Are Iehova într-adevăr o organizaţie pe pământ?

Pentru a răspunde la această întrebare, analizaţi următoarele:

Sunt organizate creaturile cereşti ale lui Dumnezeu, îngerii?

Dan. 7:9, 10: „M-am uitat până când au fost puse nişte tronuri şi Cel Bătrân de Zile s-a aşezat. Hainele sale erau albe ca zăpada şi părul capului său era ca lâna curată. Tronul său era flăcări de foc, iar roţile acestuia erau un foc arzător. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui. O mie de mii îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui. S-a întrunit Curtea şi au fost deschise nişte cărţi“.

Ps. 103:20, 21: „Binecuvântaţi-l pe Iehova, o, îngeri ai săi, tari în putere, care împliniţi cuvântul său, ascultând de glasul cuvântului său! Binecuvântaţi-l pe Iehova, voi, toate armatele lui, slujitorii lui, care faceţi voinţa lui!“ (O „armată“ este un grup organizat.)

Cum le transmitea Dumnezeu instrucţiunile sale în trecut slujitorilor săi de pe pământ?

Când închinătorii săi erau puţini la număr, Iehova le-a dat instrucţiuni capilor de familie, cum au fost Noe şi Avraam, iar ei au acţionat apoi ca purtători de cuvânt ai săi pentru familiile lor (Gen. 7:1, 7; 12:1–5). Când i-a eliberat pe israeliţi din Egipt, Iehova le-a dat instrucţiuni prin Moise (Ex. 3:10). La muntele Sinai, Dumnezeu şi-a organizat poporul ca naţiune, dându-i legi şi dispoziţii care reglementau închinarea lor şi relaţiile dintre ei (Ex. 24:12). Iehova a instituit o preoţie care să ia iniţiativa în chestiunile referitoare la închinare şi să înveţe poporul cu privire la cerinţele sale; uneori, el a ridicat şi profeţi pentru a da poporului îndemnurile şi avertismentele necesare (Deut. 33:8, 10; Ier. 7:24, 25). Astfel, deşi asculta rugăciunile fiecăruia dintre închinătorii  săi, Iehova le asigura instruirea prin intermediul unei organizaţii.

Când s-a apropiat momentul ca Iehova să înceapă să-i unească pe închinătorii săi adevăraţi prin Isus Cristos, el l-a trimis pe acesta pe pământ ca purtător de cuvânt al său (Evr. 1:1, 2). Apoi, la Penticosta din 33 e.n., a instituit congregaţia creştină, turnând spiritul sfânt peste discipolii săi. După întoarcerea lui Isus în cer, această congregaţie a devenit instrumentul prin care Iehova îi instruia pe creştini şi le coordona eforturile. În fruntea congregaţiilor locale erau supraveghetori, iar un corp de guvernare central lua deciziile necesare şi coordona activitatea. Evident, Iehova adusese în existenţă pe pământ o organizaţie formată din creştini adevăraţi. — Fap. 14:23; 16:4, 5; Gal. 2:7–10.

Arată creaţia materială a lui Iehova că el este un Dumnezeu al organizării?

Is. 40:26: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Este Cel ce face să iasă, după număr, armata lor. El le cheamă pe toate pe nume. Datorită marii lui energii dinamice şi puterii sale nemărginite, niciuna nu lipseşte“. (Stelele sunt grupate în galaxii şi se mişcă în armonie una cu alta, deşi caracteristicile fiecărei stele sunt diferite. Planetele se deplasează pe orbitele stabilite cu o precizie de cronometru. În fiecare atom al tuturor elementelor, electronii se mişcă şi ei pe orbite. Structura întregii materii respectă parametri matematici atât de exacţi, încât oamenii de ştiinţă au putut să prevadă existenţa unor elemente înainte ca ele să fie descoperite. Toate acestea sunt dovezi ale unei extraordinare organizări.)

Arată Biblia că adevăraţii creştini aveau să fie un popor organizat?

Mat. 24:14; 28:19, 20: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“. „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i . . ., învăţându-i.“ (Cum s-ar fi putut îndeplini această lucrare fără organizare? Când Isus i-a instruit pe primii săi discipoli pentru această lucrare, el nu le-a spus să meargă unde vor şi să-şi proclame credinţa fiecare în felul său. El  i-a învăţat, le-a dat instrucţiuni şi i-a trimis în mod organizat. Vezi Luca 8:1; 9:1–6; 10:1–16.)

Evr. 10:24, 25: „Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune, fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie!“ (Spre ce i-am putea îndruma pe cei interesaţi de adevăr, ca să poată respecta această poruncă, dacă nu ar exista o organizaţie care să ţină cu regularitate întruniri?)

1 Cor. 14:33, 40: „Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. ... Toate să se facă în mod cuviincios şi în ordine“. (Aici apostolul Pavel se referă la procedura ordonată care trebuie urmată la întrunirile congregaţiei. Pentru a aplica acest sfat inspirat creştinii trebuie să recunoască existenţa unei organizaţii.)

1 Pet. 2:9, 17: „Dar voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială, ca să anunţaţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată. ... Iubiţi întreaga comunitate a fraţilor“. (O comunitate de oameni ale căror eforturi sunt direcţionate spre îndeplinirea unei anumite lucrări este o organizaţie.)

Sunt slujitorii fideli ai lui Dumnezeu pur şi simplu răspândiţi în diversele biserici ale creştinătăţii?

2 Cor. 6:15–18: „Ce parte are cel credincios cu cel necredincios? ... «De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Iehova, şi nu mai atingeţi ce este necurat», «şi vă voi primi». «Eu vă voi fi tată, iar voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Iehova cel Atotputernic.»“ (Poate fi cineva un slujitor fidel al lui Dumnezeu dacă participă în continuare la închinare alături de cei care, prin modul lor de viaţă, demonstrează că sunt necredincioşi? Vezi subiectul „Babilonul cel Mare“.)

1 Cor. 1:10: „Vă îndemn deci, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi toţi în acelaşi fel şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi strâns uniţi în acelaşi gând şi aceeaşi opinie“. (Această unitate nu există între diversele biserici ale creştinătăţii.)

Ioan 10:16: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor asculta  glasul meu şi vor fi o singură turmă cu un singur păstor“. (Din moment ce Isus avea să adune aceste „oi“ într-o „singură turmă“, nu este evident că ele nu puteau fi răspândite în religiile creştinătăţii?)

Cum poate fi identificată în zilele noastre organizaţia vizibilă a lui Iehova?

1) Îl glorifică pe Iehova ca singurul Dumnezeu adevărat, preamărindu-i numele. — Mat. 4:10; Ioan 17:3.

2) Recunoaşte pe deplin rolul vital al lui Isus Cristos în scopul lui Iehova, în calitate de justificator al suveranităţii lui Iehova, de Reprezentant Principal al vieţii, de Cap al congregaţiei creştine şi de Rege mesianic care domneşte. — Rev. 19:11–13; 12:10; Fap. 5:31; Ef. 1:22, 23.

3) Urmează îndeaproape Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, întemeindu-şi toate doctrinele şi normele de conduită pe Biblie. — 2 Tim. 3:16, 17.

4) Se păstrează separată de lume. — Iac. 1:27; 4:4.

5) Menţine un înalt nivel de puritate morală în rândul membrilor ei, pentru că Iehova însuşi este sfânt. — 1 Pet. 1:15, 16; 1 Cor. 5:9–13.

6) Depune toate eforturile ca să îndeplinească lucrarea prezisă de Biblie pentru zilele noastre, lucrarea de predicare a veştii bune a Regatului lui Dumnezeu în întreaga lume, ca mărturie. — Mat. 24:14.

7) În pofida imperfecţiunii umane, membrii ei cultivă şi produc roadele spiritului lui Dumnezeu: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine. Ei fac lucrul acesta într-o aşa măsură, încât se deosebesc de lume în general. — Gal. 5:22, 23; Ioan 13:35.

Cum putem dovedi respect faţă de organizaţia lui Iehova?

1 Cor. 10:31: „Faceţi toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu!“

Evr. 13:17: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală“.

 Iac. 1:22: „Fiţi însă împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători“.

Tit 2:11, 12: „Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, care aduce salvare pentru oameni de orice fel, s-a arătat, învăţându-ne să respingem tot ce este lipsit de pietate şi dorinţele lumeşti şi să trăim cu judecată sănătoasă, cu dreptate şi cu devoţiune sfântă“.

1 Pet. 2:17: „Iubiţi întreaga comunitate a fraţilor“.