De la cititorii noştri

Crimele violente Seria „Crimele violente — Există vreo soluţie?“ (8 iulie 2003) a fost foarte bine scrisă. Mi-a plăcut că primul articol prezenta doar fapte, fără să dea o soluţie. Pur şi simplu se termina cu câteva întrebări care îl îndemnau pe cititor să mediteze, permiţându-i astfel să conştientizeze gravitatea problemei. Numai după aceea a fost prezentată soluţia din Scripturi. Nu pot să spun decât că articolele au fost fascinante!

A. L., Statele Unite

Ultimul articol al acestei serii, intitulat „Există oare o soluţie realistă?“, m-a ajutat să înţeleg că, pentru a iubi dreptatea, oamenii trebuie să facă o schimbare la nivelul minţii şi al inimii. Cu toţii trebuie să fim învăţaţi de Iehova Dumnezeu, după cum se spune în Isaia 54:13. Cu ajutorul lui Iehova, ne putem strădui încă de pe acum să fim aşa cum doreşte el.

V. K., Statele Unite

Turul Franţei Mi-a plăcut foarte mult articolul „Turul Franţei — Marea provocare a ciclismului împlineşte 100 de ani“ (8 iulie 2003). Obişnuiam să particip la curse de ciclism pentru amatori. Deşi urmăresc în fiecare an Turul Franţei la televizor, nu ştiam nimic despre începuturile acestei competiţii şi nici că în 2003 se împlineau 100 de ani de la prima ediţie. În articol s-a vorbit despre unele „gesturi de sportivitate“. Cred că acesta e punctul de atracţie al competiţiei.

R. S., Japonia

Am zece ani şi mi-a plăcut foarte mult articolul despre Turul Franţei. Vă mulţumesc că aţi explicat atât de multe lucruri privitoare la istoria ciclismului. Sper să publicaţi mai multe articole despre sport.

J. F., Franţa

Nisip Am citit cu mare interes articolul „Nisipul — o minunăţie!“ (8 mai 2003). Am fost de-a dreptul fascinat de felul în care se formează nisipul şi de câte vietăţi trăiesc în el. Mă uimeşte varietatea culorilor lui. Nu mi-am putut imagina că fără nisip nu am avea nici sticlă, nici ciment, lucruri atât de utile! Vă mulţumesc pentru articolele interesante pe care le scrieţi.

N. N., Africa de Sud

Diabet Vă mulţumesc foarte mult pentru seria „Diabetul: o boală cu care se poate trăi“ (8 mai 2003). De 12 ani sufăr de diabet de tip 1 şi mi-am făcut multe injecţii cu insulină. Soţia mea este un mare sprijin pentru mine. Amândoi continuăm să ne informăm cu privire la această boală şi mergem la medic împreună. De asemenea, încerc să cultiv o atitudine pozitivă. Ca supraveghetor de circumscripţie, am observat că fraţii noştri creştini sunt mai amabili şi mai răbdători cu o persoană bolnavă, ajutând-o astfel să facă faţă încercărilor vieţii. Această atitudine mă ajută să-mi continuu ministerul pe care-l îndeplinesc în folosul congregaţiilor. Seria a venit la momentul potrivit. Încă o dată, vă mulţumesc foarte mult.

W. B., Polonia

Am diabet de 28 de ani. Zece dintre membrii familiei mele suferă de această boală. Seria pe care aţi publicat-o a fost cel mai cuprinzător material pe care l-am citit vreodată pe această temă. Articolele reflectă iubirea Creatorului nostru, lucru ce lipseşte cu desăvârşire din articolele laice. Întrucât nu am dorit să depind prea mult de familia mea, am încercat să nu le arăt celor din jur că sunt bolnavă. Mă simţeam satisfăcută doar când îi îngrijeam pe alţii. Însă aceste articole m-au ajutat să înţeleg că trebuie să mă îngrijesc şi pe mine dacă vreau să-i pot îngriji pe alţii.

L. P., Franţa