„Feţele“ prejudecăţii

„Scoate prejudecăţile pe uşă şi vor intra înapoi pe fereastră.“ — Frederic cel Mare, rege al Prusiei.

RAJESH trăieşte în Paliyad, un sat din India. Ca şi ceilalţi pária, el trebuie să meargă pe jos 15 minute ca să ia apă pentru familia sa. „Nu putem folosi cişmelele din sat la care au acces cei din castele superioare“, explică el. Când mergea la şcoală, Rajesh şi prietenii lui nu aveau voie nici măcar să atingă mingea de fotbal cu care se jucau ceilalţi copii. „Noi, în schimb, ne jucam cu pietre“, spune el.

„Îmi dau seama că oamenii mă urăsc, dar nu ştiu de ce“, spune Christina, o adolescentă din Asia care trăieşte în Europa. „Mă simt foarte frustrată“, spunea ea în continuare. „De obicei, reacţionez închizându-mă în mine, dar nici asta nu mă ajută cu nimic.“

„Aveam 16 ani când am auzit pentru prima oară de prejudecăţi“, spune Stanley, dintr-o ţară din vestul Africii. „Persoane complet străine îmi spuneau să plec din oraş. Unora din tribul meu li s-a dat foc la casă. Contul din bancă al tatălui meu a fost blocat. Am ajuns să-i urăsc pe cei din tribul care făceau astfel de discriminări.“

Rajesh, Christina şi Stanley sunt victime ale prejudecăţilor, dar nu sunt în nici un caz singurii în această situaţie. „Sute de milioane de fiinţe umane continuă să sufere azi din cauza rasismului, a discriminării, a xenofobiei şi a politicii de excludere“, explică Koichiro Matsuura, director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). „Asemenea practici inumane, alimentate de ignoranţă şi prejudecăţi, au declanşat conflicte interne în multe ţări şi le-au cauzat oamenilor mari suferinţe.“

Dacă n-ai fost niciodată victimă a prejudecăţilor, poate că ţi-e greu să înţelegi cât de traumatizant este să fii ţinta lor. „Unii suportă în tăcere. Alţii răspund cu aceeaşi monedă, ajungând să aibă prejudecăţi şi mai mari“, se spune în cartea Face to Face Against Prejudice. Ce efect au prejudecăţile asupra vieţii oamenilor?

Dacă aparţii unui grup minoritar observi, probabil, că oamenii te evită, îţi aruncă priviri duşmănoase sau fac remarce depreciative despre cultura ta. Eşti nevoit să accepţi muncile umile pe care nimeni altcineva nu le-ar accepta, întrucât probabil ai puţine şanse să găseşti altceva de lucru. Poate că ţi-e greu să-ţi găseşti  o locuinţă adecvată. Copiii tăi se pot simţi daţi la o parte, ba chiar respinşi de colegii lor de şcoală.

Lucru şi mai grav, prejudecăţile îi pot determina pe oameni să recurgă la violenţă sau chiar la crimă. De fapt, paginile istoriei sunt pline de acte violente înfiorătoare — inclusiv masacre, genociduri şi aşa-zisele epurări etnice — la baza cărora au stat prejudecăţile.

Prejudecăţile de-a lungul secolelor

A fost o vreme când creştinii erau principala ţintă a prejudecăţilor. De pildă, la scurt timp după moartea lui Isus, ei au fost ţinta unui val de persecuţii crunte (Faptele 8:3; 9:1, 2; 26:10, 11). După două secole, cei ce se declarau creştini erau trataţi cu cruzime. „Dacă izbucneşte o epidemie, imediat se aude strigătul: «La lei cu creştinii»“, a scris Tertulian în secolul al III-lea.

Însă începând din secolul al XI-lea, pe vremea cruciadelor, evreii au ajuns o minoritate nedorită în Europa. Când ciuma bubonică a făcut ravagii pe tot continentul — în doar câţiva ani murind cam un sfert din populaţia Europei — n-a fost greu să fie învinovăţiţi evreii, întrucât erau deja urâţi de mulţi. „Ciuma a fost o justificare pentru toată această ură, iar ura le-a dat oamenilor cuprinşi de teamă un vinovat“, a scris Jeanette Farrell în cartea ei Invisible Enemies.

În cele din urmă, un evreu din sudul Franţei a „mărturisit“ sub tortură că evreii erau vinovaţi de epidemie deoarece otrăviseră fântânile. Bineînţeles, mărturisirea lui era falsă, dar informaţia a fost răspândită peste tot ca fiind adevărată. În scurt timp, comunităţi întregi de evrei din Spania, Franţa şi Germania au fost măcelărite. Se pare că nimeni nu şi-a îndreptat atenţia asupra adevăraţilor vinovaţi: şobolanii. Iar puţini au remarcat că evreii mureau de ciumă la fel ca toţi ceilalţi!

Odată aprins, focul prejudecăţilor poate arde mocnit sute de ani. Pe la mijlocul secolului al  XX-lea, Adolf Hitler a aţâţat focul antisemitismului, învinovăţindu-i pe evrei de înfrângerea Germaniei în primul război mondial. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Rudolf Hoess, comandantul nazist al lagărului de concentrare de la Auschwitz, a recunoscut: „În urma pregătirii noastre militare şi ideologice am ajuns să credem că era normal să ocrotim Germania de evrei“. Pentru ‘a ocroti Germania’, Hoess a supravegheat exterminarea a aproximativ 2 000 000 de oameni, în mare parte evrei.

Din nefericire, în deceniile ce au urmat, atrocităţile nu au luat sfârşit. De exemplu, în 1994, ura tribală a izbucnit în estul Africii între populaţiile tutsi şi hutu, rezultatul fiind cel puţin o jumătate de milion de morţi. „Nu exista nici un loc de scăpare“, se spunea în revista Time. „Sângele curgea în biserici, unde se refugiaseră mulţi. . . . Se duceau lupte sângeroase corp la corp între persoane apropiate; oamenii erau însetaţi de sânge, iar cei ce au scăpat cu viaţă au rămas fără cuvinte, complet răvăşiţi.“ Nici chiar copiii n-au fost cruţaţi de îngrozitoarele violenţe. „Rwanda e o ţară mică, dar aici s-a adunat toată ura din lume“, a spus un cetăţean al acestei ţări.

Conflictele izbucnite odată cu destrămarea fostei Iugoslavii au dus la moartea a peste 200 000 de oameni. Vecini, care trăiseră în pace ani de zile, au ajuns să se ucidă unii pe alţii. Mii de femei au fost violate, iar milioane de oameni au fost nevoiţi să-şi lase casele din cauza politicii brutale numite epurare etnică.

Deşi majoritatea prejudecăţilor nu duc neapărat la crime, cu siguranţă că ele îi dezbină pe oameni şi alimentează resentimentele. În pofida globalizării, rasismul şi discriminarea rasială „par să câştige teren în multe zone ale globului“, se arată într-un raport recent al UNESCO.

Se poate face ceva pentru a elimina prejudecăţile? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să stabilim cum iau naştere prejudecăţile în mintea şi inima oamenilor.

[Chenarul de la pagina 5]

Manifestări ale prejudecăţilor

În cartea sa The Nature of Prejudice, Gordon Allport prezintă în linii mari cinci tipuri de comportament generat de prejudecăţi. O persoană cu prejudecăţi manifestă, de obicei, unul sau mai multe din aceste comportamente.

1. Remarce negative. Vorbeşte denigrator la adresa grupului pe care nu-l agreează.

2. Evitare. Îi evită pe toţi cei ce aparţin acelui grup.

3. Discriminare. Îi exclude pe membrii grupului faţă de care e ostilă de la anumite tipuri de muncă, locuinţe sau programe sociale.

4. Atac fizic. Ia parte la acte de violenţă, menite să-i intimideze pe cei pe care a ajuns să-i urască.

5. Exterminare. Participă la linşaje, masacre sau programe de exterminare.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Tabără de refugiaţi din Benaco (Tanzania), 11 mai 1994

Femeie care se odihneşte lângă bidoanele de apă. Peste 300 000 de refugiaţi, majoritatea rwandezi hutu, au trecut graniţa în Tanzania

[Provenienţa fotografiei]

Foto de Paula Bronstein/Liaison