Ce rol are tiroida în organism?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BRAZILIA

SARA a fost distrusă când a pierdut sarcina în primul trimestru. După circa un an, a mai pierdut o sarcină. A făcut mai multe analize ca să descopere cauza, dar în zadar. Cu trecerea anilor, Sara a început să ia în greutate, deşi făcea cu regularitate sport şi nu mânca mult. Avea crampe musculare la picioare şi era tot mai sensibilă la frig. Într-un sfârşit, în urma altor analize de sânge şi a unei ecografii tiroidiene, medicii şi-au dat seama că Sara suferea de tiroidită Hashimoto. Se pare că aceasta fusese cauza avorturilor ei spontane. *

Asemenea majorităţii oamenilor, Sara nu s-a gândit că ar putea avea probleme cu tiroida. Însă,  pe măsură ce starea sănătăţii i se înrăutăţea, a înţeles rolul vital al acestui organ.

Glanda tiroidă

Tiroida este un organ mic, în formă de fluture, aflat în partea anterioară a gâtului, sub laringe (mărul lui Adam). Este alcătuită din doi lobi situaţi de-o parte şi de alta a traheii. Glanda tiroidă cântăreşte 20–30 g şi face parte din sistemul endocrin, un grup de organe şi ţesuturi care produc şi stochează hormoni (mesageri chimici) şi îi secretă în sânge.

Tiroida prezintă numeroşi foliculi, sau săculeţi, plini cu un lichid vâscos ce conţine hormonii tiroidieni. Aceşti hormoni au o concentraţie mare de iod. De fapt, aproape 80% din iodul prezent în organism se găseşte în tiroidă. Dacă alimentaţia este săracă în iod, tiroida ar putea creşte în volum, afecţiune numită guşă. La copiii mici, carenţa de iod poate inhiba producţia de hormoni tiroidieni. Drept consecinţă, poate apărea cretinismul, afecţiune caracterizată prin retard fizic, mintal şi sexual.

Rolul hormonilor tiroidieni

Hormonii tiroidieni sunt T3, rT3 (revers T3) şi T4. * Atât T3, cât şi rT3 derivă din T4, conversia având loc în mare parte în afara tiroidei, mai exact în ţesuturile corpului. Drept urmare, când corpul are nevoie de mai mulţi hormoni tiroidieni, glanda secretă hormonul T4 în sânge. De aici, T4 şi derivaţii lui pot influenţa celulele corpului.

Aşa cum acceleratorul reglează turaţia motorului unui automobil, hormonii tiroidieni reglează metabolismul corpului (activitatea chimică la nivel celular în urma căreia se produce energie şi se formează noi ţesuturi). Aceşti hormoni influenţează mai multe funcţii vitale din organism: dezvoltarea şi regenerarea normală a ţesuturilor, ritmul cardiac, producţia de energie pentru muşchi, precum şi producţia de căldură.

Hormonii tiroidieni au şi alte funcţii importante. De pildă, ajută ficatul să înlăture din sânge excesul de trigliceride şi de colesterol LDL (low-density lipoproteins), numit şi colesterol „rău“. Colesterolul LDL este transferat în bilă şi apoi în fecale. Însă un nivel prea mic al hormonilor tiroidieni poate cauza creşterea nivelului de colesterol „rău“ şi scăderea nivelului de colesterol HDL (high-density lipoproteins), numit şi colesterol „bun“.

În tractul gastrointestinal, hormonii tiroidieni grăbesc secreţia de sucuri digestive şi intensifică contracţiile musculare ce se propagă sub forma unor unde succesive (peristaltism). Prin urmare, un nivel prea ridicat de hormoni tiroidieni accelerează tranzitul intestinal, iar unul prea scăzut are drept rezultat constipaţia.

Ce organ controlează activitatea tiroidei?

Funcţia tiroidei este controlată de regiunea cerebrală numită hipotalamus. Când hipotalamusul sesizează că organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, trimite un semnal vecinei sale, glanda pituitară (hipofiza), situată la baza creierului, deasupra palatului. Hipofiza eliberează în fluxul sanguin hormonul de stimulare a tiroidei (TSH), care atenţionează tiroida să producă hormoni.

Drept urmare, măsurând nivelul TSH-ului şi al hormonilor tiroidieni din sânge, medicii pot stabili dacă tiroida funcţionează bine. Aceste teste sunt deosebit de importante, deoarece, asemenea altor organe, tiroida se poate îmbolnăvi.

Când tiroida nu funcţionează bine

Cauzele afecţiunilor tiroidiene pot fi alimentaţia săracă în iod, stresul fizic şi psihic, defecte  genetice, infecţii, boli (în general boli autoimune) sau efectele secundare ale unor medicamente prescrise în alte boli. * Guşa, o mărire a tiroidei, poate fi un indiciu că acest organ nu funcţionează bine. Guşa poate fi difuză sau nodulară. Deşi în general este de natură benignă, guşa necesită control de specialitate, deoarece ar putea indica afecţiuni mai grave, precum cancerul. *

În general, când tiroida este bolnavă, cantitatea de hormoni produşi este fie prea mică, fie prea mare, ceea ce duce la hipotiroidism, respectiv la hipertiroidism. Afecţiunile tiroidiene pot apărea treptat şi imperceptibil. Cineva poate să aibă probleme cu tiroida de mulţi ani, dar fără să-şi dea seama. Şi în cazul bolilor tiroidiene, cu cât sunt descoperite mai repede, cu atât tratamentul poate fi mai eficient.

Cele mai frecvente afecţiuni tiroidiene sunt tiroidita Hashimoto şi boala Graves. Ambele sunt boli autoimune, boli în care sistemul imunitar al bolnavului atacă celule normale din organism considerându-le ţesuturi străine. Tiroidita Hashimoto  este de şase ori mai răspândită în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor şi în general duce la hipotiroidism. Boala Graves însă este de opt ori mai răspândită în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor şi în general duce la hipertiroidism.

Cât de des trebuie să-şi facă oamenii teste pentru depistarea bolilor tiroidiene? Părerile sunt împărţite. Totuşi, în cazul nou-născuţilor un astfel de test este considerat important de majoritatea specialiştilor (vezi chenarul  „Un test important pentru nou-născuţi“). Dacă medicul suspectează o tiroidă hipoactivă, el va recomanda efectuarea unor teste pentru depistarea anticorpilor ce atacă glanda. Dacă testele indică însă o tiroidă hiperactivă, medicul va recomanda o scintigrafie tiroidiană. Examenul nu este indicat femeilor însărcinate sau care alăptează. Când sunt prezenţi noduli tiroidieni, va fi necesară efectuarea unei biopsii pentru a se stabili dacă aceştia sunt sau nu maligni.

Când e nevoie de tratament

Medicamentele pot atenua unele simptome ale hipertiroidismului precum ritmul cardiac accelerat, tremorul şi anxietatea. Un alt tratament constă în distrugerea unor celule tiroidiene pentru ca glanda să producă o cantitate mai mică de hormoni. În unele cazuri însă, tiroida va trebui scoasă pe cale chirurgicală.

Bolnavilor cu hipotiroidism sau cărora li s-a scos tiroida, de obicei, li se prescriu doze zilnice de hormon T4. Pentru a stabili doza corectă, medicii urmăresc îndeaproape starea pacienţilor aflaţi sub tratament. Tratamentul pentru cancerul tiroidian poate consta în administrarea de medicamente, în intervenţii chirurgicale, în chimioterapie sau în terapia cu iod radioactiv.

În cazul lui Sara, terapia de substituţie cu hormon T4 dă rezultate frumoase. Urmând îndrumările unui nutriţionist, ea are acum şi o alimentaţie echilibrată. Drept urmare, starea sănătăţii i s-a îmbunătăţit considerabil. Sara nu este singura care şi-a dat seama că, deşi mică, tiroida are o importanţă mare. Îngrijiţi-vă deci tiroida consumând alimente sănătoase care să conţină suficient iod, încercând să evitaţi stresul cronic şi făcând tot ce vă stă în putinţă pentru a vă ocroti sănătatea.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 27]

Aşa cum acceleratorul reglează turaţia motorului unui automobil, hormonii tiroidieni reglează metabolismul corpului

[Text generic pe pagina 29]

Afecţiunile tiroidiene pot apărea treptat şi în mod imperceptibil. Cineva poate să aibă probleme cu tiroida de mulţi ani, dar fără să-şi dea seama

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 28]

SEMNE ŞI SIMPTOME OBIŞNUITE

Hipertiroidism: Agitaţie excesivă, scădere în greutate inexplicabilă, ritm cardiac accelerat, tranzit intestinal accentuat, menstre neregulate, iritabilitate, anxietate, schimbări bruşte de dispoziţie, ochi bulbucaţi, slăbiciune musculară, insomnie şi păr fin, care se rupe uşor. *

Hipotiroidism: Lentoare fizică şi mintală, creştere în greutate inexplicabilă, căderea părului, constipaţie, sensibilitate exagerată la frig, menstre neregulate, depresie, schimbări ale vocii (răguşeală sau voce joasă), pierderi de memorie şi oboseală.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 28]

 UN TEST IMPORTANT PENTRU NOU-NĂSCUŢI

Cu câteva picături de sânge prelevate de la un nou-născut se poate stabili dacă acesta are probleme cu tiroida. În cazul în care rezultatele analizei nu sunt bune, medicii iau măsuri pentru a corecta problema. Întrucât carenţa hormonilor tiroidieni poate provoca cretinism (afecţiune caracterizată prin retard fizic şi mintal), nou-născuţilor li se face acest test la câteva zile de la naştere.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 29]

AVEŢI O ALIMENTAŢIE ECHILIBRATĂ?

O alimentaţie echilibrată poate contribui la prevenirea afecţiunilor tiroidiene. E bine ca alimentele consumate să conţină suficient iod, deoarece acest element chimic are un rol esenţial în producerea hormonilor tiroidieni. Peştele de apă sărată şi fructele de mare sunt o sursă excelentă de iod. Concentraţia de iod din legume şi carne depinde de compoziţia chimică a solului local. Pentru a compensa carenţa iodului din alimente, unele guverne impun iodarea sării de masă.

Seleniul este un alt element important pentru tiroidă. Acest oligoelement este un component esenţial al enzimei care transformă T4 în T3. Şi concentraţia seleniului din legume, carne şi lapte depinde de compoziţia chimică a solului. Fructele de mare, dar şi ouăle, ceapa, roşiile şi varza sunt bogate în seleniu. Dacă bănuiţi că aveţi probleme cu tiroida, consultaţi un specialist; nu încercaţi să vă trataţi singuri.

[Diagrama de la pagina 28]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Traheea

Laringele (mărul lui Adam)

Tiroida

Traheea