Capitolul 9

Profeţii care s-au realizat

Oamenii nu sînt capabili să prezică viitorul nici cu cea mai mică certitudine. Prezicerile lor nu o dată au eşuat în mod lamentabil. Nu este oare logic, prin urmare, ca o carte ale cărei profeţii s-au realizat să ne reţină atenţia? Indiscutabil, iar Biblia corespunde acestei descrieri.

1. (Inclusiv introducerea.) Ce se dovedeşte prin faptul că profeţiile consemnate în Biblie s-au împlinit?

NUMEROASE profeţii ale Bibliei s-au realizat cu o asemenea precizie încît denigratorii ei au pretins că ele au fost scrise după producerea evenimentelor. Ei se înşală. Dumnezeu, care este atotputernic, are deplina capacitate de a profeţi (Isaia 41:21–26; 42:8, 9; 46:8–10). Realizarea profeţiilor biblice nu este un indiciu al unei consemnări ulterioare împlinirii lor, ci o dovadă a originii lor divine. Să vedem acum cîteva remarcabile profeţii care s-au realizat; ele ne vor aduce o dovadă suplimentară că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu al oamenilor.

Exilul în Babilon

2, 3. Ce l-a determinat pe regele Ezechia să le arate trimişilor babilonieni întreaga vistierie a casei sale, precum şi întinderea domeniilor sale?

² Ezechia a domnit aproape 30 de ani la Ierusalim. În 740 înaintea erei noastre, el a văzut cum a căzut Israelul, vecinul său nordic, sub loviturile Asiriei.  În 732 î.e.n., el a văzut puterea salvatoare a lui Dumnezeu, atunci cînd încercarea Asiriei de a cuceri Ierusalimul a eşuat, cu rezultate catastrofale pentru invadatori. — Isaia 37:33–38.

³ Într-o anumită împrejurare, Ezechia a primit o delegaţie trimisă de Merodac-Baladan, regele Babilonului. Ambasadorii veniră ca să-i prezinte în mod oficial omagii lui Ezechia, care îşi revenise după o boală grea. Probabil însă că Merodac-Baladan a văzut în Ezechia un eventual aliat împotriva puterii mondiale asiriene. Ezechia nu a respins o asemenea idee; el le-a arătat vizitatorilor babilonieni bogăţiile casei sale, precum şi întinderea domeniilor sale. Probabil că era şi el în căutare de aliaţi, pentru a se asigura împotriva unei eventuale reîntoarceri a asirienilor. — Isaia 39:1, 2.

4. Ce consecinţe tragice avea să aibă, conform profeţiei lui Isaia, greşeala regelui Ezechia?

⁴ Isaia, principalul profet al timpului, şi-a dat seama imediat de imprudenţa lui Ezechia. El ştia că  Iehova putea fi cel mai sigur sprijin al regelui, şi nu Babilonul. El i-a descoperit că etalarea bogăţiilor sale înaintea babilonienilor avea să aibă consecinţe tragice. „Vin zile“, spune Isaia „şi tot ce este în propria ta casă şi ce au adunat strămoşii tăi pînă în ziua aceasta va fi, într-adevăr, dus în Babilon.“ De fapt, Iehova a hotărît: „Nu va fi lăsat nimic.“ — Isaia 39:5, 6.

5, 6. (a) Care cuvinte ale lui Ieremia au confirmat profeţia lui Isaia? (b) Cum s-au realizat profeţiile lui Isaia şi ale lui Ieremia?

⁵ În acel secol al VIII-lea înaintea erei noastre, realizarea acestei profeţii părea improbabilă. Totuşi, cu o sută de ani mai tîrziu, cursul evenimentelor s-a modificat. Babilonul a luat locul Asiriei ca putere mondială dominantă, în timp ce Iuda s-a degradat în aşa măsură pe plan religios, încît Dumnezeu i-a retras binecuvîntarea. Ieremia, un alt profet, a fost la rîndul său inspirat pentru a repeta avertismentul lui Isaia. El proclama: „Voi face să vină (babilonienii) împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei (. . .) Şi tot acest ţinut trebuie să devină un loc devastat, un obiect de stupefacţie, şi aceste naţiuni vor trebui să-i slujească regelui Babilonului şaptezeci de ani.“ — Ieremia 25:9, 11.

⁶ Cu aproximativ patru ani după ce Ieremia anunţase această profeţie, babilonienii anexară Iuda la imperiul lor. După alţi trei ani au dus în Babilon cîţiva prizonieri dintre iudei, precum şi o parte a bogăţiilor templului din Ierusalim. Opt ani mai tîrziu, Iuda s-a răzvrătit şi a fost din nou invadată de armatele lui Nabucodonosor, regele Babilonului. De data aceasta, babilonienii au distrus oraşul şi templul său. Toate bogăţiile Ierusalimului şi chiar şi  iudeii au fost duşi în îndepărtatul Babilon, fapt ce a împlinit literă cu literă profeţiile lui Isaia şi Ieremia. — 2 Cronici 36:6, 7, 12, 13, 17–21.

7. Cum a confirmat arheologia împlinirea profeţiilor lui Isaia şi Ieremia asupra Ierusalimului?

⁷ The Archaeological Encyclopedia of the Holy Land menţionează că după asediul babilonean „distrugerea oraşului [Ierusalim] a fost totală“.¹ Arheologul William F. Albright declară: „Săpăturile şi explorările efectuate pe teritoriul ţării lui Iuda au dovedit nu numai că oraşele lui Iuda au fost complet distruse de către cele două invazii caldeene, ci şi că ele nu au mai fost locuite timp de generaţii — şi în unele cazuri niciodată în cursul istoriei.“​² Astfel, arheologia confirmă şocanta realizare a acestei profeţii.

Soarta Tirului

8, 9. Ce profeţie a pronunţat Ezechiel împotriva Tirului?

⁸ Printre scriitorii din antichitate care au aşternut în scris profeţii inspirate de Dumnezeu era şi Ezechiel, care a profeţit de la sfîrşitul secolului al VII-lea î.e.n. pînă în secolul al VI-lea, adică în anii care au precedat distrugerea Ierusalimului şi primele decenii ale exilului iudeilor în Babilon. Chiar şi unii critici moderni sînt de acord că aproximativ în această perioadă a fost scrisă cartea lui Ezechiel.

⁹ Ezechiel a consemnat o profeţie impresionantă asupra distrugerii Tirului, un oraş care altădată întreţinuse relaţii de prietenie cu vecinul său din sud, Israelul, dar căruia, mai tîrziu, îi devenise duşman (1 Regi 5:1–9; Psalm 83:2–8). El a scris: „Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: «Iată-mă împotriva ta, o Tirule, şi voi face să se urce împotriva ta multe naţiuni, aşa cum marea face să i se urce valurile. Şi,  în mod cert, ele vor dărîma zidurile Tirului şi îi vor demola turnurile şi eu voi răzui pulberea lui şi îl voi face o suprafaţă de stîncă lucioasă şi goală. (. . .) Şi pietrele tale şi şarpantele tale şi praful tău le vor pune în mijlocul apei.»“ — Ezechiel 26:3, 4, 12.

10–12. Cînd şi cum s-a realizat pe deplin profeţia lui Ezechiel?

¹⁰ S-a realizat oare această profeţie? La cîţiva ani după ce Ezechiel o pronunţase, Nabucodonosor, regele Babilonului, asedia Tirul (Ezechiel 29:17, 18). Lucrul acesta nu era deloc simplu, deoarece Tirul era compus dintr-o parte continentală (numită Tirul vechi) şi dintr-o parte insulară (la aproximativ 800 de metri depărtare de coastă). Nabucodonosor nu a obţinut capitularea insulei decît numai după un asediu de 13 ani.

¹¹ A trebuit însă aşteptat anul 332 înaintea erei noastre pentru ca profeţia lui Ezechiel să se îndeplinească în cele mai mici detalii. Pe vremea aceea, Alexandru cel Mare, cuceritorul macedonean, invadase Asia. În deplină securitate pe insulă, Tirul i se împotrivea. Alexandru nu voia să lase în spate un eventual inamic, dar nu intenţiona nici să asedieze  Tirul timp de ani de zile, aşa cum făcuse Nabucodonosor.

¹² Cum a rezolvat el această problemă strategică dificilă? El a construit un drum sau un dig în direcţia insulei, pentru ca soldaţii săi să poată ataca oraşul insular. Ce materiale a folosit el? The Encyclopedia Americana explică: „Cu dărîmăturile părţii continentale a oraşului, pe care îl demolase, el a construit în 332 un enorm dig, pentru a lega insula de continent.“ În urma unui relativ scurt asediu, oraşul insular a fost distrus. Profeţia lui Ezechiel s-a realizat pînă în cele mai mici amănunte, deoarece chiar «pietrele, şarpantele şi praful» vechiului Tir au fost «puse în mijocul apei».

13. Cum a fost descris de către un călător din secolul al XIX-lea locul Tirului antic?

¹³ În secolul al XIX-lea, un călător a descris ceea ce mai rămăsese din Tirul antic în zilele sale: „Cu excepţia mormintelor săpate în coasta muntelui şi în zidurile de fundaţie, nu a mai rămas nici o urmă din oraşul Tir originar, cunoscut lui Solomon şi profeţilor din Israel (. . .) Nici chiar insula, căreia Alexandru cel Mare i-a făcut o prelungire cu ocazia asediului oraşului, umplînd canalul ce o separa de continent, nu prezintă nici un vestigiu identificabil anterior cruciadelor. Cît despre oraşul modern, care în totalitate este relativ recent, el ocupă jumătatea de nord a vechii insule în timp ce suprafaţa rămasă este aproape în întregime acoperită de ruine informe.“​³

Este rîndul Babilonului

14, 15. Ce profeţie referitoare la Babilon au consemnat Isaia şi Ezechiel?

¹⁴ În secolul al VIII-lea î.e.n. profetul Isaia, care îi avertizase pe iudei cu privire la viitoarea lor subjugare  de către babilonieni, pronunţa acum o altă profeţie stupefiantă: distrugerea totală a Babilonului! El a făcut următoarea impresionantă descriere: „Iată că îi ridic împotriva lor pe mezi (. . .) şi Babilonul, podoaba regatelor, frumuseţea mîndriei caldeenilor, va trebui să devină ca atunci cînd Dumnezeu a doborît Sodoma şi Gomora. El nu va mai fi niciodată locuit, nici nu va exista, din generaţie în generaţie!“ — Isaia 13:17–20.

¹⁵ Profetul Ieremia a prezis şi el căderea Babilonului, care nu avea să aibă loc decît într-un viitor îndepărtat, făcînd totodată această precizare interesantă: „Există o devastare asupra apelor lui, şi ele trebuie să fie secate. (. . .) Bărbaţii puternici ai Babilonului au încetat să lupte. Ei au continuat să şadă în locurile întărite. Puterea lor a secat.“ — Ieremia 50:38; 51:30.

16. Cînd şi de către cine a fost cucerit Babilonul?

¹⁶ În 539 înaintea erei noastre, Babilonul a căzut de la rangul de primă putere mondială cînd Cirus, puternicul rege persan, a înaintat împotriva oraşului,  sprijinit de armata Mediei. Cirus s-a lovit însă de un obstacol enorm. Babilonul era înconjurat de ziduri gigantice şi părea de neînvins. În plus, oraşul era traversat de marele fluviu Eufrat, care juca un rol important în aparatul său defensiv.

17, 18. (a) În ce sens s-a produs „o devastare asupra apelor“ Babilonului? (b) De ce „bărbaţii puternici ai Babilonului au încetat să lupte“?

¹⁷ Istoricul grec Herodot explică modul în care a rezolvat Cirus această problemă: „El şi-a plasat o parte a trupelor în punctul în care fluviul intră în oraş, iar un alt corp de armată în partea opusă, acolo unde fluviul iese din oraş, ordonînd soldaţilor ca, atunci cînd vor vedea că albia se putea trece cu piciorul, să intre în oraş prin albia lui (. . .) Cu ajutorul unui canal, el a dirijat fluviul într-un lac mlăştinos [un lac artificial săpat mai înainte de către un conducător babilonean] şi astfel, apele scăzînd, vechea albie a putut fi trecută cu piciorul. Cînd rezultatul a fost obţinut, perşii, care erau postaţi în acest scop, au intrat în albia Eufratului, unde apa, scăzînd, nu le trecea de coapse, şi pe această cale au intrat în Babilon.“​⁴

¹⁸ Astfel a căzut Babilonul, întocmai aşa cum anunţaseră Ieremia şi Isaia. Dar să examinăm realizarea detaliată a profeţiei. A avut loc în sens literal «o devastare asupra apelor Babilonului, care au fost secate». Ceea ce i-a permis lui Cirus să intre în oraş a fost scăderea apelor Eufratului. Au «încetat oare bărbaţii puternici ai Babilonului să lupte», aşa cum spusese Ieremia? Atît Biblia, cît şi istoricii greci Herodot şi Xenofon relatează că în momentul asaltului persan babilonienii benchetuiau.​⁵ Conform cronicii lui Nabonid, o inscripţie cuneiformă oficială, trupele lui Cirus au intrat în Babilon „fără luptă“,  ceea ce înseamnă, probabil, fără ciocniri majore.⁶ Se pare că bărbaţii puternici ai Babilonului n-au făcut prea multe pentru a–şi apăra oraşul.

19. S-a realizat oare profeţia conform căreia Babilonul nu va mai fi „niciodată locuit“? Explicaţi.

¹⁹ Dar ce vom spune despre profeţia conform căreia „el nu va mai fi niciodată locuit“? Ea s-a realizat literalmente, chiar dacă nu imediat în 539 î.e.n. După căderea sa, Babilonul devine oraşul a numeroase rebeliuni, pînă în 478 î.e.n., dată la care a fost distrus de către Xerxes. Spre sfîrşitul secolului al IV-lea, Alexandru cel Mare voia să-l reconstruiască, dar el a murit înainte ca lucrarea sa să fi făcut prea mari progrese. De aici înainte, oraşul a intrat într-un continuu declin. În secolul I al erei noastre el mai număra cîţiva locuitori, dar azi vechiul Babilon nu mai este decît un morman de dărîmături în Iraq. Chiar dacă, parţial, ruinele sale ar fi restaurate, Babilonul nu ar fi mai mult decît un obiect de curiozitate turistică, şi nu un oraş plin de viaţă. Locul pustiu al acestui oraş antic este o mărturie a completei realizări a profeţiilor inspirate de Dumnezeu împotriva acestui oraş.

Succesiunea puterilor mondiale

20, 21. Ce viziune profetică a succesiunii puterilor mondiale a avut Daniel, şi cum s-a realizat ea?

²⁰ În timp ce Iudeii se aflau în exilul babilonean, în secolul al VI-lea î.e.n., Daniel, un alt profet, consemna, sub inspiraţie divină, remarcabile viziuni profetice care anunţau evenimente mondiale ce se aflau încă în viitor. Într-una dintre ele el a descris mai multe animale simbolice, succedîndu-se pe scena terestră. Un înger i-a explicat lui Daniel că aceste animale prefigurau succesiunea puterilor mondiale,  începînd cu timpul acela. Vorbindu-i despre ultimele două fiare, el a spus: „Berbecul pe care l-ai văzut şi care avea două coarne îi reprezintă pe regii Mediei şi Persiei. Iar ţapul păros îl reprezintă pe regele Greciei; cît despre cornul cel mare pe care îl avea între ochi, el îl reprezintă pe primul rege. Iar faptul că acesta a fost rupt, astfel încît patru s-au ridicat în final în locul lui, înseamnă că patru regate se vor ridica din naţiunea lui, dar nu cu puterea lui.“ — Daniel 8:20–22.

²¹ Această previziune profetică s-a realizat cuvînt cu cuvînt. Imperiul babilonean a fost răsturnat de către mezi şi perşi, care, două secole mai tîrziu, i-au cedat poziţia de putere mondială Greciei. Imperiul grec l-a avut în fruntea sa pe Alexandru cel  Mare, „cornul cel mare“. La moartea sa însă disputa pentru putere dintre generalii săi a dus la împărţirea vastului imperiu în patru imperii de mai mică importanţă, în „patru regate“.

22. Într-o profeţie referitoare la succesiunea puterilor mondiale, ce nouă putere mondială a fost anunţată?

²² În Daniel, capitolul 7, o viziune oarecum asemănătoare ţinteşte de asemenea departe. Puterea mondială babiloneană era ilustrată printr-un leu, cea persană printr-un urs şi cea greacă printr-un leopard cu patru aripi pe spate şi patru capete. Apoi Daniel vede o a patra fiară sălbatică, „înspăimîntătoare şi teribilă şi extraordinar de puternică (. . .) şi avea zece coarne“ (Daniel 7:2–7). Această a patra fiară sălbatică prefigura puternicul Imperiu Roman, care a început să se contureze aproximativ la trei secole după consemnarea profeţiei de către Daniel.

23. În ce sens era «deosebită de toate celelalte regate» a patra fiară sălbatică din profeţia lui Daniel?

²³ Cu privire la Roma, îngerul a profeţit: „Cît despre a patra fiară, un al patrulea regat va ajunge să existe pe pămînt, care va fi deosebit de toate celelalte regate; şi ea va devora tot pămîntul şi îl va călca în picioare şi îl va zdrobi“ (Daniel 7:23). Iată ce se poate citi referitor la aceasta în cartea lui H. G. Wells, intitulată A Pocket History of the World: „Noua putere romană, care avea să domnească peste lumea apuseană în al doilea şi în primul  secol înainte de Cristos, era, sub mai multe aspecte, deosebită de oricare dintre marile imperii care au dominat pînă atunci lumea civilizată.“​⁷ Republică la început, ea s-a transformat în monarhie. Contrar imperiilor care au precedat-o, ea nu a fost creată de către un cuceritor, ci a cunoscut o ascensiune irezistibilă pe parcursul secolelor. Ea a durat mult mai mult timp şi a domnit peste un teritoriu mult mai întins decît oricare alt imperiu anterior.

24, 25. (a) Cum şi-au făcut apariţia cele zece coarne ale fiarei sălbatice? (b) Ce luptă între coarnele fiarei sălbatice a prevăzut Daniel?

²⁴ Dar ce reprezintă cele zece coarne ale acestei enorme fiare? Îngerul a dat următoarea explicaţie: „Iar cît despre cele zece coarne, din acel regat se vor ridica zece regi; şi încă un altul se va ridica după ei, şi el însuşi va fi deosebit de primii, şi el va umili trei regi“ (Daniel 7:24). Cum s-a realizat aceasta?

²⁵ Cînd declinul Imperiului Roman a început în secolul al V-lea e.n., el nu a fost înlocuit imediat de către o nouă putere mondială. El s-a dezmembrat mai degrabă într-un anumit număr de regate, cei „zece regi“. Cu timpul, Imperiul Britanic a triumfat asupra celor trei imperii rivale, Spania, Franţa şi Ţările de Jos, devenind principala putere mondială. În felul acesta „cornul“ nou venit a umilit „trei regi“.

Profeţiile lui Daniel — scrise ulterior?

26. La ce dată fixează criticii scrierea cărţii lui Daniel, şi de ce?

²⁶ Biblia plasează scrierea cărţii lui Daniel în secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Însă realizarea extrem de precisă a profeţiilor lui Daniel îi tentează pe critici să plaseze scrierea lor în jurul lui 165  înaintea erei noastre, cînd numeroase dintre profeţiile sale se împliniseră deja.​⁸ În ciuda faptului că singurul motiv real de a face această afirmaţie se datoreşte faptului că profeţiile lui Daniel s-au împlinit, această dată tîrzie la care sînt plasate scrierile lui Daniel este prezentată de către multe lucrări de referinţă drept un fapt.

27, 28. Care sînt unele dovezi că Daniel nu şi-a scris cartea în 165 î.e.n.?

²⁷ Această teorie trebuie însă analizată avînd în vedere următoarele fapte: În primul rînd cartea lui Daniel este menţionată în lucrări iudaice din secolul al II-lea î.e.n., cum ar fi cartea întîi a Macabeilor. Apoi, ea este inclusă în versiunea greacă Septuaginta, a cărei traducere a început în secolul al III-lea î.e.n.​⁹ În al treilea rînd, fragmente ale cărţii lui Daniel, care datează din aproximativ 100 î.e.n. figurează printre piesele cele mai numeroase care compun manuscrisele de la Marea Moartă.​¹⁰ Faptul că la scurtă vreme după presupusa ei scriere cartea lui Daniel era foarte răspîndită şi respectată, constituie o dovadă convingătoare că ea a fost scrisă cu mult înaintea datei fixate de critici.

²⁸ În plus, cartea lui Daniel conţine detalii istorice pe care un scriitor din secolul al II-lea nu le putea cunoaşte. Exemplul lui Belşaţar, care a domnit în Babilon şi a fost omorît la cucerirea oraşului în 539 înaintea erei noastre, este cît se poate de convingător. În afara Bibliei, căderea Babilonului ne este făcută cunoscută de către operele lui Herodot (secolul al V-lea î.e.n.), de Xenofon (secolul al V-lea şi al IV-lea î.e.n.) şi de Berosus (secolul al III-lea î.e.n.). Nici unul dintre ei nu ştia nimic despre Belşaţar.​¹¹ Este prea puţin probabil ca un autor din secolul al II-lea să fi dispus de informaţii la care  aceşti scriitori mai vechi nu au avut acces! Consemnarea referitoare la Belşaţar, din Daniel, capitolul 5, dovedeşte cu putere că Daniel şi-a scris cartea cu mult înainte ca aceşti scriitori să–şi fi compus scrierile lor. *

29. De ce era imposibil ca Daniel să–şi fi scris cartea după realizarea profeţiilor ce le conţine?

²⁹ În sfîrşit, numeroase profeţii ale lui Daniel s-au realizat cu mult după anul 165 î.e.n. Una dintre ele viza Imperiul Roman, despre care am vorbit mai sus. O altă remarcabilă profeţie tratează venirea lui Isus, Mesia.

Venirea Unsului

30, 31. (a) Care profeţie a lui Daniel a prezis timpul apariţiei lui Mesia? (b) Cum putem calcula, folosind cartea lui Daniel, anul în care trebuia să apară Mesia?

³⁰ Această profeţie este consemnată în Daniel capitolul 9, unde citim: „Şaptezeci de săptămîni [de ani sau patru sute nouăzeci de ani] sînt decretate asupra poporului tău şi asupra oraşului tău sfînt“ *  (Daniel 9:24, The Amplified Bible). Ce trebuia să se întîmple în cursul celor 490 de ani? Daniel continuă: „De la ieşirea poruncii pentru a restabili şi zidi Ierusalimul, pînă la [venirea celui] uns, un prinţ, vor fi şapte săptămîni [de ani] şi şaizeci şi două de săptămîni [de ani]“ (Daniel 9:25, A.B.). Este vorba, prin urmare, despre o profeţie care anunţa venirea „celui uns“ sau Mesia. Cum s-a realizat ea?

³¹ Porunca de restabilire şi rezidire a Ierusalimului a «ieşit» în „al douăzecilea an al lui Artaxerxes“, regele Persiei, adică în 455 î.e.n. (Neemia 2:1–9). La sfîrşitul a 49 de ani (7 săptămîni de ani) Ierusalimul şi-a recăpătat o bună parte din strălucirea sa. Dacă socotim acum totalitatea celor 483 de ani (7 plus 62 săptămîni de ani) pornind de la anul 455, obţinem anul 29 e.n. Această dată corespunde cu „al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar“, an în care Isus a fost botezat de către Ioan Botezătorul (Luca 3:1). Isus a fost atunci identificat public ca Fiu al lui Dumnezeu, iar apoi şi-a început ministerul ce consta în a predica naţiunii iudaice vestea bună (Matei 3:13–17; 4:23). El a devenit astfel «cel uns» sau Mesia.

32. Conform profeţiei lui Daniel, cît timp avea să dureze ministerul pămîntesc al lui Isus, şi cum avea să se încheie?

³² Profeţia continuă: „Şi după cele şaizeci şi două de săptămîni [de ani] cel uns va fi tăiat.“ Apoi adaugă: „Şi el va intra într-un legămînt tare şi ferm cu mulţi pentru o săptămînă [şapte ani] şi la mijlocul săptămînii el va face să înceteze jertfa şi ofranda“ (Daniel 9:26, 27, A.B.). Conform profeţiei, Isus se îndrepta în exclusivitate spre „mulţi“, adică iudeii carnali. El mai predica ocazional şi samaritenilor, care credeau o parte a Scripturilor, dar s-au  separat de ramura principală a iudaismului, pentru a forma propria lor sectă. Apoi, „la mijlocul săptămînii“, după ce predicase timp de trei ani şi jumătate, Isus şi-a oferit viaţa ca jertfă; el a fost „tăiat“, fapt ce a pus capăt Legii lui Moise şi sistemului ei de jertfe şi ofrande (Galateni 3:13, 24, 25). Astfel că, prin moartea sa, Isus a făcut să înceteze „jertfa şi ofranda“.

33. Cît timp a tratat Iehova în exclusivitate cu iudeii, şi de care eveniment a fost marcat sfîrşitul acestei perioade?

³³ Cu toate acestea, timp de încă trei ani şi jumătate, tînăra congregaţie creştină şi-a limitat mărturia la iudei, apoi la samariteni, cu care erau înrudiţi. În anul 36, la sfîrşitul celor 70 de săptămîni de ani, apostolul Petru a fost îndreptat spre un păgîn cu numele Corneliu, căruia i-a predicat vestea bună (Fapte 10:1–48). «Legămîntul cu mulţi» nu mai era de acum limitat la iudei. Salvarea era predicată şi păgînilor necircumcişi.

34. Conform profeţiei lui Daniel, ce i s-a întîmplat Israelului carnal fiindcă l-a respins pe Mesia?

³⁴ Cînd romanii au venit să distrugă Ierusalimul, în anul 70 e.n., Iehova nu a ocrotit naţiunea iudaică, naţiune care l-a respins pe Isus, conspirînd la executarea lui. Atunci s-au împlinit şi celelalte cuvinte ale lui Daniel: „Şi poporul celuilalt prinţ care va veni va distruge oraşul şi sanctuarul. Sfîrşitul său va veni ca un potop şi chiar pînă la sfîrşit va fi război“ (Daniel 9:26b, A.B.). Acest al doilea „prinţ“ a fost Titus, generalul roman care a distrus Ierusalimul în anul 70 era noastră.

Profeţii inspirate

35. Ce alte profeţii referitoare la Isus s-au mai împlinit?

³⁵ Profeţia lui Daniel referitoare la cele 70 de săptămîni s-a realizat, aşadar, cu o remarcabilă precizie.  O mulţime de profeţii ale Scripturilor ebraice s-au împlinit în secolul I, un mare număr dintre ele împlinindu-se asupra lui Isus. Locul său de naştere, zelul său pentru casa lui Dumnezeu, activitatea sa de predicare, trădarea sa în schimbul a 30 de monede de argint, modul în care a murit, tragerea la sorţi a îmbrăcăminţii sale, toate aceste detalii au fost anunţate în profeţiile Scripturilor ebraice. Împlinirea lor dovedeşte, fără umbră de îndoială, că Isus era cu adevărat Mesia; ele atestă, o dată în plus, faptul că profeţiile erau inspirate. — Mica 5:2; Luca 2:1–7; Zaharia 11:12; 12:10; Matei 26:15; 27:35; Psalm 22:18; 34:20; Ioan 19:33–37.

36, 37. Ce se dovedeşte prin realizarea profeţiilor biblice, şi ce asigurare ne oferă lucrul acesta?

³⁶ Toate profeţiile biblice care trebuiau să se împlinească s-au realizat. Lucrurile s-au petrecut exact aşa cum s-a profeţit în Biblie. Aceasta este o dovadă concludentă că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu, deoarece o asemenea exactitate nu poate proveni decît de la o înţelepciune supraumană.

³⁷ Există însă profeţii biblice care nu s-au realizat în trecut. De ce oare? Deoarece ele trebuie să se împlinească în epoca noastră, ba chiar şi mai tîrziu. Împlinirea profeţiilor pe care deja le-am examinat ne dă asigurarea că nici celelalte nu vor întîrzia să devină şi ele realitate, aşa cum vom vedea în capitolul care urmează.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 133]

Toate profeţiile biblice care trebuiau să se împlinească s-au realizat. Lucrurile s-au petrecut exact aşa cum a fost profeţit în Biblie

[Legenda fotografiei de la pagina 118]

Arheologii au constatat că distrugerea Ierusalimului de către Nabucodonosor a fost totală

[Legenda fotografiei de la pagina 121]

Fotografia Tirului modern. Nu a mai rămas nimic din oraşul cunoscut de profeţii israeliţi

[Legenda fotografiei de la pagina 123]

Turiştii care vizitează locul Babilonului antic constată realizarea profeţiilor făcute la adresa lui

[Legenda fotografiei de la pagina 126]

Profeţiile lui Daniel referitoare la puterile mondiale sînt atît de precise încît criticii moderni consideră că ele au fost scrise ulterior

BABILON

PERSIA

GRECIA

ROMA

MAREA BRITANIE

[Legenda ilustraţiei de la pagina 130]

Daniel a anunţat cu exactitate timpul cînd Mesia avea să–şi facă apariţia în Israel