Un supravieţuitor extraordinar

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NAMIBIA

ÎN DEŞERTUL Namib din sud-vestul Africii, aerul e proaspăt. Pe măsură ce soarele se ridică pe cerul lipsit de nori, căldura lui învăluie deşertul. Ne aflăm pe un tărâm al dunelor de nisip. Aici vântul spulberă necontenit nisipul de pe întinderile vaste. Privind uluiţi în jur, observăm în depărtare o grămadă de frunze verzi. Ce să fie oare? Când ne apropiem, ne dăm seama că am dat peste una dintre cele mai ciudate plante din lume: tumboa, sau Welwitschia mirabilis. Cel de-al doilea termen al denumirii ştiinţifice latineşti înseamnă „extraordinar, minunat“.

Tumboa creşte doar în regiunile deşertice ale Angolei şi Namibiei. Ea se deosebeşte atât de mult de orice altă plantă, încât oamenii de ştiinţă au încadrat-o într-o familie şi un gen în care ea e singura specie. „Dintre cele aproximativ 375 000 de specii de plante cunoscute de om, nici o altă plantă nu a reuşit să trezească atât de mult interesul botaniştilor precum tumboa, punându-i într-o mare dilemă când a trebuit clasificată“, scrie Chris Bornman în cartea sa Welwitschia — Paradox of a Parched Paradise.

Deşi are doar două frunze, tumboa arată ca o grămadă de frunze în jurul unui butuc. Vântul deşertic îi sfâşie necontenit frunzele. Denumirea ei în limba afrikaans e tweeblaarkanniedood, care literalmente înseamnă „două-frunze nu pot muri“. Şi cât de bine i se potriveşte numele! Pe aceste meleaguri, temperaturile din timpul zilei ating 40^°C, urmate apoi de frigul ascuţit şi vânturile năprasnice ale nopţii, aici neexistând arbori care să le îmblânzească. Deşi majoritatea plantelor depind în totalitate de rădăcini pentru a absorbi apa din sol, cu totul altfel stau lucrurile cu tumboa. În deşertul Namib, cantitatea medie de precipitaţii nu depăşeşte 25 de milimetri pe an, iar uneori nu plouă deloc ani la rând! În astfel de condiţii, tumboa continuă să crească, frunzele rămânându-i verzi. Pe oamenii de ştiinţă îi intrigă de mult acest lucru. Se pare că secretul plantei constă în capacitatea frunzelor de a absorbi umiditatea din ceaţa matinală adusă de vânturile care bat cu regularitate dinspre coastă.

Frunzele ei nu se usucă şi nu cad niciodată, pentru ca apoi să fie înlocuite de altele. Cele două frunze continuă să crească pe toată durata de viaţă a plantei. Când a fost desfăşurată, o frunză avea peste 8,8 metri lungime! Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă vârfurile frunzelor nu s-ar usca şi nu s-ar rupe! „În cei 1 500 de ani cât trăieşte tumboa, frunzele ei ar putea atinge o lungime de 225 de metri“, se explică în revista ştiinţifică Veld & Flora. Dar poate trăi tumboa chiar atât de mult? „Plantele tumboa cresc încet, multe trăind între 1 000 şi 2 000 de ani“, confirmă The World Book Multimedia Encyclopedia.

Tumboa este într-adevăr un supravieţuitor extraordinar. Dar cum reuşeşte această plantă unică să trăiască atât de mult în condiţiile vitrege ale deşertului? De fapt, trebuie să-i mulţumim Creatorului nostru, Iehova Dumnezeu, Proiectantul cu înţelepciune nemărginită, cel care îi dă omului „verdeţuri pentru nevoile“ lui. — Psalmul 104:14.