Capitolul şase

Dezlegarea misterului cu privire la copacul cel mare

1. Ce i s-a întâmplat regelui Nebucadneţar, şi la ce întrebări a dat naştere aceasta?

IEHOVA i-a permis regelui Nebucadneţar să devină un conducător mondial. Ca monarh al Babilonului, el dispunea de o avere considerabilă, de o masă cu tot felul de delicatese, de un palat impunător — tot ce şi-ar fi putut dori din punct de vedere material. Dar, pe neaşteptate, a fost umilit. Ajungând alienat mintal, Nebucadneţar se comporta ca o fiară! Alungat de la masa regală şi din reşedinţa imperială, el a locuit pe câmp şi a mâncat iarbă ca taurii. Ce anume a dus la această nenorocire? Şi de ce ar trebui să ne intereseze acest lucru? — Compară cu Iov 12:17–19; Eclesiastul 6:1, 2.

REGELE ÎL GLORIFICĂ PE CEL PREAÎNALT

2, 3. Ce le-a dorit regele Babilonului supuşilor lui, şi cum îl considera el pe Dumnezeul cel Preaînalt?

² La scurt timp după ce şi-a revenit din această gravă cădere psihică, Nebucadneţar a trimis în tot regatul lui un raport impresionant cu privire la ceea ce i s-a întâmplat. Iehova l-a inspirat pe profetul Daniel  să întocmească o consemnare exactă a acestor evenimente. Aceasta începe cu următoarele cuvinte: „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Pacea să vă fie înmulţită! Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de mine. Cât de măreţe sunt semnele Lui şi  cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Lui dăinuieşte din generaţie în generaţie“. — Daniel 4:1–3.

³ Supuşii lui Nebucadneţar „locuiau pe tot pământul“, imperiul lui cuprinzând cea mai mare parte a lumii despre care s-a scris în Biblie. Referindu-se la Dumnezeul lui Daniel, regele a spus: „Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică“. Cât de glorificat a fost Iehova în tot Imperiul Babilonian prin aceste cuvinte! Mai mult decât atât, aceasta a fost a doua oară când lui Nebucadneţar i s-a arătat că numai Regatul lui Dumnezeu este etern, dăinuind „pentru totdeauna“. — Daniel 2:44.

4. Cu ce au început „semnele şi minunile“ făcute de Iehova, care îl vizau pe Nebucadneţar?

⁴ Ce ‘semne şi minuni’ a făcut „Dumnezeul Cel Prea Înalt“? Acestea au început cu experienţa trăită de regele însuşi, experienţă relatată în cele ce urmează: „Eu, Nebucadneţar, mă odihneam în casa mea şi prosperam în palatul meu. Am avut un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi viziunile din mintea mea mă tulburau“ (Daniel 4:4, 5). Ce a făcut regele babilonian în legătură cu acest vis tulburător?

5. Cum îl considera Nebucadneţar pe Daniel, şi de ce?

⁵ Nebucadneţar i-a convocat pe înţelepţii Babilonului şi le-a povestit visul pe care l-a avut. Dar ce eşec au suferit aceştia! Ei au fost pur şi simplu incapabili să-i dea vreo interpretare. În relatare se mai spune: „La urmă de tot, s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. Am spus visul înaintea lui“ (Daniel 4:6–8). Numele pe care Daniel  l-a primit la curtea regală a fost Beltşaţar, iar divinitatea falsă pe care regele a numit-o ‘dumnezeul meu’ se poate să fi fost Bel, Nebo, sau Marduc. Întrucât se închina mai multor zei, Nebucadneţar îl considera pe Daniel  un om în care era „duhul  dumnezeilor celor sfinţi“. Şi, datorită poziţiei ocupate de Daniel  ca prefect peste toţi înţelepţii Babilonului, regele îl numea „căpetenia magilor [preoţilor magi, NW]“ (Daniel 2:48; 4:9; compară cu Daniel 1:20). Desigur, fidelul Daniel  nu a abandonat niciodată închinarea la Iehova pentru a practica magia. — Leviticul 19:26; Deuteronomul 18:10–12.

UN COPAC URIAŞ

6, 7. Cum aţi descrie ceea ce a văzut Nebucadneţar în vis?

⁶ Care a fost conţinutul visului înspăimântător pe care l-a avut împăratul babilonian? „Iată viziunile care mi-au trecut prin minte, când eram în pat. Mă uitam“, a spus Nebucadneţar, „şi iată, în mijlocul pământului era un copac foarte înalt. Copacul acesta a crescut şi era puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pământ. Frunzele lui erau frumoase şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el“ (Daniel 4:10–12). Se spune că Nebucadneţar iubea măreţii cedrii ai Libanului. El a mers acolo pentru a-i vedea şi a adus lemn de cedru pentru construcţiile din Babilon. Însă el nu mai văzuse niciodată ceva asemănător copacului din visul lui. Acesta ocupa o poziţie proeminentă „în mijlocul pământului“, era vizibil pe tot pământul, şi era atât de roditor, încât producea hrană pentru toate făpturile.

⁷ Visul conţinea mult mai mult, deoarece Nebucadneţar a adăugat: „În viziunile care-mi treceau prin minte, în patul meu, mă uitam, şi iată, un paznic, un sfânt, s-a coborât din ceruri. El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: «Tăiaţi copacul şi rupeţi-i ramurile; scuturaţi-i frunzele şi risipiţi-i roadele; fugăriţi animalele sălbatice de sub el şi păsările din ramurile lui! Totuşi lăsaţi în pământ trunchiul cu rădăcinile lui şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de bronz [aramă, BC, 1921] în iarba  de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi partea lui să fie cu animalele sălbatice, în iarba de pe pământ»“. — Daniel 4:13–15.

8. Cine era ‘paznicul’?

⁸ Babilonienii îşi aveau propriile concepţii religioase atât despre creaturile spirituale bune, cât şi despre cele rele. Dar cine era ‘paznicul’, sau santinela, din ceruri? Fiind numit „un sfânt“, el era un înger drept care îl reprezenta pe Dumnezeu (compară cu Psalmul 103:20, 21). Imaginaţi-vă întrebările care trebuie să-l fi chinuit pe Nebucadneţar! De ce trebuia să fie tăiat acest copac? Ce rost avea să fie împiedicată cu ajutorul unor legături de fier şi de aramă creşterea trunchiului cu rădăcini? Chiar aşa, cărui scop îi putea servi un simplu buştean?

9. Ce a spus paznicul în esenţă, şi ce întrebări apar?

⁹ Nebucadneţar trebuie să fi fost complet derutat când a auzit ce a spus în continuare paznicul: „Inima lui de om i se va schimba într-o inimă de fiară şi şapte timpuri vor trece peste el. Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul santinelelor, făcută la cererea sfinţilor, pentru ca cei vii să ştie că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place şi pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni“ (Daniel 4:16, 17). Trunchiul cu rădăcini al unui copac nu are o inimă umană care să bată în interior. Şi, la drept vorbind, cum se poate da unui trunchi de copac inima unei fiare? Ce sunt cele „şapte timpuri“? Şi ce legătură au toate acestea cu guvernarea asupra ‘împărăţiei oamenilor’? Cu siguranţă, Nebucadneţar a vrut să ştie aceste lucruri.

VEŞTI RELE PENTRU REGE

10. a) Ce pot simboliza copacii din punct de vedere scriptural? b) Ce reprezenta copacul cel mare?

¹⁰ Auzind conţinutul visului, Daniel  a rămas uimit pe moment, apoi a fost cuprins de teamă. Când Nebucadneţar i-a  cerut să explice visul, profetul a spus: „Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc şi interpretarea lui pentru vrăjmaşii tăi! Copacul pe care l-ai văzut, care crescuse şi era puternic . . ., eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui măreţie a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului“ (Daniel 4:18–22). În Scripturi, copacii pot simboliza persoane individuale, conducători sau regate (Psalmul 1:3; Ieremia 17:7, 8; Ezechiel, capitolul 31). Asemenea copacului uriaş din visul său, în calitate de conducător al unei puteri mondiale Nebucadneţar ‘ajunsese mare şi puternic’. Însă copacul cel mare reprezenta ‘stăpânirea care se întinde până la marginile pământului’, cuprinzând întregul regat al omenirii. Prin urmare, copacul simbolizează suveranitatea universală a lui Iehova, în special manifestarea acesteia în ceea ce priveşte pământul. — Daniel 4:17.

11. Cum a arătat visul regelui că acesta va trece printr-o schimbare care avea să însemne înjosirea lui?

¹¹ Nebucadneţar se afla în pragul unei schimbări care avea să însemne înjosirea lui. Atrăgând atenţia asupra acestei schimbări, Daniel  a adăugat: „Împăratul a văzut un paznic, un sfânt, coborându-se din ceruri şi zicând: «Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de bronz [aramă, BC, 1921] în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi partea lui să fie cu fiarele câmpului, până vor trece şapte timpuri peste el». Aceasta este interpretarea, împărate, aceasta este hotărârea Celui Prea Înalt, care se va împlini asupra domnului meu împăratul“ (Daniel 4:23, 24). Cu siguranţă, era nevoie de curaj pentru a-i transmite puternicului rege acest mesaj!

12. Ce avea să i se întâmple lui Nebucadneţar?

¹² Ce avea să i se întâmple lui Nebucadneţar? Imaginaţi-vă cum a reacţionat el, când Daniel  a adăugat: „Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi  îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte timpuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea El“ (Daniel 4:25). Probabil că tocmai funcţionarii de la curtea lui aveau să ‘îl izgonească din mijlocul oamenilor’ pe Nebucadneţar. Dar avea el să fie îngrijit de păstori plini de compasiune? Nu, deoarece Dumnezeu hotărâse ca Nebucadneţar să locuiască împreună cu „fiarele câmpului“ şi să mănânce iarbă.

13. Ce a arătat visul despre copac că se va întâmpla cu poziţia de conducător mondial a lui Nebucadneţar?

¹³ Întocmai cum copacul a fost tăiat, Nebucadneţar urma să fie înlăturat de la guvernarea lumii, dar numai pentru un timp. Daniel  a spus: „Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie, îndată ce vei recunoaşte că cerurile stăpânesc“ (Daniel 4:26). În visul lui Nebucadneţar, trunchiului cu rădăcini, sau buşteanului rămas din acel copac tăiat, i s-a permis să rămână, deşi a fost legat ca să nu mai crească. În mod similar, ‘trunchiul cu rădăcini’ al regelui babilonian avea să rămână, deşi, pe parcursul unei perioade de „şapte timpuri“ acestuia nu i s-a permis să prospere. Poziţia lui de conducător mondial urma să fie asemenea buşteanului legat. Acesta avea să fie păstrat în siguranţă până când vor fi trecut peste el şapte timpuri. Iehova urma să vegheze ca în decursul acestei perioade nimeni să nu ocupe poziţia lui Nebucadneţar de conducător cu drepturi depline al Babilonului, deşi este posibil ca fiul lui, Evil-Merodac, să-l fi înlocuit în calitate de conducător interimar.

14. Ce l-a îndemnat Daniel  pe Nebucadneţar să facă?

¹⁴ Având în vedere ceea ce s-a prezis cu privire la Nebucadneţar, Daniel  l-a îndemnat cu curaj pe acesta: „De aceea, împărate, să fie primit înaintea ta sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale prin dreptate, rupe-o cu nelegiuirile tale, arătând  milă faţă de cei săraci; şi poate că ţi se va prelungi prosperitatea!“ (Daniel 4:27). Dacă Nebucadneţar renunţa la conduita lui păcătoasă caracterizată prin opresiune şi mândrie, probabil că acest lucru avea să aducă o schimbare de situaţie. În fond, cu aproximativ două secole înainte, Iehova hotărâse să distrugă locuitorii capitalei Asiriei, Ninive, însă nu a făcut acest lucru, deoarece regele acesteia şi supuşii lui s-au căit (Iona 3:4, 10; Luca 11:32). Dar ce se poate spune despre mândrul Nebucadneţar? Avea el să-şi schimbe conduita?

PRIMA ÎMPLINIRE A VISULUI

15. a) Ce atitudine a continuat Nebucadneţar să manifeste? b) Ce dezvăluie inscripţiile în legătură cu acţiunile lui Nebucadneţar?

¹⁵ Nebucadneţar a continuat să manifeste mândrie. După douăsprezece luni de la visul cu copacul, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului, el s-a lăudat: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca reşedinţă împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?“ (Daniel 4:28–30). Fondatorul Babilonului (Babelului) fusese Nimrod, însă Nebucadneţar a fost cel care i-a dat strălucire (Geneza 10:8–10). Într-o inscripţie cuneiformă redactată de el, Nebucadneţar se laudă: „Eu sunt Nebucadreţar, rege al Babilonului, restauratorul Esagilei şi al Ezidei, fiu al lui Nabopolassar. . . . Eu am întărit fortificaţiile Esagilei şi ale Babilonului şi am stabilit pentru totdeauna numele stăpânirii mele“ (Archaeology and the Bible, de George Barton, 1949, paginile 478–479). O altă inscripţie se referă la aproximativ 20 de temple pe care el fie le-a renovat, fie le-a reconstruit. În The World Book Encyclopedia se spune: „Babilonul devenise unul dintre cele mai impunătoare oraşe ale lumii antice. În însemnările lui, Nebucadneţar a menţionat rareori acţiunile militare, în schimb a scris despre edificiile pe care le-a construit şi despre atenţia pe care o acorda divinităţilor din Babilonia. După toate probabilităţile, Nebucadneţar  a construit Grădinile suspendate din Babilon, care constituie una dintre cele şapte minuni ale lumii antice“.

16. Cum urma să fie Nebucadneţar umilit?

¹⁶ Deşi s-a lăudat, mândrul Nebucadneţar urma să fie umilit. Relatarea inspirată ne spune: „În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, un glas s-a coborât din cer: «Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi şi şapte timpuri vor trece peste tine, până vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea El»“. — Daniel 4:31, 32.

17. Ce i s-a întâmplat mândrului Nebucadneţar, şi în ce situaţie s-a aflat el la scurt timp după aceea?

¹⁷ Nebucadneţar şi-a pierdut imediat raţiunea. Fiind alungat din mijlocul oamenilor, el a mâncat iarbă ‘ca boii’. Cu siguranţă că afară, printre fiarele de pe câmp, el nu a lenevit în iarbă într-un colţ de paradis, bucurându-se în fiecare zi de adierea înviorătoare a vântului. În Iraq-ul de azi, pe teritoriul căruia se află ruinele Babilonului, temperaturile ating valori cuprinse între 50°C, în lunile de vară, şi mai multe grade sub zero, în timpul iernii. Fiind expus la intemperii şi nemaifiind îngrijit, părul lung şi încâlcit al lui Nebucadneţar arăta ca penele de vultur, iar unghiile netăiate de la mâini şi de la picioare deveniseră asemenea ghearelor păsărilor (Daniel 4:33). Ce umilire pentru acest conducător mondial mândru!

18. Ce s-a întâmplat cu tronul Babilonului pe parcursul celor şapte timpuri?

¹⁸ În visul lui Nebucadneţar, copacul cel mare a fost doborât, iar buşteanul acestuia a fost legat pe o perioadă de şapte timpuri, pentru a i se împiedica creşterea. În mod asemănător, când Iehova l-a lovit cu nebunie, Nebucadneţar „a fost aruncat de pe tronul împărăţiei lui“ (Daniel 5:20). De fapt,  acest lucru a schimbat inima împăratului dintr-o inimă de om într-o inimă de bou. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a păstrat lui Nebucadneţar tronul până la încheierea celor şapte timpuri. În timp ce Evil-Merodac se pare că a activat în calitate de şef interimar al guvernului, Daniel  a slujit având „stăpânire peste tot ţinutul Babilonului şi . . . ca cea mai înaltă căpetenie peste toţi bărbaţii înţelepţi ai Babilonului“. Cei trei însoţitori evrei ai lui au continuat să ia parte la conducerea districtului Babilonului (Daniel 1:11–19; 2:48, 49; 3:30). Cei patru exilaţi au aşteptat restabilirea lui Nebucadneţar pe tron, ca rege sănătos care învăţase că „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea El“.

RESTABILIREA LUI NEBUCADNEŢAR

19. După ce Iehova i-a restabilit sănătatea psihică lui Nebucadneţar, ce a ajuns acest rege babilonian să înţeleagă?

¹⁹ La încheierea celor şapte timpuri Iehova i-a restabilit sănătatea psihică lui Nebucadneţar. Recunoscându-l atunci pe Dumnezeul Cel Preaînalt, regele a spus: „La sfârşitul acestor zile, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre ceruri şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi am cinstit pe Cel care trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este o stăpânire veşnică şi a cărui împărăţie este din generaţie în generaţie. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu se poate împotrivi mâinii Lui, nici nu poate să-I zică: «Ce faci?»“ (Daniel 4:34, 35). Da, Nebucadneţar a ajuns să înţeleagă că Cel Preaînalt este într-adevăr Domnitorul Suveran în regatul oamenilor.

20, 21. a) Cum îşi găseşte îndepărtarea legăturilor metalice din jurul trunchiului copacului din vis o paralelă în ceea ce i s-a întâmplat lui Nebucadneţar? b) Care a fost declaraţia lui Nebucadneţar, şi l-a transformat aceasta într-un închinător al lui Iehova?

²⁰ Când Nebucadneţar a revenit la tron a fost ca şi cum legăturile metalice din jurul trunchiului cu rădăcini al copacului  din vis ar fi fost îndepărtate. În ceea ce priveşte restabilirea lui, regele a spus: „În timpul acela, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfătuitorii şi nobilii mei m-au căutat [cu solicitudine, NW]; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea şi mi-au fost adăugate măreţii deosebite“ (Daniel 4:36). Chiar dacă funcţionarii de la curte l-au dispreţuit pe regele alienat, acum ei îl căutau „cu solicitudine“ şi în mod servil.

²¹ Ce ‘semne şi minuni’ a făcut Cel Preaînalt! Nu ar trebui să ne surprindă faptul că regele babilonian restabilit a spus: „Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi cinstesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să smerească pe cei care umblă cu mândrie“ (Daniel 4:2, 37). Faptul că a făcut această declaraţie însă nu l-a transformat pe Nebucadneţar într-un închinător neevreu al lui Iehova.

EXISTĂ O DOVADĂ LAICĂ?

22. Cu ce boală au asociat unii nebunia lui Nebucadneţar, dar ce ar trebui să înţelegem cu privire la cauza acestei stări de demenţă?

²² Unii au asociat nebunia lui Nebucadneţar cu licantropia. Iată ce spune un dicţionar medical: „LICANTROPIE . . . de la [lykos], lupus, care înseamnă lup şi [antropos], homo, care înseamnă om. Acest nume a fost dat bolii de care suferă persoanele care cred că s-au transformat într-un animal şi care imită sunetele sau urletele, înfăţişarea sau comportamentul acelui animal. De obicei, aceste persoane îşi imaginează că s-au transformat într-un lup, într-un câine sau într-o pisică; uneori chiar şi într-un taur, cum s-a întâmplat în cazul lui Nebucadneţar“ (Dictionnaire des sciences médicales, par une société de médicins et de chirurgiens, Paris, 1818, volumul 29, pagina 246). Simptomele licantropiei sunt asemănătoare celor manifestate de Nebucadneţar când s-a aflat în  stare de demenţă. Însă, întrucât această boală mintală a apărut în urma unei hotărâri divine, nu se poate spune în mod concret că este o boală cunoscută.

23. Ce mărturie laică confirmă demenţa lui Nebucadneţar?

²³ Eruditul John Goldingay menţionează câteva documente care prezintă în mod analog nebunia şi restabilirea lui Nebucadneţar. De exemplu, el afirmă: „Mai multe fragmente de text cuneiform se referă după cât se pare la o oarecare tulburare psihică suferită de Nebucadneţar şi, probabil, la faptul că a neglijat şi a părăsit Babilonul“. Domnul Goldingay menţionează un document numit „Corespondentul babilonian al lui Iov“ şi afirmă că „acesta atestă mustrările primite din partea lui Dumnezeu, boala, umilirea, căutarea interpretării unui vis înfricoşător, faptul că a fost abandonat ca un copac, că a fost alungat, că a mâncat iarbă, pierderea raţiunii, faptul că a fost asemenea unui bou, că a fost udat de ploaia lui Marduk, că a avut unghiile deteriorate, iar părul i-a crescut dezordonat, că a fost pus în lanţuri şi apoi că a fost restabilit, motiv pentru care i-a adus laude acestui dumnezeu“.

ŞAPTE TIMPURI CARE NE INFLUENŢEAZĂ

24. a) Ce simbolizează copacul cel mare din vis? b) Ce anume a fost suprimat pentru şapte timpuri, şi cum s-a realizat acest lucru?

²⁴ În armonie cu semnificaţia pe care a avut-o copacul cel mare, Nebucadneţar a simbolizat guvernarea lumii. Dar să ne amintim că copacul a reprezentat o guvernare şi o suveranitate mult mai importantă decât cea a regelui Babilonului. El simbolizează suveranitatea universală a lui Iehova, „Împăratul [Regele, NW] cerurilor“, în special manifestarea acesteia în ce priveşte pământul. Înainte ca Ierusalimul să fie distrus de babilonieni, regatul al cărui centru se afla în acest oraş, în care David şi moştenitorii lui stăteau pe „scaunul de domnie al DOMNULUI“, a reprezentat suveranitatea  lui Dumnezeu cu privire la pământ (1 Cronici 29:23). Dumnezeu însuşi doborâse această suveranitate şi o legase în anul 607 î.e.n., când l-a folosit pe Nebucadneţar pentru a distruge Ierusalimul. Exercitarea suveranităţii divine asupra pământului prin intermediul unui regat din linia lui David a fost suprimată pentru şapte timpuri. Cât au durat aceste şapte timpuri? Când au început, şi ce a marcat sfârşitul lor?

25, 26. a) Cât au durat cele „şapte timpuri“ în cazul lui Nebucadneţar, şi cum vă motivaţi răspunsul? b) În ce priveşte împlinirea principală a visului, când şi cum au început cele „şapte timpuri“?

²⁵ În perioada cât a fost afectat de nebunie, lui Nebucadneţar „i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor“ (Daniel 4:33). Aceasta a durat mai mult de şapte zile sau şapte săptămâni. Multe traduceri folosesc expresia „şapte timpuri“, altele folosesc expresia „timpurile fixate (stabilite) ale naţiunilor“ sau „perioade de timp“ (Daniel 4:16, 23, 25, 32). O versiune în greaca veche (a Septuagintei) foloseşte expresia „şapte ani“. Cele „şapte timpuri“ au fost considerate „şapte ani“ şi de istoricul evreu din secolul I, Josephus (în lucrarea Antiquities of the Jews, cartea a 10-a, capitolul 10, paragraful 6). Şi unii erudiţi evrei au considerat aceste „timpuri“ ca fiind „ani“. În An American Translation, în Today’s English Version şi în traducerea realizată de James Moffatt se foloseşte expresia „şapte ani“.

²⁶ Conform dovezilor, cele „şapte timpuri“ ale lui Nebucadneţar s-au referit la şapte ani lunari. În profeţie, un an are în medie 360 de zile, sau 12 luni a câte 30 de zile fiecare (compară cu Apocalipsa 12:6, 14). Aşadar, cele „şapte timpuri“ menţionate în visul regelui, sau şapte ani, însemnau 360 de zile înmulţite cu 7, adică 2 520 de zile. Însă ce se poate spune despre împlinirea principală a visului lui? Cele „şapte timpuri“ profetice au durat mult mai mult, iar acest lucru a fost indicat prin următoarele cuvinte ale lui Isus:  „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până se vor împlini timpurile [fixate ale, NW] neamurilor“ (Luca 21:24). Această „călcare în picioare“ a început în 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost distrus, iar regatul prefigurativ al lui Dumnezeu a încetat să funcţioneze în Iuda. Când urma să ia sfârşit călcarea în picioare? La „timpurile restabilirii tuturor lucrurilor“, când suveranitatea divină avea să se manifeste din nou în ceea ce priveşte pământul prin intermediul Ierusalimului simbolic, Regatul lui Dumnezeu. — Faptele 3:21.

27. De ce se poate spune că cele „şapte timpuri“ care au început în 607 î.e.n. nu s-au sfârşit după 2 520 de zile literale?

²⁷ Dacă ar trebui să numărăm 2 520 de zile literale de la distrugerea Ierusalimului din 607 î.e.n., am ajunge numai la anul 600 î.e.n., un an care nu are o semnificaţie scripturală. Suveranitatea lui Iehova nu a fost manifestată pe pământ nici chiar în 537 î.e.n., când evreii eliberaţi s-au întors în Iuda. Acest lucru corespunde realităţii, întrucât Zorobabel, moştenitorul tronului lui David, nu a fost făcut rege, ci doar guvernator al provinciei persane Iuda.

28. a) Ce regulă trebuie aplicată în cazul celor 2 520 de zile ale celor „şapte timpuri“ profetice? b) Cât au durat cele „şapte timpuri“ profetice, şi ce date marchează începutul şi sfârşitul lor?

²⁸ Întrucât cele „şapte timpuri“ sunt profetice, în cazul celor 2 520 de zile trebuie să aplicăm regula scripturală: „Câte o zi pentru fiecare an“. Această regulă este prezentată într-o profeţie referitoare la asediul babilonian asupra Ierusalimului (Ezechiel 4:6, 7; compară cu Numeri 14:34). Prin urmare, cele „şapte timpuri“ în care puterile păgâne şi-au exercitat dominaţia asupra pământului fără ca Regatul lui Dumnezeu să intervină au durat 2 520 de ani. Acestea au început cu devastarea ţării lui Iuda şi a Ierusalimului, în a şaptea lună lunară (15 tişri) a anului 607 î.e.n. (2 Împăraţi 25:8, 9, 25, 26). Din acel moment până în anul 1 î.e.n. sunt  606 ani. Ceilalţi 1 914 ani au început în acel an şi s-au încheiat în 1914 e.n. Astfel, cele „şapte timpuri“, sau 2 520 de ani, s-au sfârşit la 15 tişri, adică 4 spre 5 octombrie 1914 e.n.

29. Cine este „cel mai de jos dintre oameni“, şi ce a făcut Iehova pentru a-l întrona?

²⁹ În anul acela s-au sfârşit „timpurile [fixate ale, NW] neamurilor“, iar Dumnezeu i-a încredinţat guvernarea ‘celui mai de jos dintre oameni’, Isus Cristos, cel pe care duşmanii săi îl consideraseră atât de vrednic de dispreţ, încât l-au ţintuit pe stâlp (Daniel 4:17). Pentru a-l întrona pe regele mesianic, Iehova a rupt legăturile simbolice de fier şi de aramă din jurul „trunchiului cu rădăcini“ al propriei sale suveranităţi. Astfel, Dumnezeul cel Preaînalt a permis să crească din el un „lăstar“ regal, ca manifestare a suveranităţii divine în ce priveşte pământul, prin intermediul Regatului ceresc încredinţat celui mai mare Moştenitor al lui David, Isus Cristos (Isaia 11:1, 2; Iov 14:7–9; Ezechiel 21:27). Cât de recunoscători îi suntem lui Iehova pentru acest deznodământ fericit şi pentru că a dezlegat misterul cu privire la copacul cel mare!

CE AŢI ÎNŢELES?

• Ce a simbolizat copacul cel mare din visul lui Nebucadneţar?

• Ce i s-a întâmplat lui Nebucadneţar ca primă împlinire a visului lui cu copacul?

• Ce declaraţie a făcut Nebucadneţar după împlinirea visului lui?

• În cazul împlinirii principale a visului profetic cu copacul, cât au durat cele „şapte timpuri“, şi când au început şi când s-au încheiat acestea?

[Întrebări de studiu]

 [Ilustraţie pe toată pagina 83]

 [Ilustraţie pe toată pagina 91]