De la cititorii noştri

Răpirile Scopul cu care scriu este de a vă mulţumi din toată inima pentru seria de articole „Răpirile — De ce sunt o ameninţare mondială“ (22 decembrie 1999). Luna trecută a avut loc un jaf la supermarketul la care lucrez. La un moment dat, au intrat doi bărbaţi mascaţi, unul dintre ei ameninţând cu arma. Întrucât articolele au arătat că victimele răpirilor trebuie să facă ce li se spune, nu m-⁠am împotrivit în timp ce m-⁠au legat de mâini şi de picioare şi la ochi şi m-⁠au întins pe podea. Au furat 9 500 000 de yeni (aproximativ 90 000 de dolari americani). Dar am rămas calmă şi nu m-⁠au rănit. Articolul a venit exact la momentul oportun!

S. H., Japonia

Îi place să citească Treziţi-⁠vă! Faptul că sunt un membru al bisericii Adunarea lui Dumnezeu nu mă împiedică să citesc revista Treziţi-⁠vă! Nu am mai citit niciodată o revistă de o asemenea calitate şi care să abordeze atât de multe subiecte. Nu am televizor, dar deseori pot discuta pe marginea unor subiecte de actualitate cu prietenii deoarece am citit despre ele în revista voastră.

A. B. A., Brazilia

Faţa „curată“ Articolul „Cu faţa «curat㻓 (22 ianuarie 2000) a venit exact la momentul potrivit. Soţul meu are nevoie de îngrijire permanentă şi nu se mai poate bărbieri. Cele patru sugestii referitoare la bărbierit mi-⁠au fost de mare ajutor. Acum, el vrea să-⁠l bărbieresc eu în fiecare zi!

L. D., Germania

Minciuna Articolul „Potrivit Bibliei: Este justificabilă minciuna în vreo situaţie?“ (8 februarie 2000) m-⁠a îndemnat la reflecţie. Oricât de rezonabilă ar fi definiţia pe care am da-⁠o minciunii, nu condamnă Biblia toate tipurile de înşelătorie?

D. S., Statele Unite

În Biblie, minciuna în general înseamnă a spune ceva fals unei persoane care trebuie să ştie adevărul cu intenţia de a o înşela sau de a-⁠i face rău ei sau altei persoane. Unii oameni temători de Dumnezeu, cum ar fi Avraam, Isaac, Rahav şi David, au luat parte la anumite forme de înşelătorie, dar nu au fost condamnaţi ca mincinoşi. Bineînţeles, ei au făcut acest lucru în situaţii excepţionale. În consecinţă, acţiunile lor nu justifică înşelătoria inutilă. De exemplu, dacă un creştin a jurat să spună adevărul în faţa unei instanţe, el fie va spune adevărul, fie va tăcea. — ED.

Familiile fără tată În ediţia din 8 februarie 2000 se vorbeşte despre cercul vicios în care sunt prinse familiile fără tată („Familiile fără tată: Cum poate fi întrerupt acest cerc vicios“). Nu-⁠mi pot exprima în cuvinte dezamăgirea şi furia care m-⁠au cuprins după ce am citit seria de articole. Aţi aprobat conduita taţilor absenţi tratând problemele care îi interesează pe ei, cum ar fi drepturile lor la vizită şi situaţia lor economică precară. Unde este mustrarea? Unde este îndemnul ca aceşti bărbaţi să-⁠şi corecteze greşelile?

S. L., Statele Unite

Înţelegem destul de bine cât de dureros trebuie să fie pentru unii să analizeze informaţii de acest gen, îndeosebi dacă au fost victimele abandonului. Dar articolul nu avea menirea de a-⁠i mustra pe aceşti bărbaţi. Dimpotrivă, ne-⁠am străduit să îndemnăm la înţelegere ambele părţi ale acestei complexe chestiuni controversate. De asemenea, am dat sfaturi practice pentru victimele abandonului. Este demn de reţinut faptul că în ultimul articol al seriei, intitulat „Familiile fără tată — Cum poate fi întrerupt acest cerc vicios“, se făcea următoarea afirmaţie: „Tendinţele actuale ale familiei vor fi stopate numai dacă oamenii sunt dispuşi să facă schimbări radicale în modul lor de a gândi, în atitudine, în comportament şi în principiile lor morale“. — ED.

Când am văzut coperta cu imaginea unei fetiţe împreună cu tatăl ei, ochii mi s-⁠au umplut de lacrimi. Întotdeauna mi-⁠am dorit să mă bucur de o asemenea prietenie cu tata. Articolul m-⁠a ajutat să încerc să înţeleg de ce s-⁠au întâmplat lucrurile astfel în familia mea. A fost ca o rază de soare ce a pătruns în trecutul meu, iluminându-⁠mi întrebările întunecate pe care mi le-⁠am pus atâţia ani.

M. M., Statele Unite