IOSIF nu-și mai poate stăpâni sentimentele. El le spune tuturor slujitorilor săi să părăsească încăperea. Când rămâne numai el singur cu frații săi, Iosif începe să plângă. Ne putem imagina cât de surprinși sunt frații lui, deoarece ei nu știu de ce plânge el. În cele din urmă, el spune: ‘Eu sunt Iosif. Mai trăiește tatăl meu?’

Frații lui sunt atât de surprinși, încât nici nu pot să vorbească. Ei sunt înfricoșați. Dar Iosif le spune: ‘Vă rog, apropiați-vă’. Ei se apropie și atunci el le spune: ‘Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut în Egipt’.

Iosif continuă să le vorbească cu bunăvoință: ‘Nu vă condamnați pentru faptul că m-ați vândut aici. În realitate, Dumnezeu este cel care m-a trimis în Egipt pentru a salva viața oamenilor. Faraonul m-a făcut guvernatorul întregii țări. De aceea, întoarceți-vă acum în grabă la tatăl meu și relatați-i aceste lucruri. Și spuneți-i să vină și să locuiască aici’.

Apoi Iosif își întinde brațele spre frații săi, îi îmbrățișează și îi sărută pe toți. Când Faraonul aude că au venit frații lui Iosif, el îi spune lui Iosif: ‘Lasă-i să ia care, să se ducă să-l aducă pe tatăl lor și familiile lor și să se întoarcă aici. Le voi da cel mai bun ținut din tot Egiptul’.

Așa au și făcut. În ilustrație îl poți vedea pe Iosif întâlnindu-se cu tatăl său atunci când acesta a venit în Egipt împreună cu întreaga sa familie.

Familia lui Iacob devenise foarte numeroasă. Când s-au mutat în Egipt erau în total 70 de persoane, socotindu-i pe Iacob, pe copiii săi și pe nepoții săi. Însă mai erau și soțiile și, probabil, mulți slujitori. Toți aceștia s-au stabilit în Egipt. Ei se numeau israeliți, deoarece Dumnezeu îi schimbase numele lui Iacob în Israel. Israeliții au devenit un popor foarte deosebit pentru Dumnezeu, așa cum vom vedea mai târziu.