Salt la conţinut

Salt la cuprins

Zăpadă gălăgioasă

Zăpadă gălăgioasă

Zăpadă gălăgioasă

OAMENII de ştiinţă au descoperit că, în momentul în care zăpada cade în apă, fiecare fulg de zăpadă produce un sunet, imperceptibil urechii umane. Asemenea sunetului scos de sirena unei maşini de pompieri care se apropie, sunetul emis de fulgii de zăpadă atinge un punct culminant, după care scade în intensitate şi se stinge, toate acestea având loc în a zece mia parte dintr-⁠o secundă.

O picătură de ploaie sau o piatră de grindină penetrează suprafaţa apei, dar fulgul de zăpadă, fiind mai uşor, rămâne la suprafaţă. Nu după mult timp se topeşte, moment în care apare „strigătul“, la care se făcea referire mai sus. Acest fenomen a fost observat în urmă cu 15 ani, dar nu s-⁠au mai făcut cercetări cu privire la el. În ultimii ani însă, acest sunet a devenit supărător pentru biologii din Alaska ce folosesc sonarul pentru a urmări migraţiunea somonilor. Când zgomotul de fond produs de fulgii care cad acoperă semnalele ce provin de la peşti, operaţiunea de monitorizare trebuie întreruptă. Care este cauza acestui fenomen?

În revista New Scientist se precizează că, în timp ce fulgul pluteşte pe apă, sunetul de dedesubt este foarte slab. Dar, îndată ce începe să se topească, fulgul absoarbe apa, conform principiului capilarităţii. Probabil că, în acest moment, bulele de aer din interiorul fulgului fie sunt eliberate, fie sunt prinse înăuntru de apa care se ridică. Fiecare bulă începe să vibreze în timp ce se zbate să găsească un echilibru cu mediul înconjurător, interval în care emite unde sonore, într-⁠o oarecare măsură asemenea unui clopoţel, dar mult mai înalte.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 31]

Cristale de zăpadă/Dover