Au supravieţuit inundaţiilor!

De la corespondentul nostru din ELVEŢIA

ÎN OCTOMBRIE 2000 s-au primit multe veşti despre inundaţiile produse în diverse părţi ale lumii. Ploile abundente au spălat versanţii munţilor, cauzând alunecări de teren care au şters totul în calea lor, chiar dezrădăcinând copaci!

Cantonul Valais din sudul Elveţiei a fost scena unui astfel de dezastru. Această porţiune de pământ e străbătută de Ron, un fluviu ce porneşte din gheţarul Ron, aflat în Alpii Centrali, şi curge către vest, spre lacul Geneva. Până aici, parcurge o distanţă de aproximativ 170 de kilometri. Apa care se scurge de pe lanţurile muntoase ce străjuiesc malurile fluviului formează numeroase pâraie de diverse dimensiuni, care, mai apoi, se varsă în fluviu. În mod normal, acest proces se desfăşoară fără probleme. Însă, dacă în zonă plouă în exces, se pot produce catastrofe.

Chiar acest lucru s-a întâmplat în satul Gondo, situat la graniţa cu Italia. În urma unei avalanşe de noroi şi bolovani, o mare parte din acest sat de munte, cu 150 de locuitori, a fost distrusă. Nu după mult timp, ploile abundente au inundat şi alte zone ale cantonului Valais. Şoselele şi liniile de cale ferată au fost blocate, iar casele au început să se umple cu noroi şi pietre. În unele locuri, stratul de nămol era înalt de 4 metri. O femeie a văzut cum un val de noroi înalt de peste 30 de metri înainta împingând bolovani imenşi şi copaci întregi direct spre satul ei!

Când a avut loc dezastrul, Markus şi soţia lui, Tabitha, se aflau în Mörel. „Ne-am trezit pe la 6 dimineaţa din cauza unei bubuituri şi a unei zguduituri“, îşi aminteşte Markus. „Când am ieşit cu lanterna să văd despre ce era vorba, am rămas şocat. Casele şi podurile fuseseră distruse de avalanşe de pietre, iar o maşină fusese izbită de casa unui vecin. Mai jos, un vecin şi soţia lui erau blocaţi în locuinţa lor. I-am ajutat să iasă pe o fereastră. Când m-am întors acasă, eu şi Tabitha nu am mai avut timp decât să luăm cu noi câteva lucruri.“

Fiind Martori ai lui Iehova, Markus şi Tabitha s-au adăpostit la alţi colaboratori în credinţă care locuiau în afara zonei calamitate. Iată ce spune Markus: „Deşi am scăpat cu viaţă, Tabitha a resimţit şocul acelei întâmplări zile la rând“. Dar ce a ajutat-o să depăşească trauma? „Compania şi sprijinul fraţilor în credinţă, precum şi grija manifestată de mulţi din vecinătate“, spune Tabitha.

Markus şi Tabitha şi-au amintit de cuvintele consemnate în Proverbele 18:24, unde se spune că există „un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“. Cât de valoroşi sunt aceşti prieteni când au loc dezastre!

[Harta de la pagina 20]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Zona calamitată

Gondo

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Markus şi Tabitha

[Provenienţa fotografiei de la pagina 20]

Mise à disposition par www.crealp.ch