Şuieratul — O limbă ingenioasă

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

▪ În munţii din statul Oaxaca (Mexic), nu există telefoane, nici fixe, nici mobile. Cu toate acestea, oamenii reuşesc să comunice chiar şi la distanţe mai mari de doi kilometri, de pildă în timp ce lucrează pe dealurile cu plantaţii de cafea. Secretul? Cu mult timp în urmă, mazatecii au inventat nou mod de comunicare: şuieratul. Pedro, un tânăr indigen, explică: „Mazateca este o limbă tonală. De aceea, când şuierăm, imităm practic tonul şi ritmul limbii vorbite şi asta doar cu buzele, fără să ne folosim degetele“. *

Prietenul lui Pedro, Fidencio, vorbeşte despre avantajele şuieratului: „Această formă de comunicare, folosită de obicei pentru conversaţii scurte, depăşeşte obstacolul distanţei. Să zicem că un tată şi-a trimis copilul să ia tortilla, dar a uitat să-i spună să cumpere şi roşii. Dacă băiatul este deja departe de casă, tatăl îi poate «şuiera» instrucţiunile“.

Şi Martorii lui Iehova recurg la această formă de comunicare. Pedro spune: „Când merg în teritorii izolate şi vreau să invit un frate în predicare, nu mă mai duc până la el acasă. Pur şi simplu şuier“.

„Dar cum se poate şti cine «vorbeşte»? Fiecare are un stil anume de a şuiera şi, de regulă, doar bărbaţii folosesc acest limbaj. Femeile îl înţeleg, îl folosesc în familie, dar nu comunică niciodată aşa cu un bărbat, întrucât asta ar fi o necuviinţă prin partea locului“, ne mai povesteşte Pedro.

Însă acest tip de limbaj nu este folosit doar de mazateci. E întâlnit şi în Insulele Canare, Papua Noua Guinee şi China, de obicei la populaţiile ce trăiesc în munţi şi în păduri dese. Se pare că există peste 70 de astfel de limbi, până acum fiind studiate doar 12.

Ingeniozitatea omului nu poate decât să ne umple de admiraţie. Iar când izvorăşte din dorinţa arzătoare de a comunica, ea pare să nu cunoască limite!

[Notă de subsol]