Amate — papirusul mexican

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

MEXICANII sunt un popor cu o istorie bogată şi fascinantă. Printre multele lor valori culturale care au supravieţuit până azi se numără şi „mărturiile“, adică manuscrisele pictografice, sau codicele. Prin intermediul acestor codice poţi aprofunda numeroase domenii de cunoaştere, precum istoria, ştiinţa, religia şi cronologia, şi poţi afla cum era viaţa cotidiană în civilizaţiile mai avansate ale Americii Centrale, inclusiv aztecă şi maya. Tlacuilos, sau scribii, care se remarcau prin multă iscusinţă, au surprins istoria poporului lor pe felurite tipuri de material.

Deşi unele codice erau realizate din fâşii textile, din piele de căprioară sau din hârtie de maguey (o plantă cultivată pentru fibre), principalul material folosit era amate. Numele amate provine din cuvântul nahuatl amatl, care semnifică hârtie. Amate era obţinut din scoarţa unui ficus sau a unui smochin din familia Moraceae. Potrivit cu Enciclopedia de México, „dacă nu examinezi bine trunchiul,  frunzele, florile şi fructul, este greu să diferenţiezi numeroasele specii de Ficus“. Amate putea fi obţinut din ficusul alb, brun-închis sau ficusul alb de pădure.

Confecţionare

După cucerirea spaniolă din secolul al XVI-lea, s-au depus mari eforturi pentru a pune capăt confecţionării de amate. Din ce cauză? Cuceritorii au considerat acest meşteşug înrudit cu ritualurile religioase prehispanice, care erau condamnate de Biserica Catolică. În lucrarea sa Historia de las Indias de Nueva España e Islas de la Tierra Firme, călugărul spaniol Diego Durán a arătat că băştinaşii „au alcătuit relatări ample despre strămoşii lor. Dacă în zelul ei ignoranţa nu le-ar fi distrus, am fi aflat mult mai multe. Dar considerându-le idoli, ignoranţii au ars aceste vestigii istorice valoroase“.

Însă încercările de a înăbuşi meşteşugul confecţionării hârtiei amate nu au avut succes şi, din fericire, el a supravieţuit până azi. În nord, în munţii Sierra din statul Puebla, hârtia încă se fabrică în locuri precum San Pablito, Pahuatlán. Citând ideile consemnate de Francisco Hernández — medicul personal al regelui Filip II — revista Arqueología Mexicana spune că „fabricanţii de hârtie tăiau doar ramurile groase ale copacilor, cruţând mlădiţele. După aceea, ramurile erau lăsate peste noapte pe malul râurilor sau al izvoarelor ca să se înmoaie. Ziua ce urma, scoarţa era smulsă de pe crengi, iar scoarţa exterioară era separată de pulpă, păstrându-se doar aceasta din urmă“. După ce scoarţa era curăţată, bucăţile de fibre erau aşezate pe o suprafaţă plană şi erau bătute cu un ciocan de piatră.

În zilele noastre, pentru a le înmuia, dar şi pentru a le curăţa de anumite substanţe, fibrele sunt „gătite“ în cazane mari; la ele se adaugă cenuşă şi var. „Prepararea“ poate dura circa şase ore. Apoi, fibrele sunt clătite şi lăsate în apă. Meşteşugarii aşază fibrele în mănunchiuri, pe o suprafaţă plană de lemn, în forma unei table de şah. Mai târziu, cu un ciocan de piatră, ei bat fibrele cu lovituri regulate, până când acestea se întrepătrund formând o foaie de hârtie. În cele din urmă, marginile foii sunt îndoite înspre interior pentru a se întări, fiind apoi lăsată să se usuce la soare.

Există amate de o multitudine de culori. Maroul este culoarea obişnuită, dar amate poate fi alb, ivoriu, galben, albastru, trandafiriu şi verde sau pestriţ, îmbinând maroul cu albul.

Utilizări actuale

Amate este folosit în Mexic la crearea unor frumoase obiecte de artizanat. Deşi unele picturi realizate pe această hârtie au semnificaţie religioasă, altele sunt reprezentări stilizate de animale, precum şi scene de sărbătoare şi de viaţă cotidiană a poporului mexican. Pe lângă frumoasele tablouri pline de culoare, artizanii confecţionează felicitări, semne de carte şi alte obiecte din amate. Ele îi fascinează deopotrivă pe localnici şi pe străini, care le achiziţionează ca obiecte decorative. Această artă s-a răspândit dincolo de hotarele Mexicului, ajungând în multe părţi ale lumii. Au fost realizate reproduceri ale vechilor codice. Cât de impresionaţi trebuie să fi fost spaniolii care au văzut pentru prima dată acest obiect de artă! De fapt, Diego Durán, călugărul dominican citat anterior, a afirmat că băştinaşii „scriseseră şi pictaseră totul în cărţi şi pe fâşii lungi de hârtie, indicând exact anul, luna şi ziua în care s-au petrecut evenimentele. Legile şi decretele, rezultatele recensămintelor etc. se regăseau în aceste reprezentări, consemnate toate în mod ordonat şi armonios“.

Este extraordinar că obiceiul confecţionării de amate a rezistat în timp, perpetuând frumuseţea tezaurului mexican. Asemenea acelor tlacuilos, sau a scribilor din antichitate, artizanii zilelor noastre sunt încântaţi de amate, minunatul papirus mexican.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Când se bat fibrele