Cum poate fi cultivată dorinţa de a învăţa

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.“ — PROVERBELE 22:6.

AŢI încercat vreodată să-i duceţi pe copii la culcare în timp ce se petrece ceva interesant? Deşi frânţi de oboseală, agitaţi şi cu ochii-n lacrimi, cei mici se luptă să rămână treji şi să vadă ce se întâmplă. „Dorinţa [lor] de a înţelege lumea şi de a se descurca în ea este la fel de intensă ca şi necesitatea de a se hrăni, a se odihni sau a dormi; uneori, chiar mai intensă“, scrie John Holt.

Dificultatea cu care se confruntă copiii constă în a-şi păstra dorinţa de a învăţa pe parcursul anilor de şcoală şi tot restul vieţii. Deşi nu s-a găsit până acum „reţeta ideală“ care să garanteze succesul, există mai multe metode verificate  pe care părinţii, profesorii şi copiii le-ar putea aplica. Însă mai presus de orice metodă didactică este iubirea.

Iubirea scoate la iveală ce e mai bun

Copiii tânjesc după iubirea părintească. Aceasta le dă siguranţă şi îi încurajează să comunice, să pună întrebări şi să cerceteze. Iubirea îi îndeamnă pe părinţi să le vorbească regulat copiilor şi să fie interesaţi de instruirea lor. Potrivit cărţii Eager to Learn — Helping Children Become Motivated and Love Learning, cercetările arată că „părinţii par să exercite cea mai mare influenţă asupra motivaţiei copilului de a învăţa“. Iar colaborarea părinţilor cu profesorii amplifică această influenţă. „Nimic nu are o putere mai mare în a ajuta copilul să-şi recapete motivaţia de a învăţa decât colaborarea părintelui cu profesorul“, se afirmă în carte.

Părinţii exercită o anumită influenţă şi asupra capacităţii de învăţare a copiilor. Pe parcursul unui studiu îndelungat efectuat asupra a 43 de familii, studiu menţionat în cartea Inside the Brain, cercetătorii „au observat că acei copii cărora li s-a vorbit mai mult [în primii trei ani de viaţă] aveau un coeficient de inteligenţă net superior celui al copiilor cărora părinţii nu le-au vorbit prea mult“. În carte se mai spune că „părinţii care le vorbesc copiilor mai mult sunt mai înclinaţi să le laude realizările, să le răspundă la întrebări, să ofere îndrumare în loc să se mulţumească să dea porunci şi să folosească cuvinte variate în diverse contexte“. Dacă eşti părinte, ai o comunicare regulată şi plină de sens cu copiii tăi?

Iubirea este bună şi înţelegătoare

Copiii au talente şi aptitudini diferite. Fireşte, părinţii nu vor lăsa ca aceste deosebiri să influenţeze în vreun fel iubirea pe care o manifestă faţă de ei. Însă, în lumea de azi, oamenii sunt adesea evaluaţi în funcţie de talentele lor, motiv pentru care unii copii „vor trage concluzia că valoarea lor ca persoană e stabilită în funcţie de rezultatele obţinute în raport cu alţii“, se spune în  cartea Thinking and Learning Skills. Această idee poate genera nu numai „o teamă de eşec copleşitoare“, ci şi anxietate şi stres exagerate. Revista India Today precizează că anxietatea cauzată de şcoală şi de lipsa sprijinului din partea familiei e considerată una dintre cauzele creşterii de trei ori în ultimii 25 de ani a numărului de sinucideri în rândul adolescenţilor din India.

Un alt factor ce poate provoca daune pe plan afectiv este etichetarea copilului drept „tâmpit“ sau „prost“. În loc să încurajeze învăţatul, astfel de remarce pline de cruzime îl descurajează. Iubirea unui părinte trebuie să fie întotdeauna bună, susţinând dorinţa înnăscută a copilului de a învăţa — în ritmul lui şi fără teama de a fi umilit (1 Corinteni 13:4). Dacă un copil are probleme cu învăţatul, părinţii iubitori nu-l înjosesc şi nu-l fac niciodată să se simtă lipsit de valoare, ci încearcă să-l ajute. E-adevărat, în acest sens e nevoie de răbdare şi tact, însă merită efortul. Cum poate fi cultivată o astfel de iubire? O primă modalitate este adoptarea unei optici spirituale.

O optică spirituală oferă echilibru

O optică spirituală, bazată pe Biblie, este deosebit de valoroasă din mai multe motive. Înainte de toate, ea ne ajută să privim corect instruirea laică, considerând-o importantă, dar nu extrem de importantă. Matematica, de pildă, poate prezenta numeroase aspecte practice, totuşi ea nu transformă pe nimeni într-o persoană cu principii morale.

De asemenea, Biblia ne îndeamnă să fim echilibraţi în privinţa timpului pe care-l dedicăm studiilor laice, spunând: „Dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai termina şi multă învăţătură oboseşte trupul“ (Eclesiastul 12:12). Bineînţeles, copiii trebuie să primească o instruire fundamentală de calitate, însă aceasta nu ar trebui să le consume tot timpul. Ei trebuie să-şi rezerve timp şi pentru alte activităţi sănătoase, îndeosebi de natură spirituală, deoarece acestea formează omul lăuntric.

Un alt folos pe care-l tragem dacă adoptăm o optică spirituală, bazată pe Biblie, este modestia (Mica 6:8). Oamenii modeşti îşi acceptă limitele şi nu cad pradă ambiţiei puternice şi spiritului de competiţie acerb, atât de răspândite în instituţiile de învăţământ. Aceste atitudini nesănătoase „alcătuiesc combinaţia perfectă ce poate predispune la depresie“, se spune în India Today. Tineri sau vârstnici, ne va fi mult mai bine dacă punem în practică sfatul inspirat al Bibliei: „Să nu devenim egotişti, luându-ne la întrecere unii cu alţii, invidiindu-ne unii pe alţii“. Dimpotrivă, „fiecare să dovedească ce este propria sa lucrare, şi atunci va avea motiv de exultare numai cu privire la sine, şi nu în comparaţie cu altă persoană“. — Galateni 5:26; 6:4.

Cum pot părinţii să aplice aceste sfaturi în instruirea copiilor? O modalitate ar fi aceea de a-l încuraja pe fiecare copil să-şi stabilească personal obiective şi să se compare cu el însuşi. De exemplu, dacă fiul vostru a avut de curând un test la matematică sau o dictare, ajutaţi-l să-şi compare rezultatele cu cele obţinute la un test precedent. Apoi lăudaţi-l sincer şi încurajaţi-l. Astfel, îl veţi ajuta să-şi fixeze obiective realiste, să-şi urmărească progresul şi să lupte împotriva eventualelor slăbiciuni, fără însă a se compara cu alţii.

Din nefericire, în prezent unii tineri capabili preferă să nu înveţe la şcoală de teamă să nu fie ridiculizaţi. „Efectiv nu e «la modă» să fii un elev silitor“, este părerea unor tineri. Poate fi de folos în acest caz optica spirituală? Bineînţeles că da! Să ne gândim la cuvintele consemnate în Coloseni 3:23: „Orice lucru faceţi, lucraţi la el din tot sufletul, ca pentru Iehova, şi nu ca pentru oameni“. Poate exista o motivaţie mai bună pentru a depune eforturi serioase decât aceea de a-i plăcea lui Dumnezeu? O astfel de optică sănătoasă te va ajuta să te împotriveşti influenţei dăunătoare a anturajului.

Învăţaţi-i pe copii să iubească lectura

Scrisul şi cititul sunt activităţi ce stau la baza unei bune instruiri, atât laice, cât şi spirituale. Părinţii pot alimenta iubirea pentru cuvântul scris citindu-le fiilor lor încă din fragedă copilărie. Daphne, care este corector, e recunoscătoare că părinţii i-au citit cu regularitate când era mică. „Mi-au insuflat şi mi-au cultivat iubirea pentru cuvântul scris“, spune ea. „Prin urmare, ştiam să citesc înainte de a merge la şcoală. De asemenea, părinţii m-au învăţat să fac cercetări pentru a găsi răspunsuri la întrebările mele. Această instruire a fost şi continuă să fie de mare valoare pentru mine.“

 Totuşi, scriitorul Holt, citat mai înainte, avertizează că a le citi copiilor „nu e un leac miraculos“. El adaugă: „Dacă nici părintele, nici copilul nu sunt încântaţi de ceea ce citesc, atunci lectura va face mai mult rău decât bine. . . . Nici chiar copiilor care adoră să li se lectureze cu voce tare . . . nu le place să li se citească atunci când nici părinţilor nu le place“. Prin urmare, Holt îi sfătuieşte pe părinţi să aleagă cărţi care le plac şi lor, ţinând cont că cei mici vor să li se citească aceeaşi carte de nenumărate ori! Două publicaţii pe care milioane de părinţi din întreaga lume adoră să le citească micuţilor sunt Ascultă de Marele Învăţător şi Cartea mea cu relatări biblice, publicate de Martorii lui Iehova. Concepute îndeosebi pentru copii, ele conţin numeroase ilustraţii, stimulează gândirea şi predau principii divine.

Timotei, un creştin din secolul întâi, a fost binecuvântat cu o bunică şi cu o mamă preocupate de instruirea lui, îndeosebi de cea spirituală (2 Timotei 1:5; 3:15). După ce a crescut, Timotei a devenit un bărbat demn de încredere şi cu un deosebit simţ al responsabilităţii, calităţi pe care nu le-ar fi putut dobândi doar prin instruire laică (Filipeni 2:19, 20; 1 Timotei 4:12–15). Graţie unor părinţi plini de iubire şi cu preocupări spirituale, şi în congregaţiile de azi ale Martorilor lui Iehova din întreaga lume activează preţioşi tineri şi tinere, asemenea lui Timotei.

Predaţi cu entuziasm!

Pentru dascălul care doreşte să le insufle altora dragostea de carte, cheia stă „într-un singur cuvânt: entuziasm“, se spune în lucrarea Eager to Learn. „Prin însăşi prezenţa lor, dascălii entuziaşti le transmit elevilor că sunt interesaţi de ceea ce îi învaţă, iar acest entuziasm transpare cu claritate din modul în care predau.“

Adevărul este că nu toţi părinţii şi profesorii clocotesc de entuziasm. Elevii înţelepţi încearcă să se automotiveze,  considerând învăţatul o responsabilitate ce îi priveşte personal. La urma urmei, se spune în cartea menţionată, „nu va sta nimeni lângă copiii noştri tot restul vieţii îmboldindu-i să înveţe, să efectueze o muncă de calitate, să gândească şi să depună eforturi permanente ca să dezvolte aptitudini excelente“.

Din nou, observăm că accentul se pune nu atât pe şcoală, cât pe familie şi pe valorile pe care le dobândesc aici copiii. Părinţi, vă place să învăţaţi? Este căminul vostru un mediu propice învăţatului, un mediu în care valorile spirituale au întâietate (Efeseni 6:4)? Nu uitaţi: atât prin exemplu, cât şi prin modul în care predaţi veţi exercita asupra copiilor voştri o influenţă care va dăinui chiar şi după ce termină şcoala şi părăsesc casa părintească. — Vezi chenarul „Familii care găsesc plăcere în a învăţa“, de la pagina 7.

Nu uitaţi că oamenii învaţă diferit

Nu există doi oameni care să gândească la fel; fiecare are stilul lui de a învăţa. O metodă care dă rezultate în cazul unuia s-ar putea să nu dea rezultate în cazul altuia. În cartea sa A Mind at a Time, dr. Mel Levine afirmă: „A-i trata pe toţi copiii la fel înseamnă a fi părtinitor. Fiecare copil are propriile necesităţi în ce priveşte învăţatul şi, prin urmare, dreptul de a-i fi satisfăcute acele necesităţi“.

 De pildă, unii oameni înţeleg şi reţin mai bine ideile când se folosesc de ilustraţii sau de scheme. Alţii, în schimb, preferă cuvântul scris sau rostit, sau poate ambele metode. „Dacă vrei să reţii informaţia, cea mai bună metodă e să o transformi sau să o modifici în vreun fel sau altul“, spune Levine. „Dacă informaţia e vizuală, transform-o în ceva verbal; dacă e verbală, fă un desen sau o schiţă care să o reprezinte.“ Folosind această metodă, studiul va fi o activitate mai recompensatoare şi mai plăcută.

Bineînţeles, va trebui să găseşti metoda care ţi se potriveşte cel mai bine. Hans, un ministru creştin cu timp integral, a condus un studiu biblic cu George, un bărbat în vârstă cu o instruire elementară. Lui George îi era greu să înţeleagă şi să reţină anumite idei. Prin urmare, Hans a încercat să ilustreze unele idei-cheie făcând schiţe simple pe un bloc de desen. „Acesta a fost un moment hotărâtor pentru George“, a spus Hans. „De fapt, a început să înţeleagă şi să reţină ideile atât de bine, încât şi el era uimit! Odată ce am descoperit cum gândeşte, mi-am dat seama că era mult mai inteligent decât crezusem. La scurt timp după aceea, respectul de sine i-a crescut şi abia aştepta lecţiile pe care le ţineam împreună.“

Niciodată nu eşti prea în vârstă pentru a învăţa

„Capacitatea creierului depinde de cât de mult e folosit“, se afirmă în cartea Inside the Brain. Creierul „e cea mai performantă maşină pe care dacă nu o foloseşti o pierzi. Ea e oricând capabilă să dobândească noi deprinderi“. De asemenea, în lucrarea amintită se mai spune: „Exact aşa cum exerciţiile fizice îi ajută pe oameni să-şi păstreze vigoarea chiar şi la şaptezeci, optzeci de ani, cercetătorii demonstrează că exerciţiul intelectual are acelaşi efect asupra creierului care îmbătrâneşte. S-a crezut mult timp că înaintarea în vârstă este o alunecare ireversibilă spre confuzia tipică bătrâneţii. Însă cercetările de dată recentă arată că cei în cauză intră în tiparul creat de această concepţie tocmai pentru că nu-şi folosesc creierul. Mai mult, spre deosebire de ceea ce se credea în trecut, oamenii nu pierd un număr foarte mare de celule cerebrale în timp ce îmbătrânesc“. Degenerarea vizibilă a funcţiilor cerebrale e de obicei un indiciu al unei boli, inclusiv al unei afecţiuni de natură cardiovasculară.

 E-adevărat, deşi în anii târzii ai vieţii se percepe o oarecare scădere a performanţelor intelectuale, aceasta nu e semnificativă. Un creier activ, spun cercetătorii, nu se deteriorează uşor, cu atât mai mult cu cât persoana are şi un program de exerciţii fizice. „Cu cât cineva îşi foloseşte mai mult creierul, cu atât capacitatea lui de a învăţa sporeşte. Cei ce învaţă în permanenţă învaţă mai bine“, se afirmă în cartea Elderlearning — New Frontier in an Aging Society.

Acest adevăr a fost demonstrat în Australia în urma unui studiu efectuat timp de 20 de ani în rândul unor persoane între 60 şi 98 de ani. Nivelul de inteligenţă al multor participanţi scădea cu doar 1% pe an. Totuşi, „la unii dintre ei, inclusiv la nonagenari, nu s-a remarcat nici o pierdere a agerimii mintale“, spune raportul. „În general, aceştia erau oameni care desfăşuraseră o activitate intelectuală sistematică, precum studiul unei limbi străine şi/sau al unui instrument muzical.“

George, amintit mai înainte, avea peste 70 de ani când a început să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. La fel, Virginia, care are acum peste 80 de ani, şi regretatul ei soţ, Robert, au început să studieze Biblia la o vârstă înaintată. Virginia spune: „Deşi îşi pierduse aproape complet vederea, Robert ţinea la Sala Regatului scurte cuvântări biblice după schiţe pe care le memorase. Cât despre mine, deşi în trecut nu mi-a plăcut deloc să citesc, acum îmi place. De fapt, chiar în dimineaţa aceasta am citit un număr întreg al revistei Treziţi-vă!“

George, Robert şi Virginia sunt doar trei exemple de vârstnici care au sfidat tiparul vârstei folosindu-şi cu eficienţă mintea. Cercetările arată că, pentru creier, 70 sau 80 de ani de învăţat sunt asemenea unei picături de apă adăugate la o găleată plină: abia dacă se vede vreo diferenţă. Dar de ce este înzestrat creierul uman cu capacităţi atât de mari?

[Chenarul/Fotografia de la paginile 4, 5]

Internetul şi televizorul — Prieteni sau duşmani?

„Folosirea Internetului prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje“, se afirmă în cartea A Mind at a Time. Culegerea de informaţii poate fi utilă, însă, potrivit cărţii amintite, unii elevi pur şi simplu „descarcă informaţii fără să le înţeleagă pe deplin sau fără să şi le însuşească. Prin urmare, există riscul ca procesul să devină un fel de învăţare pasivă sau o modalitate prin care se capătă deprinderea de a plagia“.

Cercetătorii spun că vizionarea excesivă a emisiunilor TV întârzie dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor şi dobândirea deprinderilor de ascultare. În plus, limitează imaginaţia şi nu contribuie cu nimic la formarea personalităţii. „Pe televizoare ar trebui să fie lipit un avertisment, asemănător cu cel de pe pachetele de ţigări, privitor la pericolele la care e expus telespectatorul“, se precizează în cartea Eager to Learn.

Potrivit altei surse, copiii au nevoie cel mai mult de „iubire, de multe îmbrăţişări pline de căldură şi de un permanent contact cu limba maternă (prin citit şi conversaţie)“.

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 7]

Familii care găsesc plăcere în a învăţa

Dacă următoarele sugestii devin obiceiuri în familie, dorinţa membrilor ei de a învăţa va creşte:

▪ Spuneţi-le des şi într-o manieră iubitoare copiilor că aşteptaţi din partea lor să aibă o conduită morală înaltă şi să înveţe bine — fără să fiţi prea exigenţi

▪ Consideraţi munca grea ca fiind cheia succesului

▪ Adoptaţi un stil de viaţă activ, nu sedentar

▪ Copiii să petreacă săptămânal mult timp învăţând; includeţi în programul familiei pregătirea temelor pentru şcoală, lectura de plăcere, hobby-urile, activităţile desfăşurate împreună, instruirea în ce priveşte responsabilităţile şi treburile gospodăreşti

▪ Faceţi din familie un sistem de sprijin reciproc şi de rezolvare a problemelor

▪ Stabiliţi reguli clare, pe care să le respectaţi cu conştiinciozitate

▪ Ţineţi legătura cu profesorii

▪ Puneţi accentul pe dezvoltarea spirituală

[Legenda fotografiei]

Părinţi, le insuflaţi copiilor plăcerea de a citi?

[Provenienţa]

Informaţii extrase din cartea Eager to Learn — Helping Children Become Motivated and Love Learning.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 8, 9]

Cum îţi poţi spori capacitatea şi dorinţa de a învăţa

Fii interesat Când te interesează ceva, înveţi mult mai uşor acel lucru. Iată ce observaţie se face în cartea Motivated Minds — Raising Children to Love Learning: „Cercetările arată fără umbră de îndoială că atunci când copiii studiază pentru că îi atrage subiectul, procesul de învăţare este mai profund şi mai amplu, iar informaţiile sunt reţinute mai multă vreme. De asemenea, aceşti copii sunt mai sârguincioşi, mai creativi şi mai dornici să efectueze o muncă grea“.

Asociază ceea ce înveţi cu experienţa de viaţă Scriitorul şi profesorul Richard Weaver jr scrie: „Când elevul vede legătura dintre ceea ce învaţă la şcoală şi experienţa lui de viaţă, se produce un fel de «scânteie» ce aprinde becul înţelegerii“.

Încearcă să înţelegi Când se străduieşte să înţeleagă un lucru, omul îşi stimulează atât gândirea, cât şi memoria. Învăţatul pe dinafară are utilitatea lui, însă acesta nu poate înlocui înţelegerea. „Cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o, şi ea te va înălţa“, se spune în cartea biblică Proverbele 4:7, 8.

Concentrează-te „Concentrarea este cheia învăţatului“, se afirmă în cartea Teaching Your Child Concentration. „E atât de importantă, încât a fost numită fundamentul inteligenţei, fiind chiar considerată echivalentul ei.“ Poţi învăţa să te concentrezi. O modalitate importantă este să începi cu perioade scurte de studiu, pe care treptat să le măreşti.

Parafrazează „Cei mai buni elevi sunt cei care parafrazează cel mai bine“, spune dr. Mel Levine în cartea sa intitulată A Mind at a Time. Parafrazarea constă în concentrarea informaţiei în părţi mai mici, acestea fiind mult mai uşor de reţinut. Persoanele care ştiu să ia notiţe nu aştern în scris cuvânt cu cuvânt cele spuse, ci parafrazează.

Asociază În lucrarea The Brain Book, Peter Russell aseamănă amintirile cu nişte cârlige prinse de amintirile precedente. Cu alte cuvinte, memoria se dezvoltă când asociezi conştient informaţiile noi cu cele vechi. Cu cât asociezi mai mult, cu atât reţii mai mult.

Vizualizează Imaginile vii se întipăresc mai bine în minte. Prin urmare, dacă e posibil, încearcă să vizualizezi materialul. Specialiştii în mnemotehnică se folosesc de această metodă, creând adesea imagini mintale comice sau exagerate ca ajutor pentru memorie.

Recapitulează În 24 de ore am putea uita până la 80% din ceea ce am studiat. Făcând scurte recapitulări de fiecare dată când studiezi, apoi după o zi, o săptămână, o lună şi chiar şase luni, îţi poţi îmbunătăţi mult capacitatea de a reţine, ajungând să reţii aproape 100% din cele studiate.

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

Părinţii şi profesorii trebuie să colaboreze pentru a-i ajuta pe copii să înveţe

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Vârsta nu trebuie să fie un impediment în calea învăţării