„Ne pare rău, dar te concediem“

CEI din conducere îi spuneau Formidabilul Fred *. În cei şase ani de când se angajase aici, inovaţiile sale au adus bani frumoşi companiei. Prin urmare, când a fost chemat în biroul unuia dintre directori, Fred se aştepta la o mărire de salariu sau chiar la o promovare. Când colo, directorul i-a spus sec: „Ne pare rău, dar te concediem“.

Fred nu-şi putea crede urechilor. „Eram bine plătit, iar munca îmi aducea satisfacţii. Într-o clipă însă, totul s-a năruit“, mărturiseşte el. Mai târziu, când i-a spus soţiei sale, Adele, ce se-ntâmplase, şi ea a fost şocată. „Simţeam că-mi fuge pământul de sub picioare“, îşi aminteşte ea. „Mă tot întrebam ce-o să ne facem acum.“

Prin această experienţă traumatizantă trec milioane de oameni din întreaga lume, aşa cum arată şi graficul de mai jos. În România, de exemplu, în 2008 numărul şomerilor a fost de 566 000 (date furnizate de Institutul Naţional de Statistică). Cu toate acestea, cifrele nu ne pot dezvălui impactul emoţional zdrobitor resimţit de cel ce-şi pierde locul de muncă. Raúl, de pildă, un emigrant din Perú, a fost concediat după 18 ani de muncă la un hotel renumit din New York. S-a străduit din răsputeri să-şi găsească o nouă slujbă, dar în zadar. „Am reuşit să-mi întreţin familia timp de 30 de ani“, spune el. „Acum însă mă simţeam un om ratat.“

Experienţa lui Raúl dovedeşte un lucru bine ştiut de şomeri: pierderea serviciului nu aduce cu sine doar dificultăţi financiare, ci provoacă de cele mai multe ori şi o cumplită durere sufletească. „Am început să mă simt lipsită de valoare“, recunoaşte Renée, al cărei soţ, Matthew, nu şi-a găsit un loc de muncă mai bine de trei ani. „Când nu ai nimic, oamenii te tratează ca pe un nimic, şi nu după mult timp ajungi să te vezi şi tu cum te văd ei.“

Ca şi cum povara sufletească nu ar fi de ajuns, cel ce îngroaşă rândurile şomerilor este nevoit să înfrunte încercarea de a trăi cu mai puţin. „Când aveam bani, nu ne-am gândit niciodată să ne simplificăm viaţa“, povesteşte Fred. „Însă când am văzut că aveam aceleaşi cheltuieli, iar eu tot nu găseam nimic de lucru, nu am avut de ales: a trebuit să învăţăm să ne descurcăm cu mai puţin.“

Aşadar, cel ce-şi caută un loc de muncă trebuie să facă faţă stresului mintal şi emoţional generat de şomaj. De asemenea, trebuie să înveţe să trăiască cu mai puţin. În continuare vom lua în discuţie primul aspect şi vom prezenta două măsuri practice pe care le puteţi lua pentru a face faţă impactului emoţional.

[Notă de subsol]

[Graficul de la pagina 3]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Numărul şomerilor din trei ţări — 2008

Japonia 2 650 000

Spania 2 590 000

Statele Unite 8 924 000