Remediile naturale — Vă pot ajuta?

PLANTELE au fost folosite în scop terapeutic din cele mai vechi timpuri. De exemplu, în Egiptul secolului al XVI-lea î.e.n. a fost alcătuit Ebers Papyrus, un sul care conţine sute de leacuri populare pentru diferite afecţiuni. Însă, în general, „reţetele“ remediilor din plante erau transmise de la o generaţie la alta pe cale orală.

În lumea greco-romană, fitoterapia şi-a avut începuturile în secolul I e.n., odată cu apariţia lucrării medicului grec Dioscoride De Materia Medica (Despre materia medicală). Aceasta a constituit cel mai important tratat de farmacologie în următorii 1 600 de ani. În multe părţi ale lumii, remediile tradiţionale din plante continuă să fie folosite pe scară largă. În Germania, statul are anumite programe de sănătate prin care compensează reţetele cu produse pe bază de plante.

Deşi unii susţin că sunt mai sigure decât medicamentele „moderne“ din farmacii, remediile tradiţionale din plante nu sunt lipsite de riscuri. Prin urmare, dacă intenţionăm să apelăm la fitoterapie, trebuie să ne punem câteva întrebări: Ce măsuri de precauţie trebuie luate? Ce recomandări merită atenţie? Există situaţii când e mai bine să apelăm la o altă formă de terapie? *

Efectul terapeutic al plantelor

Se spune că plantele medicinale au multe proprietăţi terapeutice: unele ajută organismul să lupte împotriva infecţiilor, altele ajută la digestie sau la relaxarea sistemului nervos, au efect laxativ sau reglează activitatea glandelor.

Plantele pot avea atât valoare nutritivă, cât şi valoare medicinală. De exemplu, unele plante care au efect diuretic, cum ar fi pătrunjelul, conţin şi mult potasiu. * Potasiul din ele compensează  ceea ce se pierde din această substanţă vitală prin urinare. În mod asemănător, valeriana (Valeriana officinalis), folosită de mult timp ca sedativ, are un conţinut ridicat de calciu. Calciul sporeşte efectul sedativ al plantei asupra sistemului nervos.

Cum se folosesc plantele medicinale

Plantele medicinale pot fi folosite în mai multe feluri: sub formă de infuzii, decocturi, tincturi şi cataplasme. Infuziile se prepară turnând apă clocotită peste plante. Specialiştii atrag atenţia că, în general, când facem ceai, plantele nu trebuie lăsate să fiarbă. Decocturile se prepară prin fierberea, de exemplu, a rădăcinii sau a scoarţei plantelor, pentru a se extrage principiile active din ele.

Dar ce este tinctura? Într-o carte se arată că tinctura este „o soluţie extractivă obţinută prin macerarea plantei fie în alcool, pur sau diluat, fie în coniac sau votcă“. Dar ce sunt cataplasmele? Acestea se prepară în mai multe feluri. De regulă, ele se aplică pe zona bolnavă sau dureroasă.

Spre deosebire de multe vitamine şi medicamente, majoritatea plantelor sunt considerate alimente şi sunt luate singure, pe stomacul gol. Ele pot fi luate şi sub formă de capsule, o modalitate mai convenabilă şi mai plăcută. Dacă alegeţi să urmaţi un tratament pe bază de plante, este înţelept să consultaţi un specialist.

De obicei, plantele medicinale sunt recomandate în tratarea răcelilor obişnuite, a indigestiei, a constipaţiei, a insomniei şi a stărilor de greaţă. Cu toate acestea, ele sunt recomandate şi în cazul unor afecţiuni mai grave, având rol atât curativ, cât şi profilactic. De exemplu, în Austria şi Germania, palmierul Serenoa repens constituie tratamentul de bază în hiperplazia benignă de prostată (inflamarea prostatei). În unele ţări, aproximativ 50–60% dintre bărbaţi ajung să sufere de această afecţiune. Totuşi, este important ca diagnosticul să fie stabilit de un medic pentru a se cunoaşte cauza reală a inflamării şi pentru a fi siguri că nu e necesar un tratament mai agresiv, cum se impune în cazul cancerului.

Măsuri de precauţie

Chiar dacă folosirea plantelor medicinale e considerată în general ca fiind lipsită de riscuri, este nevoie de prudenţă. Nu trebuie să fim mai puţin precauţi doar pentru că pe eticheta unui produs scrie „natural“. O enciclopedie despre plante medicinale afirmă: „Aspectul neplăcut al problemei este că unele plante sunt într-adevăr periculoase. [Din nefericire], unii nu acordă suficientă atenţie tuturor efectelor pe care le are o plantă medicinală, fie că aceasta dăunează sau nu organismului“. Substanţele conţinute de plante pot modifica ritmul cardiac, tensiunea arterială şi nivelul glicemiei. Astfel, persoanele cardiace, hipertensive sau cu tulburări glicemice, ca în cazul diabetului, trebuie să fie şi mai atente.

De obicei, efectele secundare ale plantelor medicinale se manifestă sub formă de reacţii alergice, printre care se numără dureri de cap, stări de ameţeală şi de greaţă, sau erupţii cutanate. De asemenea, se spune că tratamentele cu plante provoacă aşa-numitele „momente critice“ când apar simptome ca de gripă sau alte simptome. Se pare că, înainte de a se îmbunătăţi, starea pacientului se înrăutăţeşte. Se presupune că această reacţie este cauzată de eliminarea toxinelor din organism pe parcursul primelor etape ale terapiei cu plante.

Deşi rare, cazurile de deces înregistrate ca urmare a tratamentelor cu plante medicinale subliniază cât de necesare sunt precauţia şi îndrumarea avizată. De exemplu, ephedra (fam. Gnetaceae), plantă întrebuinţată în mod obişnuit în curele de slăbire, are ca efect şi creşterea tensiunii arteriale. În Statele Unite s-au înregistrat peste 100 de decese în rândul persoanelor care au folosit produse pe bază de ephedra, chiar dacă patologul Steven Karch din San Francisco a afirmat: „Din câte cunosc, singurele cazuri de deces au fost pacienţi care fie aveau afecţiuni coronariene grave, fie au luat supradoze“.

Dr. Logan Chamberlain, autor al unei cărţi despre suplimente din plante medicinale, susţine următoarele: „În ultimii ani, aproape în toate cazurile când s-au semnalat efecte adverse ale plantelor, a fost vorba de persoane care nu au respectat indicaţiile de pe prospect. . . . Dozele recomandate la produsele de încredere sunt lipsite de riscuri şi chiar moderate. Nu le ignoraţi! Se pot lua alte doze numai la recomandarea unui fitoterapeut competent“.

Fitoterapeuta Linda Page sfătuieşte: „Chiar şi când e vorba de o problemă de sănătate gravă,  trebuie luată o cantitate moderată; nu sunt recomandate dozele mari. Se pot obţine rezultate mult mai bune printr-un tratament mai blând şi mai îndelungat. Sănătatea se reface în timp“.

O carte de fitoterapie arată că unele plante medicinale au un mecanism interior ce protejează pacientul în caz de supradoză. De exemplu, o plantă întrebuinţată pentru relaxarea corpului produce vomă dacă este luată în exces. Totuşi, această particularitate, care nu este comună tuturor plantelor medicinale, nu exclude necesitatea de a respecta doza corectă.

Mulţi consideră însă că, pentru a fi eficace, plantele medicinale trebuie luate în cantităţi suficiente şi sub forma corespunzătoare. Uneori, singura modalitate de a se obţine rezultate este să se ia extracte din plante. Un exemplu este ginkgo biloba, folosit de mult timp pentru îmbunătăţirea memoriei şi stimularea circulaţiei: ca să se obţină o singură doză eficace e nevoie de kilograme de frunze!

Combinaţii periculoase

Plantele medicinale pot interacţiona cu medicamentele în diferite feluri. Ele pot să potenţeze sau să reducă efectul unui medicament, să grăbească eliminarea acestuia din organism sau să favorizeze apariţia efectelor secundare. Sunătoarea, deseori recomandată în Germania pentru tratamentul depresiilor uşoare şi moderate, face ca multe medicamente să fie eliminate din organism de două ori mai repede decât în mod normal, diminuându-le astfel efectul. Aşadar, dacă luaţi o anumită medicaţie, inclusiv anticoncepţionale, consultaţi-vă medicul înainte de a face un tratament cu plante medicinale.

O carte despre proprietăţile terapeutice ale plantelor afirmă: „Alcoolul, marijuana, cocaina, alte narcotice, precum şi tutunul pot pune în pericol viaţa dacă sunt asociate cu unele plante medicinale. . . . De fapt, evitarea acestor substanţe e o chestiune de bun-simţ, mai ales în timpul unei boli“. Sfatul trebuie luat în serios şi de femeile însărcinate şi de cele care alăptează. Desigur, în ce priveşte drogurile şi tutunul, creştinii sunt ocrotiţi deoarece ei respectă porunca biblică ‘de a se curăţa de orice întinare a cărnii şi a spiritului’. — 2 Corinteni 7:1.

O lucrare de referinţă dă următorul sfat: „Dacă rămâneţi însărcinată în timp ce faceţi un tratament cu plante, informaţi-vă medicul şi întrerupeţi tratamentul până când veţi discuta cu el. Încercaţi să ţineţi minte doza exactă şi perioada cât aţi urmat tratamentul respectiv“.

„Automedicaţia [cu plante medicinale] comportă mai multe riscuri“, se arată într-o enciclopedie despre fitoterapie. În chenarul „Riscurile automedicaţiei“ puteţi găsi câteva dintre posibilele pericole pe care le prezintă remediile din plante.

La fel ca în cazul tuturor produselor medicale, remediile naturiste trebuie folosite în mod avizat, cu prudenţă şi, bineînţeles, cu echilibru. Nu trebuie să uităm că, în prezent, unele boli nu pot fi vindecate. Creştinii aşteaptă cu nerăbdare timpul când adevărata cauză a bolii şi a morţii — imperfecţiunea moştenită de la primii noştri părinţi — va fi eliminată pentru totdeauna sub domnia binefăcătoare a Regatului lui Dumnezeu. — Romani 5:12; Revelaţia 21:3, 4.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 14]

Riscurile automedicaţiei

Iată câteva riscuri ale folosirii plantelor medicinale fără îndrumarea unui specialist:

E posibil să nu cunoaşteţi adevărata cauză a problemei de sănătate pe care o aveţi.

Chiar dacă diagnosticul e corect, e posibil ca tratamentul pe care decideţi să-l urmaţi să nu fie bun.

Prin automedicaţie, e posibil să împiedicaţi efectul tratamentului specific, care, fără îndoială, este necesar şi corect.

E posibil ca produsele pe care le luaţi să interacţioneze cu medicamentele prescrise de medic, cum ar fi cele pentru reglarea tensiunii arteriale sau antialergicele.

E posibil ca prin automedicaţie să vindecaţi o afecţiune minoră, dar să agravaţi altă problemă de sănătate, de exemplu hipertensiunea arterială.

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: Rodale’s Illustrated Encyclopedia of Herbs