Deși unii experți spun că durerea provocată de moartea unei persoane dragi se manifestă în etape specifice, fiecare om plânge moartea celui drag în mod diferit. Arată aceste diferențe că unii oameni sunt mai puțin afectați sau că își înăbușă sentimentele? Nu neapărat. Deși acceptarea durerii și exprimarea ei pot aduce alinare, nu există „un mod corect” de a plânge moartea celui drag. Deseori, manifestarea durerii e influențată de cultură, personalitate, experiențe din viață, precum și de modul în care a murit persoana.

Cei îndoliați nu știu, probabil, la ce să se aștepte după moartea unei persoane dragi. Totuși, anumite stări emoționale și dificultăți sunt des întâlnite și pot fi adesea prevăzute. Să analizăm câteva dintre ele.

Te vei simți copleșit emoțional. Este posibil să ai perioade în care să plângi, să îți fie dor de cel drag sau să ai schimbări bruște de dispoziție. S-ar putea să îți stăruie în minte amintiri vii cu el sau să îl visezi, ceea ce te poate afecta și mai mult. Probabil, în primă fază, ești șocat și nu conștientizezi pe deplin pierderea. Tiina își aduce aminte cum a reacționat când soțul ei, Timo, a murit pe neașteptate. Ea spune: „La început, am fost paralizată. Nu am putut nici să plâng. Uneori, mă simțeam atât de copleșită, încât mi-era greu să respir. Pur și simplu nu-mi venea să cred ce se întâmplase”.

Vei avea stări de anxietate sau sentimente de mânie ori de vinovăție. „După moartea lui Eric, fiul nostru de 24 de ani, eu și Yolanda, soția mea, am fost un timp foarte furioși”, spune Ivan. „Asta ne-a luat prin surprindere, deoarece niciodată nu ne consideraserăm persoane furioase. Ne simțeam și vinovați, deoarece ne tot întrebam dacă nu am fi putut face mai mult pentru fiul nostru.” Alexandru, care și-a pierdut soția după o luptă îndelungată cu o boală grea, a avut și el sentimente de vinovăție. El spune: „La început, mă gândeam că Dumnezeu permite să sufăr atât de mult deoarece sunt o persoană rea. Apoi, m-am simțit vinovat, pentru că era ca și cum îl învinuiam pe Dumnezeu pentru ce se întâmplase”. Kostas, citat în articolul anterior, povestește: „De câteva ori, am fost de-a dreptul furios pe Sophia pentru că murise. Apoi m-am învinuit pentru ce simțeam. La urma urmei, nu fusese vina ei”.

Îți va fi afectată gândirea. O persoană îndoliată ar putea gândi uneori neclar sau ilogic. De exemplu, i s-ar putea părea că aude, simte sau vede persoana decedată. Sau i-ar putea fi greu să se concentreze ori să își amintească unele lucruri. Tiina explică: „Uneori, purtam o conversație, dar mintea mea nu era acolo! Rememoram, fără să vreau, evenimentele legate de moartea lui Timo. Incapacitatea de a mă concentra era o supărare în plus”.

Vei simți dorința de a te izola. O persoană îndoliată ar putea fi irascibilă sau stânjenită în prezența altora. Kostas spune: „Când eram în compania cuplurilor, mă simțeam ca a cincea roată la căruță. Dar nu mă simțeam în largul meu nici printre cei necăsătoriți”. Yolanda, soția lui Ivan, își amintește: „Ne era greu să stăm în preajma celor care se plângeau de probleme ce păreau banale în comparație cu ale noastre. Alții ne povesteau cât de bine le mergea copiilor lor. Mă bucuram pentru ei, dar, în același timp, mi-era greu să îi ascult. Eu și soțul meu înțelegeam că viața merge înainte, dar nu aveam nici dorința, nici răbdarea de a auzi aceste conversații”.

Vei avea probleme de sănătate. Schimbările în ce privește pofta de mâncare, greutatea și obiceiurile de somn sunt frecvente. Aaron își amintește de primul an după moartea tatălui său: „Aveam mari  probleme cu somnul. Mă trezeam în fiecare noapte la aceeași oră și mă gândeam la moartea tatei”.

Alexandru își amintește că avea probleme bizare de sănătate: „Am fost la medic de mai multe ori și m-a asigurat că eram sănătos. Am pus simptomele fizice pe seama durerii emoționale”. Acele simptome au dispărut în cele din urmă. Totuși, decizia lui Alexandru de a merge la medic a fost înțeleaptă. Durerea poate slăbi sistemul imunitar, poate agrava o problemă de sănătate existentă sau poate provoca alte probleme de sănătate.

Îți va fi greu să desfășori activități esențiale. Ivan își amintește: „După ce Eric a murit, a trebuit să-i anunțăm nu doar pe rude și pe prieteni, ci și pe mulți alții, precum angajatorul său și proprietarul locuinței unde stătea. A trebuit să completăm și o mulțime de documente. Apoi, a trebuit să ne ocupăm și de lucrurile lui Eric. Toate acestea presupuneau concentrare, pe când noi eram epuizați pe plan mintal, fizic și afectiv”.

Pentru unii, adevărata dificultate apare mai târziu, când trebuie să se ocupe de lucrurile pe care le făcea înainte persoana decedată. Așa s-a întâmplat și în cazul Tiinei. Ea povestește: „Timo se ocupase de administrarea banilor și a contului bancar. Acum, aceasta era responsabilitatea mea, ceea ce reprezenta un stres în plus. M-am întrebat dacă mă puteam ocupa de toate fără să iasă o harababură”.

Dificultățile în plan afectiv, mintal și fizic prezentate mai înainte zugrăvesc o imagine sumbră a doliului. Realitatea este că suferința pe care o aduce cu sine pierderea unei persoane dragi poate fi extrem de mare. Totuși, dacă persoanele îndoliate știu la ce să se aștepte, pot face față mai ușor acestei perioade. De asemenea, nu toți resimt toate efectele pe care le poate provoca pierderea cuiva drag. În plus, gândul că stările și sentimentele intense specifice doliului sunt normale le poate aduce persoanelor îndoliate mângâiere într-o anumită măsură.

La ce să mă aștept? Durerea nu va fi mereu atât de intensă; în cele din urmă, se va diminua. Aceasta nu înseamnă că îți vei reveni complet sau că îl vei uita pe cel drag care a murit. Totuși, perioadele în care resimți durerea brusc și intens vor fi din ce în ce mai rare. S-ar putea ca ele să revină odată cu anumite amintiri sau în anumite zile, precum cele aniversare. În cele din urmă, majoritatea celor îndoliați ajung la un oarecare echilibru emoțional și reușesc să se concentreze din nou la activitățile zilnice, mai ales dacă au sprijinul familiei sau al prietenilor și iau măsuri rezonabile pentru a face față durerii.

De cât timp este nevoie? Pentru unii, perioada cea mai grea durează câteva luni. Alții se simt ceva mai bine după un an sau doi. Iar alții au nevoie chiar de mai mult timp. a Alexandru își amintește: „Am fost copleșit de durere aproximativ trei ani”.

Ai răbdare cu tine. Înfruntă fiecare zi pe rând, fă lucrurile în ritmul tău și nu uita că perioadele în care resimți durerea brusc și intens se vor rări în timp. Însă ce poți face pentru a trece mai ușor prin această perioadă și poate chiar pentru a nu o prelungi mai mult decât este necesar?