Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ar trebui să vă fie frică de morţi?

Ar trebui să vă fie frică de morţi?

Potrivit Bibliei

Ar trebui să vă fie frică de morţi?

Membrii tribului anang din Nigeria cred că, dacă morţii nu sunt înmormântaţi aşa cum se cuvine, sufletele lor le vor provoca membrilor familiei multe necazuri, inclusiv moartea. Şi unii chinezi cred că, dacă nu se respectă tradiţiile de înmormântare, sufletele morţilor îi vor ataca, ba chiar îi vor ucide pe cei vii.

CREDINŢA că la moartea unui om ceva — sufletul, spiritul — părăseşte corpul e larg răspândită în lume. Mulţi cred, de asemenea, că sufletul sau spiritul celui decedat se poate amesteca în viaţa familiei sau a prietenilor.

Dar oare există o entitate conştientă care continuă să trăiască după moartea unui om şi care le poate face rău celor vii? Ce spune Biblia în acest sens?

Sunt morţii conştienţi?

Biblia declară că morţii „nu sunt conştienţi de nimic“ şi că „zac neputincioşi în moarte“ (Eclesiastul 9:5; Isaia 26:14). Referitor la primul om, Adam, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2:7).

Să remarcăm că, atunci când Dumnezeu l-a creat pe Adam, el a creat un suflet, adică o fiinţă vie. Potrivit Bibliei, lui Adam nu i s-a dat un suflet, care ar fi putut trăi independent de corpul său. Ca urmare a păcatului însă, Adam a murit, adică a devenit un „suflet mort“ (Numerele 6:6). „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“, se mai spune în Biblie (Ezechiel 18:4). Toţi oamenii au moştenit păcatul, sau imperfecţiunea, de la primul om, Adam. Aşadar, când omul moare, moare de fapt sufletul (Romani 5:12).

Când vorbeşte despre starea morţilor, Biblia nu foloseşte termeni obscuri, ci termeni pe care îi putem înţelege, precum expresia ‘a adormi în moarte’ (Psalmul 13:3). Despre o fetiţă de 12 ani care murise, Isus a spus: „N-a murit, ci doarme!“. Auzind acestea, oamenii „au început să râdă de el dispreţuitor, fiindcă ştiau că ea murise“. Totuşi, Biblia ne spune că Isus a trezit-o din somnul morţii (Luca 8:51–54).

La fel s-a întâmplat şi la moartea lui Lazăr. Isus le-a spus discipolilor săi că se ducea la Lazăr ca ‘să-l trezească din somn’. Întrucât discipolii n-au înţeles ce a vrut să zică, „Isus le-a spus deschis: «Lazăr a murit»“. Şi apostolul Pavel a vorbit despre „cei care au adormit în moarte“, arătând că la momentul stabilit de Dumnezeu ei urmau să fie readuşi la viaţă (Ioan 11:11–14; 1 Tesaloniceni 4:13–15).

Întrucât nicăieri în Biblie nu se spune că sufletul ar trăi după ce omul moare, nu avem motive să ne fie frică de morţi. Dar atunci cum a apărut învăţătura larg răspândită că o parte din om continuă să trăiască după moarte? Şi ce se ascunde în spatele fricii că morţii le pot face rău celor vii?

Minciuna originară

Religia falsă a promovat ideea că la moarte omul în realitate nu moare. Învăţătura nemuririi sufletului se bucură de popularitate încă de la începuturile istoriei umane. Aşa se explică de ce la moartea unor conducători, de pildă la moartea faraonilor Egiptului, erau ucişi şi sclavii lor, care, potrivit credinţei, trebuiau să le slujească şi în viaţa de apoi.

Mulţi sunt hărţuiţi de aşa-numite suflete, sau spirite, ale morţilor. Ei sunt convinşi că sunt hărţuiţi de sufletele rudelor sau ale altor persoane decedate care nu şi-au găsit odihna. Însă Biblia arată cu claritate că lucrurile nu stau aşa. În spatele acestor atacuri se află forţe spirituale invizibile, numite demoni, cărora le face plăcere să-i hărţuiască pe oameni şi să-i înspăimânte (Luca 9:37–43; Efeseni 6:11, 12).

Scripturile îl prezintă pe Satan drept „tatăl minciunii“, care „se preface într-un înger de lumină“. El şi demonii lui ‘induc în eroare întregul pământ locuit’ (Ioan 8:44; 2 Corinteni 11:14; Revelaţia 12:9). De fapt, Satan este promotorul minciunii că sufletul este nemuritor şi că morţii le pot face rău celor vii.

Însă cei ce cred în Biblie nu sunt induşi în eroare de asemenea minciuni. Ei ştiu că Satan îi amăgeşte pe oameni făcându-i să creadă că morţii pot să comunice cu cei vii. În realitate, „cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“, spune Biblia (Eclesiastul 9:5). Cuvântul lui Dumnezeu conţine adevăruri care ne eliberează de minciunile referitoare la starea morţilor (Ioan 8:32).

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Sunt morţii conştienţi? (Eclesiastul 9:5; Isaia 26:14)

▪ Ce se ascunde în spatele ideii larg răspândite că la moartea omului o parte din el continuă să trăiască? (Ioan 8:44)

▪ Unde găsim adevărul despre starea morţilor? (Ioan 8:32; 17:17)

[Text generic pe pagina 23]

Spiritele rele, nu cei morţi, îşi găsesc plăcerea în a-i hărţui pe oameni