Lumea în obiectiv

Călătorii în spaţiu obositoare

În 1997, după ce a petrecut cinci luni la bordul staţiei spaţiale ruseşti Mir, astronautul Jerry Linenger a remarcat că trecerea, la fiecare 90 de minute, de la lumina zilei la întuneric în timp ce Mir orbita în jurul pământului i-a dereglat foarte mult somnul. De ce? Pentru a face economie de energie, singura lumină care pătrundea prin ferestrele staţiei spaţiale provenea de la soare. Astfel, „când de 15 ori pe zi ai zi, noapte, zi, noapte, după un timp începi să ai probleme cu somnul“, a spus Linenger. Vorbind despre consecinţele lipsei unui program regulat de somn în cazul a doi dintre colegii lui astronauţi, el a afirmat: „Adormeau şi începeau să plutească pe lângă noi“. Potrivit revistei New Scientist, găsirea unor modalităţi de păstrare a bioritmului în cazul astronauţilor „va contribui în mod hotărâtor la succesul misiunilor pe distanţe lungi“. Altfel, „lipsa de odihnă a astronauţilor ar putea fi o problemă majoră în zborurile spaţiale de durată“.

 Drosofila folosea deja această metodă

Crearea unui motor care să combine cantitatea potrivită de combustibil cu oxigen pentru a permite ca automobilul să meargă cu diferite viteze şi în acelaşi timp să nu polueze este o mare provocare pentru proiectanţii de automobile. Ei realizează aceasta folosind „un sistem de valve care pot modifica instantaneu fluxul de combustibil şi de aer la schimbarea treptelor de viteză“, se afirmă în ziarul The New York Times. Cu toate acestea, studiind drosofila, cercetătorii de la Universitatea Würzburg (Germania) au descoperit recent că ea foloseşte de mult timp o metodă asemănătoare, prin care absoarbe cantitatea corespunzătoare de oxigen şi eliberează dioxid de carbon fără să piardă prea mulţi vapori de apă. Drosofila foloseşte nişte deschizături fine, numite stigmate, localizate pe torace şi abdomen, ca să ţină sub control „schimbul corespunzător de gaze respiratorii, reducând pierderile de apă“, se spune în ziar. Tot aici se arată că deschizăturile „pot fi sau larg deschise, sau complet închise, trecând printr-o mulţime de faze intermediare în numai câteva secunde“.

Îmbătaţi de iubire

La mulţi oameni, îndrăgostirea poate produce o stare de euforie, se spune în El Universal, un ziar din Ciudad de Mexico. În această situaţie creşte concentraţia de neurotransmiţători, cum ar fi dopamina din creier. Giuseppe Amara, expert în psihologia familiei, a remarcat că unii oameni, nedorind să piardă această senzaţie de îmbătare, merg dintr-o pasiune în alta fără să pună bazele unei legături de durată. Efectul euforic poate dura de la câteva luni la doi ani. Apoi această senzaţie se diminuează treptat, iar persoana poate intra în faza următoare, în care un hormon numit oxitocină se produce în cantităţi tot mai mari, generând un sentiment de căldură sufletească şi de profund ataşament. Deşi faza euforică a iubirii romantice este foarte plăcută, a remarcat Amara, ea poate să întunece mintea persoanei respective, împiedicând-o să vadă defectele celuilalt. Prin urmare, în El Universal se afirmă că specialiştii recomandă ca partenerii să nu se căsătorească până când nu „se cunosc suficient de bine unul pe celălalt pentru ca legătura lor să fie trainică“.

Tot mai multe separări şi divorţuri în Spania

„Nu trebuie să ne resemnăm în faţa unei căsnicii pe viaţă“, a afirmat Inés Alberdi, sociolog şi autor al cărţii La nueva familia española. Aşa cum s-a anunţat în ziarul El País, multe cupluri spaniole împărtăşesc acest punct de vedere. Un studiu recent efectuat de Ministerul Justiţiei din Spania a arătat că în această ţară se înregistrează o separare sau un divorţ la două căsătorii. Specialiştii prevăd că numărul divorţurilor va continua să crească din cauza schimbării concepţiei despre căsătorie şi din cauza independenţei economice tot mai mari a femeii. „Cuplurile căsătorite nu prea au spirit de sacrificiu, [iar] tinerii nu sunt pregătiţi să îndure nimic“, a explicat Luis Zarraluqui, preşedintele Asociaţiei Spaniole a Avocaţilor pentru Familie. „Numărul eşecurilor în căsnicie creşte considerabil [chiar] şi în rândul persoanelor mai în vârstă, îndeosebi al celor aflate la vârsta pensionării.“ Convingerile religioase tradiţionale s-au dovedit a fi prea slabe pentru a stopa această tendinţă. Deşi 85% dintre spanioli se declară catolici, numărul separărilor şi al divorţurilor a crescut foarte mult: cu 500 de procente în ultimii 20 de ani.

Pericolele body piercing-ului

Perforarea diferitor părţi ale corpului pentru a purta bijuterii este o practică foarte răspândită, îndeosebi printre tineri. „Din nefericire, aceştia rareori se gândesc la consecinţe“, se spune în revista poloneză Świat Kobiety. „Perioada rebeliunii tinereşti trece, iar mai multe inele de metal la sprânceană ajung să nu mai fie considerate un ornament.“ În plus, deşi metalul poate fi scos, rămân cicatrice. Mai mult decât atât, perforarea pielii de pe faţă poate cauza leziuni la nivelul nervilor şi al vaselor sanguine, producând o „senzaţie de amorţire“, precum şi „infecţii şi plăgi care se vindecă foarte greu“. Bacteriile proliferează în „mediul umed şi cald“ din cavitatea bucală, astfel că practicarea piercing-ului în această zonă duce deseori la infecţii şi chiar la carierea danturii. În zonele bogate în celule adipoase, cum ar fi buricul şi urechile, din cauza perforării pot apărea chisturi de grăsime sub formă de papule indurate. Articolul avertizează că „podoabele metalice conţin deseori o anumită cantitate de nichel. Persoanele alergice la acest metal pot suferi simptome alergice, cum ar fi inflamări şi erupţii care produc mâncărimi“.

„Chirurgie plastică de proastă calitate“

Potrivit ziarului Le Point, în ultimii zece ani, procesele intentate în Franţa în urma operaţiilor estetice nereuşite au crescut cu 117 procente, într-unul din trei cazuri fiind vorba de o operaţie la sân. Potrivit specialiştilor, până la 30% dintre operaţiile estetice necesită intervenţii suplimentare, iar unii pacienţi chiar au murit din cauza complicaţiilor postoperatorii. Condamnând ceea ce el numeşte „chirurgie plastică de proastă calitate“, dr. Pierre Nahon, el însuşi specialist în chirurgie plastică, a afirmat: „Cu toţii putem efectua în 20 de minute o operaţie care în mod normal ar trebui să dureze două ore. Dar rezultatele nu sunt aceleaşi“. Potrivit ziarului Le Point, „unele clinici sunt mult mai atente când îşi aleg avocaţii decât atunci când îşi aleg chirurgii“.

Un SOS pentru asistenţă medicală în Europa

Nemulţumirile legate de calitatea serviciilor medicale sunt tot mai mari în unele ţări din Europa. Cifrele indicate de Comisia Europeană arată că mulţi oameni din Portugalia, Grecia şi Italia consideră că modul în care li se acordă asistenţă medicală lasă mult de dorit. Se spune că serviciile medicale europene sunt suprasolicitate. Odată cu creşterea numărului persoanelor în vârstă, tot mai mulţi oameni dezvoltă boli cum ar fi Alzheimer. De asemenea, lucrătorii din domeniul sănătăţii sunt de părere că europenii ar trebui să aibă mai multă grijă de sănătatea lor. Potrivit buletinului EUR-OP News, „obiceiurile alimentare nesănătoase, un stil de viaţă sedentar şi consumul excesiv de grăsimi saturate reprezintă factori periculoşi“, iar „numărul femeilor subponderale şi al bărbaţilor supraponderali . . . este în creştere“.

Violenţă împotriva vicarilor

„Enoriaşii agresivi din clasa de mijloc îi atacă fizic şi verbal pe vicari, ieşindu-şi din fire în disputele privind ceremoniile de nuntă şi de botez“, anunţă The Sunday Telegraph din Londra. Un studiu care a inclus 1 300 de preoţi din sud-estul Angliei a arătat că, într-o perioadă de peste doi ani, mai mult de 70% dintre ei fuseseră atacaţi verbal, circa 12% fuseseră atacaţi fizic, iar 22% fuseseră ameninţaţi cu bătaia. Dr. Jonathan Gabe, care a condus studiul la Facultatea Royal Holloway a Universităţii din Londra, îi consideră vinovaţi pe „enoriaşii care vorbeau injurios — ca să nu spunem mai mult — dacă nu puteau obţine ce voiau“. El a vorbit şi despre „un spirit consumerist din ce în ce mai agresiv şi despre un declin al respectului faţă de persoanele publice şi al încrederii în ele“, văzând în acestea posibile cauze ale atitudinii enoriaşilor turbulenţi. Ca reacţie la această situaţie, unele dioceze au oferit instruire în domenii cum ar fi autoapărarea, pentru a-i ajuta pe preoţi să facă faţă enoriaşilor violenţi.