Capitolul 12

O incomparabilă sursă de înţelepciune

„Ce numeroase sînt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pămîntul este plin de produsele tale“ (Psalm 104:24). De la splendoarea vastului univers la gingaşa frumuseţe a unei flori, întreaga creaţie proclamă înţelepciunea fără asemănare a Creatorului ei. Realizările tehnice ale secolului al XX-lea par extrem de mici în comparaţie cu lucrările lui Dumnezeu. Dacă Biblia este într-adevăr Cuvîntul lui Dumnezeu, ar fi logic ca ea să fie caracterizată de o înţelepciune superioară celei omeneşti. Este oare astfel?

1. (Inclusiv introducerea.) (a) Ce depune mărturie despre înţelepciunea fără asemănare a lui Dumnezeu? (b) Ce sfat dă Biblia referitor la înţelepciune?

BIBLIA acordă înţelepciunii un loc de frunte. Ea declară: „Înţelepciunea este cel dintîi lucru. Cîştigă înţelepciunea; şi cu tot ceea ce cîştigi, cîştigă pricepere“ (Proverbe 4:7). Recunoscînd că ea îi lipseşte omului adesea, Biblia dă acest îndemn: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o ceară încontinuu de la Dumnezeu, căci el dă tuturor cu generozitate.“ — Iacob 1:5.

2. Cum putem creşte în înţelepciune?

² În ce fel dă Dumnezeu «cu generozitate înţelepciunea»? Îndeosebi invitîndu-ne să citim Biblia, pentru a învăţa din ea. Cartea biblică a Proverbelor dă  următorul îndemn: „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi dacă vei face tezaur din propriile mele porunci, astfel încît să dai atenţie înţelepciunii (. . .) vei înţelege teama de Iehova şi vei găsi însăşi cunoştinţa despre Dumnezeu. Căci Iehova însuşi dă înţelepciune“ (Proverbe 2:1, 2, 5, 6). Cel care pune în aplicare sfaturile biblice şi constată valoarea lor practică îşi dă seama că Biblia reflectă într-adevăr înţelepciune divină.

Declaraţii înţelepte

3, 4. (a) Ce spune Biblia despre deşertăciunea iubirii de bani? (b) Ce punct de vedere echilibrat are Biblia cu referire la valoarea banilor?

³ Examinarea cîtorva versete ne va da o viziune mai precisă. Să dăm atenţie mai întîi acestei înţelepte afirmaţii: „Cei care sînt hotărîţi să fie bogaţi cad în ispită, într-un laţ şi în multe dorinţe absurde şi dăunătoare (. . .) Căci iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare“ (1 Timotei 6:9, 10). Să comparăm acum această afirmaţie cu punctul de vedere modern care îi determină astăzi pe oameni — cel puţin în societatea occidentală — să facă din cîştigarea banilor principalul obiectiv al vieţii lor. Chiar dacă mulţi ajung să obţină bogăţia pe care o urmăresc, ei nu scapă de sentimentul de gol sufletesc şi lipsă de satisfacţie. Un psiholog a făcut următoarea observaţie: „A ajunge pe primul loc sau a deveni bogat lasă o senzaţie de  nemulţumire şi nu dă deloc sentimentul de realizare şi nici acela că eşti într-adevăr iubit sau respectat.“​¹

⁴ Aceasta nu vrea să spună că simţul practic ar pretinde să nu ne intereseze deloc banii. Biblia arată o înţelepciune echilibrată atunci cînd afirmă: „Căci înţelepciunea este spre ocrotire, la fel cum este şi banul spre ocrotire; dar avantajul cunoştinţei este că înţelepciunea îi ţine în viaţă pe posesorii ei“ (Ecleziast 7:12). Fără să nege importanţa banilor, Biblia ne îndeamnă să nu-i considerăm atotimportanţi. Ei nu sînt decît un mijloc pentru un scop şi nu au decît o valoare limitată dacă nu sînt folosiţi cu înţelepciune.

5, 6. (a) De ce este înţelept sfatul biblic care ne invită să respingem asocierile rele? (b) De ce este binefăcător faptul de-a «umbla cu cei înţelepţi»?

⁵ Următoarea declaraţie biblică se confirmă şi ea: „Cel care umblă cu înţelepţii va deveni înţelept; dar celui care are legături cu cei stupizi îi va merge rău“ (Proverbe 13:20). Am observat noi oare cît de multă influenţă exercită asupra noastră persoanele cu care ne asociem destinele? Presaţi de colegii lor, tinerii încep să bea, să se drogheze sau să adopte o conduită imorală. Dacă ne amestecăm printre cei care folosesc un limbaj murdar, vom sfîrşi prin a ne trezi că din gura noastră ies cuvinte murdare. La fel, asocierea cu oamenii necinstiţi ne va determina să devenim necinstiţi. Astfel, Biblia declară pe bună dreptate: „Asocierile rele strică obiceiurile folositoare.“ — 1 Corinteni 15:33.

⁶ Pe de altă parte, este tot atît de adevărat că societatea bună ne poate fi folositoare. Faptul «de-a umbla cu cei înţelepţi» ne va face mai înţelepţi. Aşa cum se transmit obiceiurile rele, tot aşa se transmit şi cele folositoare. Îndrumîndu-ne să ne alegem cu grijă societatea, Biblia face încă o dată dovada înţelepciunii sale.

7. În ce privinţă este Biblia o sursă de înţelepciune unică?

 ⁷ Biblia conţine multe recomandări asemănătoare, destinate îndrumării noastre. Ea este o incomparabilă sursă de sfaturi. Într-adevăr, părerile ei se dovedesc întotdeauna folositoare, ele nu rămîn niciodată o simplă teorie şi nu ne lezează niciodată interesele. Biblia ni le oferă într-o gamă fără egal. Cei care le pun în aplicare şi constată de fiecare dată reuşita, ajung să considere Biblia ca pe o sursă excepţională de înţelepciune.

Principii înţelepte

8. Cum ne poate fi Biblia de folos atunci cînd ne aflăm într-o situaţie despre care ea nu vorbeşte în mod special?

⁸ Dar ce am putea face atunci cînd ne aflăm într-o situaţie despre care Biblia nu vorbeşte în mod special? Chiar şi atunci, în majoritatea situaţiilor ea ne furnizează largi principii directoare. De exemplu, numeroase sînt persoanele care, într-o zi sau alta, trebuie să decidă care anume le va fi atitudinea faţă de tutun. Este adevărat că Biblia nu spune nimic despre tutun, care, pe vremea lui Isus, era necunoscut în Orientul Mijlociu. Totuşi, ea prezintă principii folositoare pentru a putea lua o decizie înţeleaptă.

9–11. În ce fel ne ajută principiile biblice să luăm o decizie înţeleaptă în ce priveşte folosirea tutunului, şi ce foloase vom avea urmîndu-le?

⁹ Chiar dacă o considerăm doar o plăcere, inhalarea  fumului de tutun face, de fapt, să pătrundă în plămînii fumătorului o mare doză de substanţe toxice. Fumătorul îşi murdăreşte trupul şi îmbrăcămintea, precum şi aerul înconjurător. În plus, tutunul creează o dependenţă de care adesea este foarte greu să te eliberezi. Ţinînd cont de cele de mai sus, să cercetăm acum Biblia, pentru a vedea ce atitudine să adoptăm faţă de tutun.

¹⁰ Să analizăm mai întîi fenomenul dependenţei. Apostolul Pavel spune cu privire la alimente: „Nu mă voi lăsa adus sub autoritatea nici unuia“ (1 Corinteni 6:12). Pavel era liber să mănînce indiferent ce aliment, dar el mai ştia că unii dintre contemporanii săi aveau o conştiinţă foarte sensibilă. De aceea, el ne spune că nu era atît de „dependent“ de anumite alimente încît să nu poată renunţa la ele în cazul în care ar fi trebuit s-o facă pentru a nu-i poticni pe alţii. Cei care nu pot renunţa la fumat sau la faptul de a mesteca tutun nu pot nega că se află „sub autoritatea“ acestuia. Principiul care se desprinde din cuvintele lui Pavel referitoare la alimente se aplică deci tot atît de bine şi la tutun: nu trebuie să permitem să devenim sclavii unui obicei.

¹¹ Să vorbim acum despre murdărirea pe care o cauzează tutunul. În Biblie citim: „Să ne curăţăm de orice murdărire a cărnii şi a spiritului“ (2 Corinteni 7:1). Nu se poate nega că tutunul murdăreşte în mod grav carnea, mărturie fiind faptul că, în conformitate cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, el scurtează anual viaţa a peste un milion de persoane. Cei care respectă principiile biblice care recomandă abţinerea de la orice murdărire a cărnii sînt la adăpost de primejdia la care este expusă sănătatea prin folosirea tutunului, a drogurilor, precum şi a altor substanţe dăunătoare.

 Cuvinte folositoare

12. De ce contribuie sfaturile biblice întotdeauna la bunăstarea noastră fizică şi afectivă?

¹² Nu este deloc surprinzător că punerea în aplicare a sfaturilor biblice aduce cu sine foloase pe plan fizic. Sfaturile acestea provin de la Creatorul nostru care ne cunoaşte perfect natura şi necesităţile (Psalm 139:14–16). Ele contribuie întotdeauna la bunăstarea noastră fizică şi afectivă.

13, 14. De ce este înţelept să respectăm sfatul biblic prin care se interzice minciuna?

¹³ Biblia ne porunceşte, de exemplu, să nu minţim. Minciuna este unul din cele şapte lucruri pe care le urăşte Iehova. De altfel, cartea Apocalips îi enumeră pe mincinoşi printre cei care nu vor intra în lumea nouă a lui Dumnezeu (Proverbe 6:19; Apocalips 21:8). Cu toate acestea, minciuna este un lucru foarte răspîndit. O revistă economică face constatarea: „Statele Unite cunosc cea mai deplorabilă explozie de fraudă, înşelăciune şi abuzuri asociate acestora din întreaga istorie.“​²

¹⁴ Oricît de banal s-ar părea, minciuna este păgubitoare atît societăţii cît şi individului. Editorialistul Clifford Longley scrie pe bună dreptate: „Minciuna îl răneşte cît se poate de profund atît pe mincinos, cît şi pe cel minţit, deoarece ea taie legăturile vitale care pun spiritul uman în contact cu realitatea.“​³The American Journal of Psychiatry explică: „Cel minţit poate fi expus unor grave prejudicii psihologice. Uneori, hotărîri importante în viaţă se pot baza pe informaţii false, considerate adevărate. Minciuna poate avea efecte nefaste şi asupra mincinosului însuşi.“​⁴ Nu ar fi oare de o sută de ori mai bine să spunem adevărul, aşa cum, în mod înţelept, ne recomandă Biblia?

15, 16. Ce foloase obţinem dacă dăm dovadă de iubire faţă de aproapele, aşa cum ne învaţă Biblia?

 ¹⁵ Abordînd de data aceasta problema dintr-un unghi pozitiv, Biblia ne invită să ne îngrijim de alţii, să dăm dovadă de iubire faţă de ei şi să le venim în ajutor. Următoarele cuvinte ale lui Isus sînt bine cunoscute: „Deci tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, să le faceţi şi voi la fel.“ — Matei 7:12.

¹⁶ Cu cît mai bună ar fi lumea dacă fiecare ar respecta această regulă! Conform unui studiu psihologic realizat în Statele Unite, oamenii s-ar simţi mai bine. Cele 1 700 de persoane intervievate au declarat că faptul de-a ajuta pe alţii le-a dat un sentiment de linişte şi de eliberare de tulburările legate de stres, cum ar fi durerile de cap şi pierderea vocii. Raportul încheia: „Se pare deci că faptul de a ne ocupa de alţii face parte din natura umană în egală măsură cu faptul de a ne ocupa de noi înşine.“​⁵ Lucrul acesta ne aminteşte de porunca biblică: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ (Matei 22:39; vezi Ioan 13:34, 35.) Iubirea de sine este un lucru natural. Totuşi, aşa cum ne învaţă Biblia, echilibrul afectiv nu poate fi atins decît îmbinînd iubirea de sine cu cea de aproapele.

Căsătoria şi moralitatea

17. De ce uneori sfaturile Bibliei sînt considerate ca fiind demodate?

¹⁷ Deşi sfaturile sale dovedesc o profundă înţelepciune, Biblia nu spune întotdeauna ceea ce le-ar plăcea oamenilor să audă. Adesea i se aduce acuzaţia că este demodată. De ce oare? Deoarece, dacă recomandările sale vizează fericirea noastră pe termen lung, aplicarea lor pretinde în general disciplină şi abnegaţie,  calităţi care nu prea sînt pe gustul contemporanilor noştri.

18, 19. Ce norme stabileşte Biblia în materie de căsătorie şi moralitate?

¹⁸ Să ne oprim acum asupra problemei căsătoriei şi moralităţii. Biblia stabileşte norme foarte stricte în aceste domenii. Ea prescrie monogamia: un singur soţ pentru o singură soţie. Cu excepţia unor cazuri extreme, care autorizează un divorţ sau o separare, ea prezintă căsătoria în general ca pe o legătură pe viaţă. „Nu aţi citit că cel care i-a creat, de la început i-a făcut de sex bărbătesc şi de sex femeiesc şi că a spus: «De aceea bărbatul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne»? Aşadar, ei nu mai sînt doi, ci o singură carne. Prin urmare, ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă.“ — Matei 19:4–6; 1 Corinteni 7:12–15.

¹⁹ În plus, Biblia limitează intimitatea sexuală la cadrul căsătoriei, în afara căreia ea interzice orice intimitate de genul acesta. Ea spune: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţii (. . .) nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu.“ — 1 Corinteni 6:9, 10.

20. Cum sînt astăzi ignorate pe scară largă normele morale biblice?

²⁰ Astăzi aceste norme sînt ignorate pe scară largă. David Mace, profesor de sociologie, prezintă acest lucru, spunînd: „Cultura noastră a suferit profunde transformări în decursul secolului al XX-lea; multe obiceiuri şi instituţii din trecut au fost zguduite din temelie. Căsătoria nu face nici ea excepţie.“​⁶ Moravurile uşoare sînt la ordinea zilei. Relaţiile sexuale între adolescenţi sînt considerate un lucru normal. Numeroase cupluri trăiesc împreună «de probă» înainte de a  se căsători. Apoi, odată căsătoriţi, nu rareori se întîmplă ca partenerii să aibă relaţii extraconjugale.

21. La ce a dus desconsiderarea normelor biblice legate de căsătorie şi moralitate?

²¹ A fost oare propice fericirii acest laxism moral? Nicidecum; el a semănat mai degrabă tulburări al căror preţ ridicat a constat în cămine destrămate şi suferinţe, fără să mai vorbim de pandemia bolilor sexual transmisibile, direct imputabile slăbirii moravurilor, ca foarte răspînditele boli: blenoragia, sifilisul şi infecţiile cu Chlamidia — pentru a nu le cita decît pe acestea — care nu încetează să cîştige teren. În ultimii ani prostituţia şi homosexualitatea au accelerat propagarea SIDA. Asistăm, de asemenea, la o epidemie de stări de graviditate la fete abia ieşite din copilărie. Revista Ladies’ Home Journal scria: „Departe de-a le aduce oamenilor totala fericire, etalarea sexului, caracteristică anilor 60 şi 70, a cauzat multă suferinţă.“​⁷

22. În materie de moralitate, ce anume te face fericit?

²² În prezent pot fi auzite reflecţii ca acelea ale profesorului de sociologie Carlfred B. Broderick: „Poate că sîntem acum destul de mari pentru a ne întreba dacă nu cumva societatea ar fi avantajată încurajînd abstinenţa preconjugală care corespunde cel mai bine necesităţilor concetăţenilor noştri, garantîndu-le dreptul la libertate: libertatea de boli şi graviditate nedorită.“​⁸ Indiscutabil, practica a demonstrat că normele morale biblice sînt acelea care aduc cea mai mare fericire, şi aceasta de durată.

Principii cu adevărat eficiente

23. (a) Este oare divorţul unica soluţie atunci cînd o căsătorie devine nefericită? (b) Care sînt cele două fundamente ale unei căsătorii fericite şi stabile?

²³ Căsătoria fiind destinată să dureze, este important să ştim cum am putea face din lucrul acesta o  reuşită. Adesea poate fi auzită părerea că ar fi mai bine să pui capăt unei căsătorii nefericite, decît să suferi o viaţă întreagă. Există însă şi o altă soluţie: străduinţa de a rezolva problemele care cauzează nefericirea căsătoriei respective. Şi în acest domeniu Biblia se dovedeşte a fi un bun sfătuitor. După cum s-a spus deja, ea recomandă fidelitatea conjugală care este unul dintre fundamentele unei căsătorii fericite şi stabile. Un alt element fundamental constă în a recunoaşte că în cadrul căsătoriei nu poate exista decît un singur cap. Rolul acesta Biblia îl încredinţează bărbatului, invitînd femeia să–şi acorde sprijinul şi să nu rivalizeze cu el. La rîndul său, pentru a–şi îndeplini în mod corespunzător rolul, soţul este îndemnat să lucreze la bunăstarea soţiei sale şi să respingă egoismul. — 1 Corinteni 11:3; 1 Timotei 2:11–14.

24, 25. În ce termeni îi îndeamnă Biblia pe soţi şi soţii să–şi asume fiecare rolul său în cadrul căsătoriei?

²⁴ Biblia se adresează soţului în felul următor: „Soţii trebuie să–şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi, căci nici un om nu şi-a urît vreodată propria sa carne“ (Efeseni 5:28, 29). Un soţ plin de iubire îşi exercită autoritatea cu consideraţie. Deşi este capul familiei, el nu va uita că trebuie să ţină seamă de soţia sa, consultîndu-se cu ea. Căsătoria este o asociere a două persoane, nu o dictatură.

 ²⁵ Iată unul dintre sfaturile pe care Biblia le adresează soţiei: „Soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33). Ea îşi respectă soţul din cauza poziţiei acestuia şi dă expresie acestui respect prin faptul că îi acordă sprijinul ei. La fel, iubirea soţului faţă de soţia sa se măsoară prin grija pe care i-o poartă. Astăzi mulţi oameni consideră inacceptabil acest sfat. Totuşi, cuplurile a căror unitate se fundamentează pe iubire şi pe respectul recomandat de Biblie sînt întotdeauna fericite.

26. Dă oare rezultate bune respectarea normelor biblice referitoare la căsătorie? Daţi un exemplu.

²⁶ Un fapt petrecut într-una din insulele Pacificului ilustrează întreaga valoare a sfaturilor biblice referitoare la căsătorie. După zece ani de convieţuire, soţul şi soţia au ajuns la convingerea că eşecul căsniciei lor era o realitate şi, în consecinţă, intenţionau să divorţeze. Femeia a întîlnit atunci un Martor al lui Iehova, cu care a început să studieze sfaturile pe care Biblia le adresează persoanelor căsătorite. Soţul relatează: „Pe măsură ce soţia mea descoperea principiile biblice, ea se străduia să le pună în aplicare. În decurs de cîteva săptămîni am început să observ unele schimbări.“ Trezindu-i-se curiozitatea, el a acceptat să studieze Biblia în acelaşi timp cu ea, astfel încît ajunse să ia cunoştinţă de instrucţiunile ce îi vizau pe soţi. Care a fost rezultatul? El explică: „Noi acum am descoperit pe ce se bazează o viaţă de familie cu adevărat fericită.“

27. Aplicarea căror principii biblice îl poate ajuta pe un creştin care se află în greutăţi economice?

²⁷ Biblia dă sfaturi folositoare pentru a putea face faţă şi unei alte dificultăţi: sărăcia. Astfel, fumatul şi beţia, două obiceiuri care înghit micile venituri ale multor oameni, sînt contrare principiilor biblice (Proverbe  23:19–21). De altfel, Biblia recomandă hărnicia, deoarece un om care munceşte din greu găseşte mai frecvent posibilitatea de a–şi hrăni familia, decît un leneş sau unul care se lasă pradă disperării (Proverbe 6:6–11; 10:26). Ba mai mult, evitarea faptului de a-i «invidia pe cei care practică nedreptatea» ne împiedică să recurgem la infracţiuni sau la jocuri de noroc, pentru a ne mai uşura sărăcia (Psalm 37:1). Asemenea practici par să ofere o soluţionare imediată a dificultăţilor financiare, dar rodul lor de durată este foarte amar.

28–30. (a) Cum i-a ajutat unei creştine aplicarea principiilor biblice să facă faţă sărăciei? (b) Despre ce anume depun mărturie experienţele a mii de creştini săraci din punct de vedere material?

²⁸ Pot oare aceste sfaturi să îi ajute într-adevăr pe cei foarte săraci? Nu sînt ele mai degrabă nişte simple teorii idealiste? Sfatul dă rezultate, aşa cum multe experienţe de pe glob o demonstrează. Să luăm doar un exemplu: O creştină din Asia a rămas văduvă, fără nici un venit şi cu un copil pe care trebuia să-l crească. Cum a ajutat-o Biblia pe ea şi pe fiul ei?

²⁹ Ea era harnică, aşa cum sfătuieşte Biblia, şi a început să confecţioneze îmbrăcăminte şi s-o vîndă. Fiind cinstită şi de încredere, în conformitate cu alt sfat biblic, ea şi-a făcut repede clientelă (Coloseni 3:23). Apoi a transformat una dintre camerele mai  mici ale locuinţei sale într-o sală de mese şi se scula pe la orele patru, în fiecare dimineaţă, pentru a prepara mîncare, pe care o vindea, completîndu–şi astfel veniturile. „Cu toate acestea“, spune ea, „noi ducem o viaţă simplă.“ Dar ea îşi aminteşte de sfatul bibic: „Dacă avem deci hrană şi îmbrăcăminte, ne vom mulţumi cu aceste lucruri.“ — 1 Timotei 6:8.

³⁰ Ea adaugă: „Deşi trăiesc aproape de graniţa sărăciei, nu am resentimente sau amărăciune. Adevărul biblic mi-a creat o concepţie pozitivă.“ În plus, ea a constatat că o remarcabilă promisiune făcută de Isus a fost eficace în cazul ei. El a spus: „Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea sa şi toate aceste alte lucruri [necesităţile materiale] vă vor fi adăugate“ (Matei 6:33). Ea a constatat că, punînd pe primul plan în viaţă serviciul adus lui Dumnezeu, întotdeauna şi-a putut satisface, într-un fel sau altul, necesităţile materiale. Experienţa acestei femei creştine, precum şi a altor nenumăraţi creştini săraci din punct de vedere material, constituie o mărturie în plus că sfatul Bibliei are într-adevăr o valoare practică.

31. Ce se întîmplă atunci cînd urmăm sfatul Bibliei, şi despre ce depune mărturie faptul acesta?

³¹ În acest capitol noi am atins doar în treacăt vasta bogăţie a sfaturilor şi îndemnurilor conţinute în Biblie şi am văzut numai cîteva cazuri de eficacitate ale acestora. Experienţele menţionate pot fi înmulţite de mii de ori. Ori de cîte ori urmează sfatul biblic, oamenii trag foloase. Cînd îl ignoră, au de suferit. Nici o altă culegere de sfaturi, antică sau modernă, nu este de un folos atît de permanent şi atît de aplicabil la oamenii tuturor raselor. Asemenea sfaturi înţelepte nu–şi pot avea originea în simpla înţelepciune populară. Faptul că Biblia este un bogat tezaur de înţelepciune dovedeşte cu putere că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu.

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 168]

Faptul de a-i ajuta pe alţii este binefăcător pentru toţi

[Legenda fotografiei de la pagina 163]

Umblînd cu înţelepţii devii înţelept, dar anturajul celor stupizi are efecte dezastruoase

[Legenda fotografiei de la pagina 165]

Fumatul trebuie respins deoarece este contrar principiilor biblice

[Legenda fotografiei de la pagina 171]

Cei ce respectă sfaturile biblice în căsătorie pun bazele solide ale unei legături fericite

[Legenda fotografiei de la pagina 173]

Aplicarea sfatului biblic îi ajută pe oameni să facă faţă serioaselor probleme generate de sărăcie