Avortul — cea mai convenabilă soluţie?

BILL a fost învăţat de mic că avortul este un păcat la fel de grav precum crima. Dar în 1975, când această chestiune l-a vizat personal, Bill a renunţat la convingerea sa fermă, pe care o avusese atâţia ani. Când prietena lui, Victoria, a rămas însărcinată, Bill nu a vrut să-şi asume responsabilităţile de soţ şi de tată. „Fără să stau pe gânduri, am ales soluţia care, în opinia mea, era cea mai convenabilă: i-am spus Victoriei să avorteze“, a mărturisit Bill.

Mulţi oameni, asemenea lui Bill, cred că aceasta este soluţia cea mai convenabilă la o sarcină neplanificată şi nedorită. Un studiu efectuat în 2007 a dezvăluit că, în 2003, în întreaga lume s-au făcut circa 42 de milioane de avorturi. La avort recurg femei de orice rasă, naţionalitate, religie, indiferent de situaţia economică, de nivelul de instruire sau de vârstă (între pubertate şi menopauză). În cazul în care v-aţi afla în situaţia de a decide dacă veţi păstra sau nu o sarcină nedorită, ce aţi face? De ce este avortul soluţia aleasă de atât de multe cupluri?

„Nu vedeam altă soluţie“

„Tocmai scăpasem de o sarcină şi de o naştere grea. În plus, aveam mari probleme financiare şi tensiuni în familie“, a mărturisit o femeie de 35 de ani. „La doar şase săptămâni după ce născusem, am rămas din nou însărcinată. Eu şi soţul meu ne-am hotărât să nu păstrăm acest copil. În adâncul sufletului ştiam că e greşit, dar nu vedeam altă soluţie.“

O femeie recurge la avort din diferite motive între care probleme economice ori o relaţie nereuşită, probabil, cu o persoană violentă, cu care nu doreşte să mai aibă nicio legătură. Sau, pur şi simplu, sarcina nu face parte din planurile femeii ori ale cuplului.

Un alt motiv ar fi salvarea reputaţiei. Aşa au stat lucrurile în cazul unei tinere despre care a scris dr. Susan Wicklund în cartea sa This Common Secret — My Journey as an Abortion Doctor. O pacientă care voia să facă avort i-a spus: „Părinţii mei sunt foarte religioşi. . . . Dacă aş face un copil nelegitim, le-aş păta reputaţia. Toţi prietenii lor [de la biserică] ar şti că fiica lor a păcătuit“.

Dr. Wicklund a întrebat-o apoi: „Bine, am înţeles că ei ar considera că ai păcătuit. Dar ce-ar spune dacă ar afla că ai avortat?“. Tânăra a recunoscut: „A, da, avortul e o faptă de neiertat. Dar este cea mai convenabilă soluţie pentru că nimeni nu ar şti. Dacă fac avort, prietenii [părinţilor mei] nu vor afla niciodată“.

Indiferent de situaţie, decizia de a întrerupe voit o sarcină nu este uşor de luat. Adesea provoacă multă durere. Este, aşadar, avortul soluţia cea mai convenabilă?

Care sunt consecinţele?

Un studiu efectuat în 2004 în rândul a 331 de femei din Rusia şi a 217 femei din Statele Unite ce avortaseră a dezvăluit că, după aceea, jumătate din ambele grupuri au avut mustrări de conştiinţă. Aproape 50% dintre femeile din Rusia şi aproape 80% dintre cele din SUA au avut sentimente de „vinovăţie“ din cauza intervenţiei. Peste 60% dintre femeile din SUA „nu au putut să-şi ierte fapta“. De vreme ce avortul provoacă sentimente de vinovăţie la atât de multe femei — chiar şi la cele ce nu se consideră religioase —, de ce mai recurg atât de multe tinere la această „soluţie“?

Multe femei recurg la avort în urma presiunilor ce se fac asupra lor. Părinţii, partenerul sau prietenii bine intenţionaţi o îndeamnă, probabil,  pe femeie să facă avort prezentându-i-l drept cel mai mic rău din două rele. Drept urmare, decizia de a avorta ar putea fi luată în pripă sau ar putea fi bazată pe informaţii greşite. „Totuşi, după ce stresul generat de luarea deciziei şi de intervenţia în sine trece, procesele cognitive ale femeii revin la normal, adesea dând naştere unui pronunţat sentiment de vinovăţie, tristeţe şi regret“, a explicat dr. Priscilla Coleman, specialist în studiul efectelor avortului asupra sănătăţii psihice.

Adesea, regretele gravitează în jurul întrebării: „Am pus oare capăt unei vieţi ce exista în pântecele meu?“. Un studiu amplu pe această temă a dezvăluit că multor femei însărcinate ce intenţionau să avorteze „li s-a transmis ideea eronată că ceea ce li se înlătură din corp nu este decât un «ţesut». Ele declară că, dacă li s-ar fi spus adevărul, nu ar fi avortat“ (Report of the South Dakota Task Force to Study Abortion).

După ce au fost analizate „sfâşietoarele mărturii“ a 1940 de femei care au făcut avort, concluzia studiului a fost: „Ideea că au pierdut un copil despre care li s-a spus că nu a existat niciodată le înfurie la culme şi le îndurerează pe multe dintre aceste femei“. În plus, „când îşi dau seama că şi-au ucis propriul copil, se simt distruse în plan psihic“.

Dar care este adevărul? Oare ceea ce se înlătură prin avort din corpul unei femei nu este nimic altceva decât un ţesut? Este copilul nenăscut o fiinţă vie?

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 4]

NAŞTERE SAU AVORT?

În cadrul unui studiu efectuat în 2006, a fost analizată experienţa prin care au trecut nenumărate femei ce rămăseseră însărcinate în adolescenţă. Jumătate dintre ele au dus până la capăt sarcina, pe când cealaltă jumătate au ales să avorteze. Studiul conchidea că „numărul femeilor care au avut nevoie de consiliere psihologică, au avut probleme cu somnul sau au fumat marijuana a fost mai mic în rândul celor care au născut decât în rândul celor care au ales să avorteze“ (Journal of Youth and Adolescence).

Un raport prezenta „rezultatele a patru studii foarte ample“. Ce au dezvăluit aceste studii? „În rândul femeilor care au făcut avort se înregistrează mai multe probleme de sănătate mintală decât în rândul celor ce au născut.“ (Report of the South Dakota Task Force to Study Abortion — 2005)