Salt la conţinut

Salt la cuprins

Zborul motorizat

Zborul motorizat

Zborul motorizat

VEACURI la rând, omul a visat să zboare. Fiinţa umană însă nu este înzestrată cu muşchi suficient de puternici ca să se ridice de la sol şi să rămână în aer. În 1781, James Watt a inventat un motor cu aburi cu care se putea obţine o mişcare de rotaţie. În 1876, Nikolaus Otto a dezvoltat ideea şi a realizat motorul cu ardere internă. Acum omul dispunea de un motor care putea propulsa o maşină zburătoare. Dar cine era în stare să construiască o astfel de maşină?

Fraţii Wilbur şi Orville Wright şi-au dorit să zboare încă din copilărie, când se jucau cu zmee. Mai târziu, au învăţat noţiuni de mecanică construind biciclete. Şi-au dat seama că, pentru a împlini visul omului de a zbura, era esenţial să proiecteze un aparat care să poată fi dirijat. Un aparat de zbor care nu putea fi ţinut în echilibru în aer ar fi fost la fel de inutil ca o bicicletă fără ghidon. Wilbur a urmărit zborul porumbeilor şi a observat că aceştia se apleacă în direcţia în care virează, asemenea unui biciclist. El a tras concluzia că păsările îşi schimbă direcţia şi îşi menţin echilibrul în zbor îndoind vârful aripilor. Aşa i-a venit ideea de a construi o aripă care să se poată îndoi.

În 1900, Wilbur şi Orville au realizat un aparat de zbor prevăzut cu un sistem de îndoire a aripilor. La început l-au testat ca pe un zmeu, apoi ca pe un planor pilotat. Ei au descoperit că avionul trebuia controlat pe cele trei axe, cu alte cuvinte trebuiau să-i asigure tangajul, ruliul şi giraţia. Totuşi, mare le-a fost dezamăgirea când şi-au dat seama că aripile nu asigurau aparatului suficientă portanţă. Prin urmare, au construit un tunel aerodinamic în care au testat sute de forme de aripi până au găsit forma, unghiul şi dimensiunile ideale. În 1902, aveau deja un nou avion pe care au reuşit să-l menţină în echilibru sub acţiunea curenţilor de aer. Nu-i lipsea decât motorul.

Fraţii Wright şi l-au construit singuri. Mai mult, datorită experienţei câştigate în urma testelor efectuate în tunelul aerodinamic, Wilbur şi Orville au proiectat o elice — sarcină deloc uşoară. În cele din urmă, la 17 decembrie 1903, motorul a fost pus în funcţiune, elicele au început să se învârtă, iar avionul s-a ridicat în bătaia unui vânt rece ca gheaţa. Fraţii Wright intrau în istorie! „Ne-am realizat visul din copilărie“, a spus Orville. „Am izbutit să zburăm.“ Dar cum au reuşit ei această performanţă? Inspirându-se din natură.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

„The Flyer“, Carolina de Nord (SUA), 1903 (reconstituire)