Potrivit Bibliei

Ne este viitorul stabilit dinainte?

Mulţi oameni consideră că viaţa le este predestinată de o forţă superioară, că Dumnezeu a stabilit cursul vieţii omului de la concepere până la moarte. „Dumnezeu este atotputernic şi atotştiutor“, spun ei, „şi fără îndoială cunoaşte în amănunţime trecutul, prezentul şi viitorul“.

OARE a stabilit Dumnezeu cursul vieţii şi deci destinul fiecăruia? Avem într-adevăr voinţă liberă? Ce ne învaţă Biblia?

Cunoaşte Dumnezeu totul dinainte?

Potrivit Bibliei, Creatorul poate prevedea viitorul. El cunoaşte ‘sfârşitul de la început’, se spune în Isaia 46:10. Dumnezeu chiar a folosit oameni care au aşternut în scris numeroase profeţii (2 Petru 1:21). Iar acestea se adeveresc întotdeauna, fiindcă el are atât înţelepciunea, cât şi capacitatea de a le împlini în cele mai mici detalii. Prin urmare, când consideră de cuviinţă, Dumnezeu nu numai că poate şti dinainte unele evenimente, dar le poate face şi să se întâmple. Însă a stabilit el destinul fiecărui om şi chiar numărul total al celor ce vor fi salvaţi?

Nicidecum. Biblia arată că Dumnezeu alege să cunoască dinainte doar unele lucruri, că preştiinţa lui este selectivă. De pildă, el a prezis că „o mare mulţime“ de oameni drepţi va rămâne în viaţă când îi va distruge pe cei răi la încheierea sistemului actual (Revelaţia 7:9, 14). Să observăm însă că nu a precizat din câte persoane avea să fie alcătuită marea mulţime, deoarece el nu stabileşte destinul oamenilor. Dumnezeu este precum tatăl iubitor al unei familii numeroase: ştie că cel puţin unii dintre copii vor răspunde la iubirea sa, deşi nu a fixat numărul lor.

Dumnezeu îşi foloseşte capacitatea de a stabili dinainte anumite lucruri aşa cum îşi foloseşte puterea. Iehova este atotputernic (Psalmul 91:1; Isaia 40:26, 28). Dar nu uzează de puterea sa absolută în mod necontrolat. De exemplu, el nu a acţionat împotriva Babilonului, un duşman al Israelului antic, decât la momentul potrivit. „Am avut stăpânire de sine“, a spus El (Isaia 42:14). La fel procedează şi în ce priveşte cunoaşterea sau stabilirea viitorului. Manifestă stăpânire de sine, respectându-i astfel omului voinţa liberă.

Să nu tragem însă concluzia că Dumnezeu este imperfect fiindcă îşi ţine sub control aceste  capacităţi. Dimpotrivă, el îşi dovedeşte astfel iubirea şi măreţia. La rândul nostru, ne simţim îndemnaţi să-l iubim ştiind că, deşi este Suveranul Atotputernic şi Atotcunoscător, el respectă totuşi libertatea de alegere a creaturilor sale înzestrate cu raţiune.

Pe de altă parte, dacă Dumnezeu ar stabili dinainte totul, inclusiv accidentele tragice şi faptele nelegiuite, oare nu ar fi vinovat de suferinţa şi necazurile din istoria umană? Înţelegem, prin urmare, că învăţătura despre predestinare nu-l pune într-o lumină favorabilă, ci îl dezonorează, înfăţişându-l drept crud, nedrept şi lipsit de iubire. Ce contrast izbitor cu imaginea pe care i-o conturează Biblia! (Deuteronomul 32:4)

Alegerea ne aparţine

Prin slujitorul său Moise, Dumnezeu i-a spus naţiunii Israel: „Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea . . . Alege viaţa . . . iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui şi alipindu-te de el; căci de el depinde viaţa ta şi lungimea zilelor tale“ (Deuteronomul 30:19, 20). Dacă Dumnezeu ar fi stabilit dinainte ca fiecare israelit ori să-l iubească, dobândind viaţa, ori să nu-l asculte, meritând moartea, cuvintele Sale ar fi fost lipsite de sens şi de sinceritate. Credeţi că Dumnezeu, care „iubeşte dreptatea“ şi este personificarea iubirii, ar putea fi atât de nedrept? (Psalmul 37:28; 1 Ioan 4:8)

Oamenii de azi trebuie cu atât mai mult să dea atenţie îndemnului de a alege viaţa, deoarece împlinirea profeţiilor biblice arată că ne apropiem cu repeziciune de sfârşitul sistemului (Matei 24:3–9; 2 Timotei 3:1–5). Şi noi putem alege viaţa urmând îndrumările primite de israeliţii din vechime.

‘Să alegem viaţa’

Potrivit cuvintelor lui Iehova, putem alege viaţa ‘iubindu-l, ascultând de glasul lui şi alipindu-ne de el’. Iar aceasta înseamnă să-i cunoaştem personalitatea şi cerinţele. Iată ce a spus Isus Cristos într-o rugăciune: „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17:3, Cornilescu, 1996, sublinierea noastră).

Preţioasa cunoştinţă despre Dumnezeu o descoperim în paginile Bibliei, numită pe bună dreptate Cuvântul Său (Ioan 17:17; 2 Timotei 3:16). Acest dar divin este o dovadă palpabilă că Dumnezeu nu ne-a stabilit dinainte viitorul, ci doreşte să facem alegeri în cunoştinţă de cauză pe baza a ceea ce ne învaţă (Isaia 48:17, 18).

În esenţă, Dumnezeu îi spune fiecăruia prin intermediul Bibliei: „Iată scopul meu cu privire la pământ şi omenire şi iată cerinţele mele ca să dobândeşti viaţă veşnică. Tu eşti cel ce decide dacă vei asculta sau nu de mine“. Cât de frumos îşi îmbină Dumnezeu puterea de a stabili dinainte viitorul cu respectul faţă de voinţa liberă a omului! Vom alege viaţa ‘ascultând de glasul lui şi alipindu-ne de el’?

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ În ce măsură îşi foloseşte Dumnezeu preştiinţa? (Deuteronomul 30:19, 20; Isaia 46:10)

▪ De ce nu trebuie să credem că Dumnezeu stabileşte dinainte totul? (Deuteronomul 32:4)

▪ De ce anume depinde viitorul nostru? (Ioan 17:3)

[Text generic pe pagina 13]

Biblia arată că Dumnezeu alege să cunoască dinainte doar unele lucruri, că preştiinţa lui este selectivă