Cum au apărut rasele?

Gen. 5:1, 2; 1:28: „În ziua în care Dumnezeu l-a creat pe Adam, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. I-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. Apoi, în ziua în care au fost creaţi, i-a binecuvântat şi le-a dat numele «om» [sau omenire]“. „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul».“ (De aici înţelegem că toţi oamenii sunt descendenţii primei perechi umane, Adam şi Eva.)

 Fap. 17:26: „[Dumnezeu] a făcut dintr-un singur om [Adam] toate naţiunile oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului“. (Aşadar, toate naţiunile şi rasele umane au o origine comună, toţi sunt descendenţii lui Adam.)

Gen. 9:18, 19: „Fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost Sem, Ham şi Iafet. ... Aceştia trei au fost fiii lui Noe şi prin ei a fost populat tot pământul“. (După ce Dumnezeu a distrus lumea lipsită de pietate din zilele lui Noe printr-un potop mondial, noua populaţie a pământului, inclusiv toate rasele cunoscute în prezent, a descins din cei trei fii ai lui Noe şi din soţiile lor.)

Sunt Adam şi Eva doar nişte personaje alegorice (imaginare)?

Biblia nu susţine această idee; vezi subiectul „Adam şi Eva“.

De unde şi-a luat Cain soţie, din moment ce exista doar o singură familie?

Gen. 3:20: „Adam i-a pus soţiei lui numele Eva, pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii“. (Astfel, toţi oamenii aveau să fie descendenţii lui Adam şi ai Evei.)

Gen. 5:3, 4: „Când Adam avea o sută treizeci de ani, i s-a născut un fiu, după chipul şi asemănarea sa, şi i-a pus numele Set. Zilele lui Adam, după ce i s-a născut Set, au fost de opt sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice“. (Unul dintre fiii lui Adam a fost Cain, iar el s-a căsătorit cu una dintre surorile lui, o fiică a lui Adam. În acel timp din istoria omenirii, când oamenii încă se bucurau de o foarte bună sănătate fizică şi vitalitate, după cum dovedeşte durata vieţii lor, probabilitatea de a transmite defecte ereditare ca urmare a unei căsătorii între rude apropiate era foarte mică. Însă, după circa 2500 de ani, când starea fizică a oamenilor s-a deteriorat considerabil, Iehova a dat Israelului legi care interziceau incestul.)

Gen. 4:16, 17: „Cain a plecat apoi dinaintea feţei lui Iehova şi s-a stabilit în ţara Fugii [sau Nod], la est de Eden. După aceea, Cain a avut relaţii intime cu soţia lui [„a cunoscut ... pe femeia sa“, adică a avut relaţii intime cu ea,  BC, BG] şi ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Enoh“. (Aşadar, Cain nu a întâlnit-o pentru prima dată pe soţia sa în ţara în care fugise, ca şi cum ea ar fi făcut parte din altă familie. Mai degrabă, a avut relaţii sexuale cu ea în acel loc şi ea a născut un fiu.)

Cum se explică apariţia diferitelor caracteristici rasiale?

„Toţi oamenii din prezent aparţin aceleiaşi specii, homo sapiens, şi provin dintr-un strămoş comun. ... Diferenţele biologice dintre fiinţele umane se datorează diferenţelor de constituţie ereditară şi influenţei mediului înconjurător asupra acestui potenţial genetic. În majoritatea cazurilor, diferenţele se datorează interacţiunii dintre aceste două serii de factori. ... Deosebirile dintre indivizii aceleiaşi rase sau populaţii sunt deseori mai mari decât deosebirea medie dintre rase sau populaţii.“ — Un grup internaţional de cercetători reuniţi sub egida UNESCO; citat din lucrarea Statement on Race, de Ashley Montagu (New York, 1972, ediţia a treia), p. 149, 150.

„O rasă este pur şi simplu una dintre grupările genetice parţial izolate în care s-a divizat specia umană în timpul răspândirii sale geografice primare şi după aceea. În linii mari, pe fiecare dintre cele cinci mari continente ale pământului s-a format câte o rasă. ... Omul s-a diversificat genetic pe parcursul acestei perioade a istoriei, iar noi putem evalua şi studia rezultatele acestei diversificări datorită vestigiilor vechilor rase geografice. După cum ne aşteptam, diversificarea pare să aibă o strânsă legătură cu gradul de izolare. ... În momentul formării raselor pe continente, când, în întreaga lume, mii de populaţii au fost izolate în grupuri genetice, s-au stabilit deosebirile de distribuţie a frecvenţei genelor pe care le vedem în prezent. ... În mod paradoxal, deşi fiecare grup de oameni prezintă unele deosebiri exterioare, în spatele acestor diferenţe există o asemănare fundamentală“ (Heredity and Human Life, de H. L. Carson, New York, 1963, p. 151, 154, 162, 163). (Astfel, la începutul istoriei omenirii, când un grup de persoane se izola de restul populaţiei şi membrii grupului se căsătoreau între ei, descendenţii lor aveau anumite trăsături genetice caracteristice.)

 Potrivit Bibliei, au fost negrii blestemaţi?

Această părere se bazează pe o interpretare greşită a textului din Geneza 9:25, unde se găsesc următoarele cuvinte ale lui Noe: „Blestemat să fie Canaan! Să fie ultimul între sclavii fraţilor lui!“ Dacă citim cu atenţie acest verset, observăm că nu se spune nimic despre culoarea pielii. Evident, Canaan, fiul lui Ham, a făcut un lucru detestabil care merita acest blestem. Dar cine au fost descendenţii lui Canaan? Nu negrii, ci unele popoare cu pielea mai deschisă, care au trăit la est de Marea Mediterană. Din cauza practicilor lor depravate, a ritualurilor demonice, a idolatriei şi a sacrificării copiilor, ei şi-au atras pedeapsa divină, astfel că Dumnezeu a dat pământul lor lui Israel (Gen. 10:15–19). Nu toţi canaaniţii au fost distruşi. Unii au fost puşi la muncă forţată, împlinindu-se, astfel, blestemul lui Noe. — Ios. 17:13.

Din care descendent al lui Noe provin negrii? „Fiii lui Cuş [un alt fiu al lui Ham] au fost Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca“ (Gen. 10:6, 7). În referinţele ulterioare, Biblia foloseşte, în general, numele Cuş cu privire la Etiopia. De asemenea, Biblia foloseşte numele Seba cu referire la un alt popor din estul Africii, situat, probabil, în vecinătatea Etiopiei. — Is. 43:3.

Sunt toţi oamenii copii ai lui Dumnezeu?

Întrucât suntem oameni imperfecţi, nu suntem prin naştere copii ai lui Dumnezeu. Dar toţi suntem descendenţi ai lui Adam, care a fost „fiul lui Dumnezeu“ întrucât a fost creat perfect. — Luca 3:38.

Fap. 10:34, 35: „Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el“.

Ioan 3:16: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. (Fiecare dintre noi trebuie să manifeste o credinţă autentică în Fiul lui Dumnezeu pentru a ajunge să aibă acele relaţii cu Dumnezeu pe care Adam le-a pierdut. De acest privilegiu se pot bucura oameni din toate rasele.)

 1 Ioan 3:10: „Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se recunosc prin aceasta: Cine nu practică dreptatea nu provine de la Dumnezeu, nici cine nu-şi iubeşte fratele“. (Aşadar, Dumnezeu nu-i consideră pe toţi oamenii copii ai săi. Din punct de vedere spiritual, cei care practică în mod deliberat ceea ce condamnă Dumnezeu îl au ca tată pe Diavolul. Vezi Ioan 8:44. Însă adevăraţii creştini reflectă calităţi divine. Dumnezeu a ales dintre ei un număr limitat de oameni pentru a domni în cer cu Cristos. Dumnezeu îi consideră pe aceştia „copiii“ sau „fiii“ săi. Pentru mai multe detalii, vezi subiectul „Născut din nou“.)

Rom. 8:19–21: „Creaţia aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu ... Creaţia va fi eliberată din sclavia stricăciunii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“. (Omenirea va simţi alinare când ‘fiii lui Dumnezeu’, după ce vor primi viaţă cerească, vor fi ‘revelaţi’ în sensul că vor lua poziţie în favoarea omenirii sub îndrumarea lui Cristos. După ce vor ajunge la perfecţiune şi îşi vor demonstra loialitatea de neclintit faţă de Iehova, Suveranul universului, oamenii fideli de pe pământ [numiţi în acest text „creaţia“] se vor bucura şi ei de relaţii extraordinare cu Dumnezeu ca fii ai săi. De acest lucru se vor bucura oameni din toate rasele.)

Va fi posibil vreodată ca oameni din toate rasele să trăiască în unitate ca fraţi şi surori?

Isus le-a zis celor ce aveau să fie adevăraţii săi discipoli: „Voi toţi sunteţi fraţi“ (Mat. 23:8). Mai târziu, el a adăugat: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“. — Ioan 13:35.

În pofida imperfecţiunii umane, sentimentul de unitate a existat în rândurile primilor creştini. Apostolul Pavel a scris: „Nu există nici iudeu, nici grec, nu există nici sclav, nici om liber, nu există nici bărbat, nici femeie, pentru că toţi sunteţi una în unitate cu Cristos Isus“. — Gal. 3:28.

În rândul Martorilor lui Iehova din secolul al XXI-lea există un spirit de fraternitate creştină, netulburat de discriminări rasiale. Scriitorul William Whalen a afirmat în revista U.S. Catholic: „Cred că una dintre cele mai atrăgătoare caracteristici ale acestui cult [organizaţia Martorilor  lui Iehova] este tradiţionala sa politică de egalitate rasială“. După ce a efectuat un studiu aprofundat asupra Martorilor lui Iehova din Africa, Bryan Wilson, sociolog la Universitatea din Oxford, a spus: „După cât se pare, Martorii reuşesc să elimine mai repede decât oricare alt grup discriminarea rasială din rândurile adepţilor lor“. Vorbind despre un congres internaţional la care au participat Martori din 123 de ţări, The New York Times Magazine a spus: „Pe newyorkezi i-a impresionat nu numai numărul mare de Martori, ci şi diversitatea lor [printre ei se numărau persoane de orice categorie socială], absenţa oricărei probleme rasiale [mulţi Martori erau negri], precum şi liniştea şi ordinea care au domnit în rândurile lor“.

În curând, Regatul lui Dumnezeu va distruge actualul sistem nelegiuit, inclusiv pe toţi cei care nu-i iubesc sincer pe Iehova Dumnezeu şi pe semeni (Dan. 2:44; Luca 10:25–28). Cuvântul lui Dumnezeu promite că supravieţuitorii vor fi persoane „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile“ (Rev. 7:9). Toţi aceştia, uniţi prin închinarea adusă Dumnezeului adevărat, prin credinţa în Isus Cristos şi prin iubire, vor alcătui într-adevăr o familie umană unită.