UNII îi numesc „navetişti de noapte“. Însă aceşti copii nu merg la oraş să muncească în schimbul trei. Ei pleacă de acasă deoarece, după lăsarea întunericului, casele lor devin un loc periculos.

De aproape 20 de ani, forţele de gherilă năvălesc în aşezările rurale şi răpesc copii. În fiecare an, ei fură de lângă părinţii lor sute de băieţi şi fete, după care dispar în jungla deasă. Copiii sunt răpiţi mai ales noaptea. Rebelii îşi formează astfel o „rezervă“ de tineri soldaţi, hamali şi sclave pentru dorinţele lor sexuale. Dacă aceşti copii nu cooperează, răpitorii le pot tăia nasul sau buzele. Moartea care îi aşteaptă pe cei ce încearcă să fugă este prea groaznică pentru a putea fi descrisă în cuvinte.

Există şi alte victime tinere ale terorismului. În Sierra Leone, mulţi adolescenţi nu erau decât nişte copilaşi care abia învăţaseră să meargă când mai mulţi bărbaţi cu macete i-au mutilat tăindu-le mâinile şi picioarele. Mai sunt şi băieţii şi fetiţele din Afghanistan care se joacă cu mine în formă de fluture. Ei îşi pierd degetele şi ochii când aceste „jucării“ colorate le explodează în mână.

Însă alţi tineri, şi ei victime ale terorismului, au o cu totul altă soartă. De exemplu, în 1995, în urma unui atentat terorist, în oraşul Oklahoma (SUA) au murit 168 de oameni, dintre care 19 erau copii, unii chiar bebeluşi. Când bomba a explodat, micuţii au pierit instantaneu. Ca o lumânare ce se stinge în bătaia unei rafale de vânt, aşa s-au stins şi ei din viaţă. Atacul terorist le-a răpit dreptul de a fi copii, de a se juca, de a râde şi chiar de a se cuibări în braţele mamei şi a tatălui lor.

Am amintit aici evenimente recente. Însă actele teroriste violente chinuiesc omenirea de secole, aşa cum vom vedea în articolul care urmează.