Unde putem găsi adevărata speranţă?

ŢI S-A oprit ceasul şi se pare că s-a stricat. Când vrei să-l duci la reparat, ai de ales dintre mai multe posibilităţi. Reclamele firmelor de reparat ceasuri abundă, ofertele fiind foarte variate, unele părând bune, altele contradictorii. Dar ce ai face dacă ai afla că un vecin de-al tău e chiar ingeniosul om ce a proiectat cu mulţi ani în urmă ceasul pe care-l ai? Mai mult, afli că e dispus să ţi-l repare gratuit. Alegerea e evidentă, nu-i aşa?

Ceasul simbolizează capacitatea ta de a spera. Dacă îţi dai seama că eşti pe cale să îţi pierzi speranţa, cum li se întâmplă de fapt multora în aceste timpuri critice, încotro te vei îndrepta pentru ajutor? Mulţi oameni pretind că îţi pot rezolva problema, însă nenumăratele soluţii propuse ţi se par derutante şi contradictorii. Atunci, de ce să nu te îndrepţi în primul rând spre Cel care l-a înzestrat pe om cu capacitatea de a spera? Biblia spune că el „nu este departe de nici unul dintre noi“ şi chiar vrea să ne ajute. — Faptele 17:27; 1 Petru 5:7.

O definiţie mai profundă a speranţei

Conceptul de speranţă aşa cum îl găsim în Biblie este mai cuprinzător şi mai profund decât cel folosit de medici, oameni de ştiinţă şi psihologi. În Biblie, cuvintele originale traduse prin „speranţă“ înseamnă a aştepta cu nerăbdare şi a se aştepta la ceva bun. În esenţă, speranţa e fundamentată pe două elemente: dorinţa după ceva bun şi baza pentru a crede că acel lucru se va împlini. Speranţa pe care o găsim în Biblie nu e o simplă iluzie. Ea se bazează pe fapte şi dovezi.

În această ordine de idei, speranţa e strâns legată de credinţă, care nu e credulitate religioasă, ci se bazează pe dovezi (Evrei 11:1). Totuşi, Biblia face distincţie între credinţă şi speranţă. — 1 Corinteni 13:13.

Să dăm un exemplu: Când îl rogi pe un prieten bun să îţi facă un serviciu, speri că te va ajuta. Speranţa ta nu e lipsită de fundament, deoarece ai încredere în el: crezi că te va ajuta, pentru că îl cunoşti şi l-ai văzut acţionând cu bunătate şi generozitate în trecut.  Credinţa şi speranţa ta sunt strâns legate, chiar interdependente, însă sunt distincte. Cum poţi avea o astfel de speranţă în Dumnezeu?

Baza pentru a spera

Dumnezeu este sursa adevăratei speranţe. În timpurile biblice Iehova a fost numit „nădejdea lui Israel“ (Ieremia 14:8). Iehova era speranţa israeliţilor în sensul că el era sursa oricărei speranţe sigure pe care o aveau. Această speranţă nu era o simplă iluzie, deoarece Dumnezeu le-a dat o bază solidă pentru a spera. În relaţiile lui cu israeliţii de-a lungul secolelor, el a dovedit că îşi duce la îndeplinire toate promisiunile. Iată ce a spus Iosua, un conducător al poporului Israel: „Recunoaşteţi . . . că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de DOMNUL Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit“. — Iosua 23:14.

Iehova îşi ţine făgăduinţele şi acum, după mii de ani. Biblia conţine nenumărate promisiuni remarcabile făcute de Dumnezeu, precum şi o consemnare istorică exactă a împlinirii lor. Promisiunile lui profetice sunt foarte demne de încredere: ele au fost scrise în aşa manieră încât dau impresia că la data consemnării s-ar fi împlinit deja.

Iată de ce putem numi Biblia cartea speranţei. Pe măsură ce studiem istoria relaţiilor lui Dumnezeu cu oamenii, baza speranţei noastre în el se consolidează. Apostolul Pavel a scris: „Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“. — Romani 15:4.

Ce speranţă ne oferă Dumnezeu?

Când avem cea mai mare nevoie de speranţă? Nu atunci când ne moare cineva drag? Totuşi, mulţi tind să-şi piardă speranţa chiar în astfel de momente. La urma urmei, ce ar putea fi mai descurajator decât moartea? Ea ne pândeşte la tot pasul pe fiecare dintre noi. Nu o putem evita decât pentru un timp limitat şi suntem neputincioşi în faţa ei. Biblia o numeşte pe bună dreptate ‘ultimul duşman’. — 1 Corinteni 15:26.

Aşadar, cum putem găsi speranţă în faţa morţii? Versetul biblic mai spune că acest duşman va fi ‘redus la nimic’. Iehova Dumnezeu este mai puternic decât moartea. El a dovedit acest lucru în repetate rânduri. Cum anume? Înviind morţi. Biblia vorbeşte despre nouă ocazii în care Dumnezeu şi-a folosit puterea pentru a readuce la viaţă persoane ce decedaseră.

Într-o împrejurare cu totul remarcabilă, Iehova l-a împuternicit pe Fiul său, Isus, să-l învie pe bunul lui prieten, Lazăr, care murise de patru zile. Isus nu l-a înviat în secret, ci în public, în faţa unei mari mulţimi. — Ioan 11:38–48, 53; 12:9, 10.

Probabil vă întrebaţi: De ce au fost aceşti oameni înviaţi? Nu au îmbătrânit ei după aceea, iar apoi au murit din nou? Ba da. Totuşi, cunoscând relatările despre înviere demne de încredere, precum cea despre Lazăr, avem nu numai dorinţa de a-i revedea în viaţă pe cei dragi ai noştri, ci şi motivul de a crede că aşa se va întâmpla. Cu alte cuvinte, avem o speranţă sigură.

Iată ce a declarat Isus: „Eu sunt învierea şi viaţa“ (Ioan 11:25). El este Cel pe care Iehova îl va împuternici să facă învieri la scară mondială. Isus a spus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea [lui Cristos] şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Într-adevăr, toţi cei ce dorm în moarte au perspectiva de a fi înviaţi la viaţă într-un paradis pământesc.

Zugrăvind impresionantul tablou al învierii, Isaia a profeţit: „Morţii tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia. Deşteptaţi-vă, tresăltaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua ta este rouă de lumină şi pământul va naşte  din nou pe cei adormiţi“. — Isaia 26:19, Biblia Galaction.

Nu este mângâietoare această promisiune? Morţii se află în cel mai sigur loc posibil, asemenea unui copil în pântecele mamei. Într-adevăr, cei ce se odihnesc în mormânt sunt păstraţi perfect în memoria nemărginită a Dumnezeului cel Atotputernic (Luca 20:37, 38). Şi în curând vor fi readuşi la viaţă, revenind într-o lume fericită, primitoare, asemenea nou-născutului întâmpinat cu nerăbdare de familia-i plină de tandreţe! Aşadar, există speranţă chiar şi în ce priveşte moartea.

Ce foloase îţi aduce speranţa

Pavel ne învaţă multe privitor la valoarea speranţei. El a spus despre speranţă că este o componentă esenţială a armurii spirituale, şi anume coiful (1 Tesaloniceni 5:8). La ce s-a referit apostolul? În timpurile biblice, un soldat purta în luptă un coif de metal peste un capişon de piele sau de pâslă. Coiful amortiza majoritatea loviturilor la cap şi, prin urmare, acestea nu cauzau moartea soldatului. Atunci ce a vrut să spună Pavel? Aşa cum un coif protejează capul, la fel şi speranţa protejează mintea, facultăţile de gândire. Dacă ai o speranţă solidă, în armonie cu scopurile lui Dumnezeu, panica sau disperarea care te-ar putea cuprinde când treci prin încercări nu-ţi vor tulbura pacea minţii. Cine dintre noi, aşadar, nu are nevoie de un astfel de coif?

Pavel a mai folosit o ilustrare sugestivă pentru a demonstra legătura dintre speranţă şi voinţa lui Dumnezeu. El a scris: „Această speranţă o avem ca o ancoră pentru suflet, sigură şi totodată fermă“ (Evrei 6:19). Supravieţuitor al mai multor naufragii, Pavel cunoştea bine valoarea ancorei. Când erau prinşi într-o furtună, marinarii aruncau ancora. Dacă aceasta se înfigea în fundul mării şi ţinea bine, vasul avea şansa să reziste furtunii. Altminteri exista pericolul să fie împins de vânturi înspre ţărm şi să se zdrobească de stânci.

În mod asemănător, dacă promisiunile lui Dumnezeu sunt pentru noi o speranţă ‘sigură şi fermă’, atunci această speranţă ne poate ajuta să ţinem piept vremurilor furtunoase pe care le traversăm. Iehova promite că în curând va veni timpul în care oamenii nu vor mai fi năpăstuiţi de războaie, criminalitate, suferinţă sau chiar moarte (vezi chenarul de la pagina 10). Dacă speranţa va fi ancora noastră, nu vom ajunge în apele ameninţătoare ale dezastrului. De asemenea, ne vom simţi îndemnaţi să trăim potrivit normelor lui Dumnezeu în loc să cedăm spiritului haotic, imoral ce caracterizează lumea de azi.

Speranţa pe care ne-o oferă Iehova te vizează personal. El doreşte să-ţi trăieşti viaţa aşa cum a vrut el iniţial. Voinţa lui este ca „orice fel de oameni să fie salvaţi“. În ce fel? În primul rând, fiecare trebuie „să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4). Editorii acestei reviste te îndeamnă să asimilezi cunoştinţa dătătoare de viaţă despre adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Speranţa pe care o vei primi astfel de la Dumnezeu este net superioară oricărei speranţe pe care ai putea-o găsi în această lume.

Având o asemenea speranţă, nu ar trebui niciodată să te simţi neputincios. Dumnezeu îţi poate da puterea de care ai nevoie pentru a-ţi atinge obiectivele ce sunt în armonie cu voinţa lui (2 Corinteni 4:7; Filipeni 4:13). Nu este aceasta speranţa de care ai nevoie? Aşadar, dacă vrei să ai speranţă, dacă o cauţi de mult timp, nu te descuraja. Iată speranţa! O poţi găsi!

 [Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

Motive de a spera

Următoarele idei biblice te pot ajuta să-ţi întăreşti speranţa:

▪ Dumnezeu promite un viitor fericit.

În Cuvântul său se spune că pământul va deveni un paradis mondial, locuit de o familie umană fericită şi unită. — Psalmul 37:11, 29; Isaia 25:8; Revelaţia 21:3, 4.

▪ Dumnezeu nu poate să mintă.

El detestă orice fel de minciună. Întrucât e sfânt şi pur la modul absolut, Iehova nu poate să mintă. — Proverbele 6:16–19; Isaia 6:2, 3; Tit 1:2; Evrei 6:18.

▪ Dumnezeu are o putere nemărginită.

Doar Iehova este atotputernic. Nimic din univers nu îl poate împiedica să-şi îndeplinească promisiunile. — Exodul 15:11; Isaia 40:25, 26.

▪ Dumnezeu vrea să trăieşti veşnic.

— Ioan 3:16; 1 Timotei 2:3, 4.

▪ Dumnezeu are o atitudine pozitivă faţă de noi.

El preferă să se concentreze asupra calităţilor şi eforturilor noastre, nu asupra defectelor şi eşecurilor (Psalmul 103:12–14; 130:3; Evrei 6:10). El speră că vom face binele şi e încântat când procedăm astfel. — Proverbele 27:11.

▪ Dumnezeu promite că te va ajuta să-ţi atingi obiectivele spirituale.

Slujitorii săi nu ar trebui niciodată să se simtă deznădăjduiţi. Dumnezeu ne ajută oferindu-ne cu generozitate spiritul său sfânt, cea mai mare forţă din univers. — Filipeni 4:13.

▪ Speranţa în Dumnezeu nu e niciodată zadarnică.

Întrucât e demn de încredere în sens absolut, el nu te va dezamăgi niciodată. — Psalmul 25:3.

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Speranţa ocroteşte mintea asemenea unui coif ce protejează capul

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Asemenea unei ancore, o speranţă cu o bază solidă poate da stabilitate

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea René Seindal/Su concessione del Museo Archeologico Regionale A. Salinas di Palermo