În secolul al III-lea e.n., diferiți traducători, care au lucrat independent unul de celălalt, au tradus în coptă anumite părți din Scripturile ebraice și din Scripturile grecești creștine. Copta era o limbă vorbită în Egiptul antic, al cărei alfabet avea la bază în mare parte alfabetul grecesc. S-au descoperit manuscrise antice ale Bibliei în câteva dialecte copte, printre care dialectul saidic și cel boairic.

Traducerile în limba coptă au fost făcute din greacă. Din câte se pare, la începutul secolului al IV-lea e.n., majoritatea cărților biblice erau disponibile în coptă.

Cele mai vechi codexuri complete ale evangheliilor în coptă de care dispunem în prezent datează din secolul al XI-lea sau al XII-lea e.n. Există însă manuscrise și mai vechi, din secolele al IV-lea și al V-lea e.n., ce conțin cărți biblice individuale sau părți din acestea. Traducerile în coptă, îndeosebi cele mai vechi, sunt extrem de valoroase întrucât au fost realizate pe baza unor texte grecești mai vechi decât multe dintre manuscrisele grecești disponibile în prezent. Ele ne ajută să ne facem o idee cu privire la textele antice din care au fost traduse. De exemplu, în unele traduceri în coptă, Isus este numit în Ioan 1:1 „un dumnezeu”, ceea ce arată că nu este aceeași persoană cu Dumnezeul Atotputernic.