Cum pot fi ajutaţi copiii cu tulburări de învăţare

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

Steven citeşte foarte greu. Ori de câte ori ştie că urmează să citească ceva cu voce tare în faţa clasei, începe să-l doară stomacul.

În pofida ajutorului primit de la învăţătoarea sa, Maria nu scrie citeţ. Are nevoie de ore întregi ca să-şi termine temele pentru acasă.

Deşi citeşte de nenumărate ori materialele pentru şcoală, Noah nu-şi aduce aminte ce a citit şi se chinuie să ia note bune.

STEVEN, Maria şi Noah au o tulburare de învăţare. Tulburările de învăţare cele mai frecvente sunt legate de citit. Dislexicii, de pildă, confundă adesea literele ce seamănă între ele. Tulburări de învăţare sunt şi disgrafia (tulburare ce afectează scrisul) şi discalculia (perturbare în învăţarea calculului). Totuşi, majoritatea copiilor cu astfel de tulburări au o inteligenţă normală sau chiar superioară în comparaţie cu alţi copii.

Prezentăm în continuare unele simptome ale tulburărilor de învăţare: copilul începe să vorbească mai târziu, întâmpină dificultăţi în rimarea cuvintelor, greşeşte adesea pronunţia lor, nu renunţă la limbajul infantil, învaţă greu literele şi cifrele, nu reuşeşte să identifice şi să pronunţe literele din cuvinte simple, confundă între ele cuvintele cu pronunţie similară şi urmează cu greu instrucţiunile primite. *

Cum vă puteţi ajuta copilul

Ce puteţi face dacă copilul vostru pare să aibă o tulburare de învăţare? * Mai întâi de toate, duceţi-l la un oftalmolog sau la un orelist pentru a vă asigura că nu are afecţiuni oftalmologice ori auditive. Apoi, consultaţi un specialist în tulburări de învăţare. Dacă este diagnosticat cu o astfel de tulburare, copilul are mare nevoie de sprijin afectiv. Nu uitaţi că tulburările de învăţare  nu au nicio legătură cu inteligenţa copilului.

Profitaţi de orice program special oferit de şcoala la care merge copilul vostru, cum ar fi meditaţiile. Rugaţi-l pe învăţător să vă susţină. Acesta i-ar putea permite copilului să stea în prima bancă şi i-ar putea acorda mai mult timp pentru a-şi termina exerciţiile. Învăţătorul i-ar putea oferi nu numai instrucţiuni scrise, ci şi verbale şi l-ar putea examina oral. Întrucât majoritatea copiilor cu tulburări de învăţare uită şi sunt dezorganizaţi, ar fi util să li se pună la dispoziţie un al doilea set de manuale pe care să le folosească acasă. Un computer cu un program de corectare a ortografiei (spell-check) i-ar putea fi util atât la şcoală, cât şi acasă.

Citiţi zilnic câte puţin cu copiii voştri. Dacă aveţi un copil dislexic, ar fi bine să citească cu voce tare. Astfel, veţi putea să-i daţi unele sugestii şi să-l corectaţi. Mai întâi însă, citiţi voi cu voce tare şi rugaţi-l pe copil să vă urmărească. Apoi, citiţi acelaşi text împreună, după care puneţi-l pe copil să citească singur. Daţi-i o riglă pe care să o ţină sub fiecare rând pe care-l citeşte şi ajutaţi-l să sublinieze cu evidenţiatorul cuvintele dificile. Exerciţiul nu trebuie să dureze mai mult de 15 minute pe zi.

Pentru a-l învăţa pe copil aritmetică puteţi apela la unele metode practice, precum măsurarea cantităţilor recomandate în reţetele culinare, folosirea metrului în tâmplărie sau cumpărăturile. Foile cu pătrăţele şi diagramele pot fi utile în rezolvarea problemelor de matematică. Pentru copiii cu disgrafie, folosiţi caiete de dictando cu spaţii mari între linii şi creioane cu mină groasă. Copilul ar putea învăţa să scrie corect şi cu ajutorul literelor magnetice şi al unei suprafeţe metalice.

Există metode utile şi pentru copiii cu ADHD. Înainte de a-i vorbi unui copil hiperactiv, priviţi-l în ochi. Puneţi-i la dispoziţie un loc liniştit unde să-şi facă temele pentru acasă şi lăsaţi-l să facă pauze dese. Încredinţaţi-i sarcini ce necesită activitate fizică, precum plimbatul câinelui.

Puteţi obţine rezultate bune

Puneţi în valoare talentele sau aptitudinile pe care le-ar putea avea copilul vostru. Lăudaţi-l şi recompensaţi-l pentru orice reuşită, fie ea cât de mică. Pentru a-l ajuta să ducă la bun sfârşit un proiect, fixaţi-i obiective mici, dar realizabile. Aceasta îi va da sentimentul împlinirii. Folosiţi imagini şi grafice ale etapelor pe care trebuie să le parcurgă pentru a finaliza proiectul.

E important ca un copil să ştie să scrie, să citească şi să calculeze. Puteţi fi siguri că, oferindu-i copilului vostru o bună motivaţie şi sprijinul necesar, el îşi va putea însuşi aceste deprinderi — deşi poate că va avea nevoie de mai mult timp şi de alte metode decât alţi copii.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 11]

O TULBURARE DE ÎNVĂŢARE DEVINE UN ATU

„Când priveam cuvintele de pe o pagină, mi se păreau o grămadă de rânduri lipsite de sens. Puteau să fie în orice limbă. Cuvintele căpătau sens doar când cineva mi le citea cu voce tare. Profesorii credeau că eram leneş şi lipsit de respect sau că nu-mi dădeam silinţa să învăţ şi să ascult la ore. Nimic mai neadevărat! Îmi dădeam toată silinţa şi ascultam cu multă atenţie, dar pur şi simplu nu înţelegeam noţiunile de scris şi de citit. Materii precum matematica însă nu mi se păreau grele. Drept urmare, m-am concentrat asupra altor lucruri, precum sportul, arta, învăţarea unor meserii — orice însemna folosirea mâinilor, dar care nu avea legătură cu scrisul şi cititul.

Mai târziu, am ales să muncesc fizic. Prin urmare, m-am calificat în domeniul construcţiilor. Astfel, am avut privilegiul de a participa alături de alţi slujitori internaţionali la finalizarea a cinci proiecte de construcţie ale Martorilor lui Iehova. Deoarece trebuie să depun mai multe eforturi decât alţii pentru a citi, reuşesc să reţin multe din cele citite. Aceasta îmi este de mare folos în studiul Bibliei şi în serviciul creştin. Aşadar, în loc să-mi privesc problema ca pe o slăbiciune, o consider un atu.“ (Peter, un Martor al lui Iehova care suferă de dislexie şi slujeşte cu timp integral)

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Copiii pot învăţa foarte repede să ia notiţe sub formă de desene în timp ce ascultă cu atenţie