Capitolul şaptesprezece

Identificarea adevăraţilor închinători în timpul sfârşitului

1. Potrivit cu Daniel, capitolul 7, prin ce evenimente extraordinare aveau să treacă în zilele noastre o mână de oameni lipsiţi de apărare?

O MÂNĂ de oameni lipsiţi de apărare sunt atacaţi cu cruzime de o mare putere mondială. Ei scapă cu bine şi cunosc chiar o înnoire, dar nu datorită propriei lor puteri, ci datorită faptului că Iehova Dumnezeu îi preţuieşte. Aceste evenimente, care au avut loc la începutul secolului al XX-lea, au fost prezise în capitolul 7 al cărţii lui Daniel. Însă, cine erau aceşti oameni? Acelaşi capitol al cărţii lui Daniel  îi menţionează pe aceştia ca „poporul sfinţilor Celui Prea Înalt“, poporul lui Iehova Dumnezeu. Tot aici ni se mai dezvăluie şi faptul că aceste persoane vor fi în cele din urmă coguvernatori în Regatul Mesianic! — Daniel 7:13, 14, 18, 21, 22, 25–27.

2. a) Ce simte Iehova pentru slujitorii săi unşi? b) Cum ar fi înţelept să procedăm în aceste timpuri?

² Aşa cum am învăţat din Daniel, capitolul 11, regele nordului îşi va găsi sfârşitul după ce va ameninţa siguranţa ţării spirituale a acestor oameni fideli (Daniel 11:45; compară cu Ezechiel 38:18–23). Da, Iehova îi ocroteşte foarte mult pe unşii săi fideli. În Psalmul 105:14, 15 se spune: „[Iehova] a mustrat împăraţi din cauza lor, zicând: «Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu faceţi nici un rău prorocilor Mei!»“. În cazul acesta, nu sunteţi  de acord că, în aceste timpuri agitate, ar fi înţelept ca ‘marea mulţime’ aflată în creştere să se asocieze cât mai strâns posibil cu aceşti sfinţi (Apocalipsa 7:9; Zaharia 8:23)? Isus Cristos a recomandat persoanelor asemănătoare oilor să facă tocmai acest lucru, şi anume să se asocieze cu fraţii lui spirituali unşi, acordându-le sprijin în lucrarea pe care o efectuează. — Matei 25:31–46; Galateni 3:29.

3. a) De ce nu este uşor să-i găsim pe continuatorii unşi ai lui Isus şi să rămânem aproape de ei? b) Cum ne va ajuta în această privinţă capitolul 12 al cărţii Daniel?

³ Însă, Satan, adversarul lui Dumnezeu, poartă un război total împotriva celor unşi. El promovează religia falsă, umplând lumea cu creştini falşi. Ca urmare a acestui fapt, multe persoane sunt induse în eroare. Altele pur şi simplu şi-au pierdut orice speranţă de a-i găsi pe cei ce reprezintă religia adevărată (Matei 7:15, 21–23; Apocalipsa 12:9, 17). Chiar şi cei ce găsesc ‘turma mică’ şi se asociază cu membrii ei trebuie să lupte ca să-şi păstreze credinţa, întrucât această lume caută în permanenţă să le-o submineze (Luca 12:32). Ce se poate spune despre voi? I-aţi găsit voi pe ‘sfinţii Celui Suprem’ şi v-aţi asociat cu ei? Aveţi voi dovezi sigure că aceia pe care i-aţi găsit sunt într-adevăr cei pe care Dumnezeu i-a ales? Aceste dovezi vă pot întări credinţa. De asemenea, ele vă pot echipa ca să-i ajutaţi pe alţii să nu se lase orbiţi de confuzia religioasă care domneşte în lumea de astăzi. Capitolul 12 al cărţii lui Daniel  conţine o bogată cunoştinţă care salvează viaţa.

MARELE PRINŢ INTRĂ ÎN ACŢIUNE

4. a) Care sunt cele două lucruri prezise în Daniel 12:1 cu privire la Mihail? b) În cartea lui Daniel, ce se înţelege deseori prin faptul că un monarh „stă“?

⁴ În Daniel 12:1 se spune: „În timpul acela se va scula [ridica, NW] marele prinţ Mihail, ocrotitorul [cel ce stă în favoarea, NW] fiilor poporului tău“. Acest verset prezice două lucruri cu privire la Mihail: 1) că el „stă“, ceea ce indică o situaţie care durează o perioadă şi 2) că el „se va ridica“, ceea ce indică  un eveniment care va avea loc în acea perioadă. În primul rând însă, dorim să aflăm în ce perioadă Mihail ‘stă în favoarea fiilor poporului [lui Daniel]’. Să ne amintim că Mihail este numele dat lui Isus ca Domnitor ceresc. Menţionarea faptului că el „stă“ ne aminteşte de modul în care s-a folosit acest termen în alte locuri din cartea lui Daniel. Acesta se referă deseori la acţiunea pe care o întreprinde un rege, cum ar fi preluarea puterii. — Daniel 11:2–4, 7, 20, 21. *

5, 6. a) Pe parcursul cărei perioade de timp stă Mihail? b) Când şi cum ‘se ridică’ Mihail, şi cu ce rezultat?

⁵ Este evident faptul că îngerul indică aici o perioadă de timp specificată într-o altă profeţie a Bibliei. Isus a numit-o „prezenţa“ sa (în greacă, parousía), sau timpul când el va guverna în cer ca rege (Matei 24:37–39). Această perioadă de timp mai este numită „zilele din urmă“ şi „timpul sfârşitului“ (2 Timotei 3:1; Daniel 12:4, 9). Din 1914, când a început această perioadă, Mihail stă ca rege în cer. — Compară cu Isaia 11:10; Apocalipsa 12:7–9.

⁶ Dar când ‘se ridică’ Mihail? Atunci când se ridică să întreprindă o acţiune specială. Isus va face acest lucru în viitor. În Apocalipsa 19:11–16, Isus este descris în mod profetic ca fiind puternicul Rege Mesianic care călăreşte în fruntea unei armate de îngeri şi care aduce distrugerea asupra duşmanilor lui Dumnezeu. Daniel 12:1 continuă: „Va fi un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până la vremea aceasta“. În calitate de Executor Principal desemnat de Iehova, Cristos va pune capăt întregului sistem rău de lucruri în timpul ‘necazului celui mare’. — Matei 24:21; Ieremia 25:33; 2 Tesaloniceni 1:6–8; Apocalipsa 7:14; 16:14, 16.

7. a) Ce speranţă există pentru toţi cei fideli pe parcursul acestui „timp de strâmtorare“ care va veni? b) Ce este cartea lui Iehova, şi de ce este vital să avem numele scrise în ea?

⁷ Ce se va întâmpla pe parcursul acestui timp de întuneric cu cei ce exercită credinţă? Lui Daniel  i s-a mai spus: „În  timpul acela poporul tău va fi mântuit, oricine va fi găsit scris în carte“ (compară cu Luca 21:34–36). Ce este această carte? În esenţă, ea reprezintă faptul că Iehova îşi va aduce aminte de cei ce înfăptuiesc voinţa sa (Maleahi 3:16; Evrei 6:10). Cei ale căror nume sunt scrise în această carte a vieţii constituie poporul aflat în cea mai deplină siguranţă, deoarece se bucură de ocrotire divină. Orice rău care s-ar putea abate asupra lor poate fi şi va fi neutralizat. Chiar dacă moartea lor ar putea surveni înainte de acest „timp de strâmtorare“ care va veni, ei vor rămâne în siguranţă în memoria infinită a lui Iehova. El îşi va aminti de ei şi îi va învia pe parcursul Domniei de O Mie de Ani a lui Isus Cristos. — Faptele 24:15; Apocalipsa 20:4–6.

CEI SFINŢI ‘SE TREZESC’

8. Ce perspectivă minunată ni se prezintă în Daniel 12:2?

⁸ Speranţa învierii este într-adevăr mângâietoare. Aceasta este menţionată în Daniel 12:2 astfel: „Mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ruşine şi dispreţ veşnic“ (compară cu Isaia 26:19). Aceste cuvinte ne amintesc, fără îndoială, de emoţionanta promisiune a lui Isus Cristos cu privire la o înviere generală (Ioan 5:28, 29). Ce speranţă minunată! Gândiţi-vă numai la prietenii şi la rudele dragi care acum zac în moarte, dar cărora li se va oferi posibilitatea de a se bucura din nou de viaţă! Însă această promisiune din cartea lui Daniel  se referă în primul rând la o altfel de înviere, o înviere care deja a avut loc. Cum este posibil acest lucru?

9. a) De ce este rezonabil să ne aşteptăm ca Daniel 12:2 să se împlinească pe parcursul zilelor din urmă? b) La ce fel de înviere se referă profeţia, şi de unde ştim acest lucru?

⁹ Să analizăm contextul. Primul verset al capitolului 12 se referă, aşa cum am văzut, nu numai la sfârşitul acestui sistem de lucruri, ci şi la întreaga perioadă a zilelor din urmă.  De fapt, cea mai mare parte a capitolului îşi găseşte împlinirea nu în viitorul paradis pământesc, ci pe parcursul timpului sfârşitului. A avut loc vreo înviere în această perioadă? Apostolul Pavel a scris despre învierea celor „care sunt ai lui Hristos“ ca având loc „în timpul prezenţei Lui“ (NW). Însă cei care sunt înviaţi la viaţă cerească sunt înviaţi „nesupuşi putrezirii“ (1 Corinteni 15:23, 52). Nici unul dintre ei nu înviază ‘pentru ruşinea şi dispreţul veşnic’ prezise în Daniel 12:2. Există şi un alt fel de înviere? În Biblie, învierea are uneori o semnificaţie spirituală. De exemplu, atât cartea Ezechiel, cât şi Apocalipsa conţin pasaje profetice care se referă la o reînsufleţire spirituală, sau înviere. — Ezechiel 37:1–14; Apocalipsa 11:3, 7, 11.

10. a) În ce sens a fost rămăşiţa celor unşi înviată în timpul sfârşitului? b) Cum au ajuns unii dintre cei unşi, care au fost reînsufleţiţi, să se trezească „pentru ruşine şi dispreţ veşnic“?

¹⁰ A avut loc în timpul sfârşitului o astfel de reînsufleţire spirituală a slujitorilor unşi ai lui Dumnezeu? Desigur! Faptul că în 1918 o mică rămăşiţă a creştinilor fideli a fost supusă unui atac deosebit de violent care a dus la întreruperea ministerului ei public organizat constituie o realitate istorică. Apoi, contrar aşteptărilor, în 1919, aceasta a revenit la viaţă în sens spiritual. Aceste fapte corespund cu descrierea învierii prezise în Daniel 12:2. La vremea aceea, dar şi ulterior, unii ‘s-au trezit’ în sens spiritual. Însă, din păcate, nu toţi au rămas vii în acest sens. Aceia care, după ce au fost treziţi, au ales să-l respingă pe Regele Mesianic şi să abandoneze serviciul pentru Dumnezeu şi-au atras ‘ruşinea şi dispreţul veşnic’ menţionate în Daniel 12:2 (Evrei 6:4–6). Cu toate acestea, cei unşi fideli s-au folosit din plin de starea lor de reînsufleţire spirituală, sprijinindu-l în mod loial pe Regele Mesianic. În cele din urmă, fidelitatea lor va duce, aşa cum arată profeţia, la ‘viaţă veşnică’. Ceea ce ne ajută în prezent să-i identificăm este vitalitatea lor spirituală în faţa opoziţiei.

 EI ‘STRĂLUCESC CA STELELE’

11. Cine sunt în prezent „cei ce au perspicacitate“, şi în ce sens strălucesc ei ca stelele?

¹¹ Următoarele două versete din Daniel, capitolul 12, ne ajută într-o măsură mai mare să-i identificăm pe ‘sfinţii Celui Suprem’. În versetul 3, îngerul îi spune lui Daniel  următoarele: „Cei înţelepţi [ce au perspicacitate, NW] vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor îndruma pe cei mulţi spre dreptate vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci“. Cine sunt în prezent „cei ce au perspicacitate“? Şi de această dată dovezile arată spre aceiaşi ‘sfinţi ai Celui Suprem’. La urma urmei, cine, în afară de rămăşiţa unsă, a avut perspicacitatea de a înţelege că Mihail, Marele Prinţ, a început să stea ca rege din 1914? Ei „strălucesc ca nişte lumini“ în această lume cufundată în întuneric spiritual prin faptul că predică adevăruri ca acesta, precum şi prin faptul că îşi păstrează conduita creştină (Filipeni 2:15; Ioan 8:12). În ceea ce îi priveşte, Isus a profeţit următoarele: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor“. — Matei 13:43.

12. a) Cum sunt cei unşi angrenaţi în activitatea de ‘îndrumare a celor mulţi spre dreptate’ pe parcursul timpului sfârşitului? b) Cum îi vor îndruma cei unşi pe mulţi spre dreptate, şi cum „vor străluci ca stelele“ pe parcursul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos?

¹² Daniel 12:3 ne spune chiar şi ce lucrare vor efectua aceşti creştini unşi în timpul sfârşitului. Ei vor „îndruma pe cei mulţi spre dreptate“. Rămăşiţa celor unşi a început strângerea celor ce au mai rămas din numărul de 144 000 de comoştenitori ai lui Cristos (Romani 8:16, 17; Apocalipsa 7:3, 4). Când această lucrare a fost încheiată, după cât se pare spre mijlocul anilor ’30, cei unşi au început să adune ‘marea mulţime’ a ‘altor oi’ (Apocalipsa 7:9; Ioan 10:16). Şi aceasta exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. De aceea, membrii ei au o poziţie curată înaintea lui Iehova. Numărându-se în prezent cu milioanele, ei preţuiesc speranţa de a supravieţui apropiatei distrugeri a acestei lumi rele. Pe parcursul Domniei de O  Mie de Ani a lui Cristos, Isus şi cei 144 000 care vor fi regi şi preoţi alături de el vor aplica omenirii ascultătoare toate foloasele răscumpărării, ajutându-i astfel pe toţi cei ce exercită credinţă să îndepărteze şi cea mai mică urmă a păcatului moştenit de la Adam (2 Petru 3:13; Apocalipsa 7:13, 14; 20:5, 6). Cei unşi vor lua parte atunci, în sensul deplin al cuvântului, la ‘îndrumarea celor mulţi spre dreptate’ şi „vor străluci ca stelele“ pe cer. Preţuiţi cu adevărat speranţa de a trăi pe pământ sub domnia gloriosului guvern ceresc al lui Cristos şi al coregenţilor săi? Ce privilegiu avem să luăm parte alături de ‘cei sfinţi’ la predicarea acestei veşti bune despre Regatul lui Dumnezeu! — Matei 24:14.

EI ‘ALEARGĂ ÎNCOACE ŞI ÎNCOLO’

13. În ce sens au fost cuvintele cărţii lui Daniel  sigilate şi ţinute ascunse?

¹³ Ceea ce îi declară îngerul lui Daniel, începând încă din Daniel 10:20, se încheie acum cu aceste cuvinte de încurajare: „Tu, însă, Daniel, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la timpul sfârşitului. Mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte“ (Daniel 12:4). Multe dintre lucrurile pe care Daniel  a fost inspirat să le scrie au fost într-adevăr ţinute ascunse şi sigilate în ce priveşte înţelegerea omenească. Daniel  însuşi a scris ulterior: „Eu am auzit, dar n-am înţeles“ (Daniel 12:8). În acest sens a rămas cartea lui Daniel  sigilată timp de secole. Ce se poate spune însă despre zilele noastre?

14. a) Cine a ‘alergat încoace şi încolo’ pe parcursul ‘timpului sfârşitului’, şi unde? b) Ce dovadă există că Iehova a binecuvântat această ‘alergare încoace şi încolo’?

¹⁴ Avem privilegiul să trăim în „timpul sfârşitului“ prezis în cartea lui Daniel. Aşa cum s-a profeţit, multe persoane fidele au ‘alergat încoace şi încolo’ în paginile Cuvântului lui Dumnezeu. Care a fost rezultatul? Datorită binecuvântării lui Iehova, cunoştinţa adevărată a devenit abundentă. Martorii unşi fideli ai lui Iehova sunt binecuvântaţi cu perspicacitate, fiind capabili să înţeleagă că Fiul omului a devenit Rege în 1914, să  identifice fiarele din profeţia lui Daniel, să avertizeze împotriva ‘lucrului dezgustător care provoacă pustiire’, acestea fiind doar câteva exemple (Daniel 11:31, NW). Prin urmare, această abundenţă de cunoştinţă este încă un semn de identificare a ‘sfinţilor Celui Suprem’. Însă Daniel  a mai primit o dovadă.

EI SUNT ‘ZDROBIŢI DE TOT’

15. Ce întrebare pune acum un înger, şi de cine ne-ar putea aminti această întrebare?

¹⁵ Să ne amintim că Daniel  a primit aceste mesaje îngereşti când se afla pe malul „fluviului celui mare“, Hidechel, cunoscut şi sub numele de Tigru (Daniel 10:4). În acest loc, Daniel  vede acum trei creaturi îngereşti şi spune: „Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată, alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu şi altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: «Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?»“ (Daniel 12:5, 6). Întrebarea pusă aici de înger ne aminteşte din nou de ‘sfinţii Celui Suprem’. La începutul ‘timpului sfârşitului’, în 1914, ei fuseseră foarte interesaţi de răspunsul la întrebarea: ‘Cât timp urma să treacă până la împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu?’ Din răspunsul primit la această întrebare devine evident faptul că cei sfinţi constituie elementul central al acestei profeţii.

16. Ce profeţie rosteşte îngerul, şi cum subliniază el siguranţa împlinirii acesteia?

¹⁶ Relatarea lui Daniel  continuă: „Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel care trăieşte veşnic, că va mai fi un timp, timpuri şi o jumătate şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot“ (Daniel 12:7). Aceasta este o chestiune serioasă. Îngerul ridică ambele mâini în semn de jurământ, probabil pentru ca gestul lui să fie vizibil pentru cei doi îngeri aflaţi pe fiecare dintre malurile marelui fluviu.  El subliniază astfel siguranţa deplină în ceea ce priveşte împlinirea acestei profeţii. Totuşi, când se vor desfăşura aceste timpuri fixate? Răspunsul nu este atât de greu de găsit pe cât aţi putea crede.

17. a) Ce paralele se pot stabili între profeţiile consemnate în Daniel 7:25, Daniel 12:7 şi Apocalipsa 11:3, 7, 9? b) Cât durează cele trei timpuri şi jumătate?

¹⁷ Această profeţie se aseamănă foarte mult cu alte două profeţii. Una dintre ele se găseşte în Daniel 7:25 şi am analizat-o în capitolul 9 al acestei publicaţii; cealaltă se găseşte în Apocalipsa 11:3, 7, 9. Să observăm câteva paralele ce se pot stabili între acestea. Fiecare îşi are împlinirea pe parcursul timpului sfârşitului. Ambele profeţii îi vizează pe slujitorii sfinţi ai lui Dumnezeu, indicând că vor fi persecutaţi şi chiar puşi, temporar, în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea de predicare publică. Fiecare dintre profeţii arată că slujitorii lui Dumnezeu vor fi reînsufleţiţi şi că, apoi, îşi vor relua activitatea, dejucând planurile persecutorilor lor. De asemenea, fiecare dintre ele menţionează durata acestui timp de necaz pentru cei sfinţi. Cele două profeţii din cartea Daniel (7:25 şi 12:7) se referă la ‘un timp, timpuri şi o jumătate de timp’. Bibliştii sunt de acord în general că aceasta înseamnă trei timpuri şi jumătate. Apocalipsa arată că această perioadă înseamnă 42 de luni, sau 1 260 de zile (Apocalipsa 11:2, 3). Acest lucru confirmă faptul că cele trei timpuri şi jumătate din cartea lui Daniel  se referă la trei ani şi jumătate, de câte 360 de zile fiecare. Dar când au început aceste 1 260 de zile?

18. a) Potrivit cu Daniel 12:7, ce anume avea să marcheze sfârşitul celor 1 260 de zile? b) Când a fost „puterea poporului sfânt“ zdrobită de tot, şi cum s-a întâmplat aceasta? c) Când au început cele 1 260 de zile, şi cum au prorocit cei unşi ‘îmbrăcaţi în saci’ în această perioadă?

¹⁸ Profeţia este foarte explicită în ce priveşte momentul în care urmau să se sfârşească cele 1 260 de zile, şi anume „când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot“. La mijlocul anului 1918, membrii cu responsabilitate ai Watch Tower Bible  and Tract Society, inclusiv preşedintele J. F. Rutherford, au fost condamnaţi la ani grei de închisoare pe baza unor acuzaţii false. Sfinţii lui Dumnezeu şi-au văzut realmente lucrarea „zdrobită de tot“, iar puterile epuizate. Dacă numărăm în urmă trei ani şi jumătate, începând de la mijlocul anului 1918, ajungem la sfârşitul anului 1914. La vremea aceea, micul grup de creştini unşi şi-a adunat toate puterile pentru a face faţă dezlănţuirii unor persecuţii violente. Izbucnise primul război mondial, iar lucrarea lor întâmpina o opoziţie crescândă. În anul 1915, ei au folosit ca text anual chiar întrebarea pe care Cristos a pus-o continuatorilor săi: „Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu?“ (Matei 20:22). Aşa cum a fost prezis în Apocalipsa 11:3, cele 1 260 de zile care au urmat au constituit o perioadă de tristeţe pentru cei unşi, a fost ca şi cum ei ar fi profeţit îmbrăcaţi în sac. Persecuţiile au devenit mai aspre. Unii dintre ei au fost întemniţaţi, alţii au fost daţi pe mâna gloatelor, iar alţii au fost torturaţi. Mulţi au fost descurajaţi din cauza morţii, în 1916, a primului preşedinte al Societăţii, Charles Russell. Însă ce urma să se întâmple după această perioadă de întuneric care se încheia cu uciderea acestor sfinţi ca organizaţie care predică?

19. Cum ne asigură profeţia din Apocalipsa, capitolul 11, că cei unşi nu aveau să fie reduşi la tăcere pentru multă vreme?

¹⁹ Profeţia similară din Apocalipsa 11:3, 9, 11 arată că după ce vor fi ucişi, cei „doi martori“ vor zace morţi doar pentru o scurtă perioadă de timp, şi anume trei zile şi jumătate, după care vor fi reînsufleţiţi. În mod asemănător, profeţia din Daniel, capitolul 12, arată că cei sfinţi nu aveau să păstreze tăcerea, ci urmau să facă o lucrare şi mai mare.

EI SUNT ‘PURIFICAŢI, ALBIŢI ŞI RAFINAŢI’

20. Potrivit cu Daniel 12:10, ce binecuvântări aveau să vină asupra celor unşi după încercările grele prin care au trecut?

²⁰ Aşa cum am observat anterior, Daniel  a aşternut aceste lucruri în scris, dar nu a putut să le înţeleagă. Totuşi, trebuie  să-şi fi pus problema dacă cei sfinţi vor fi realmente distruşi de mâna persecutorilor lor, deoarece el a întrebat: „Care va fi sfârşitul acestor lucruri?“ Îngerul i-a răspuns: „Du-te, Daniel! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la timpul sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi [purificaţi, NW], albiţi şi lămuriţi [rafinaţi, NW]; cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi [care au perspicacitate, NW] vor înţelege“ (Daniel 12:8–10). Pentru cei sfinţi exista o speranţă sigură! În loc să fie distruşi, ei aveau să fie albiţi, aveau să fie binecuvântaţi cu o poziţie curată înaintea lui Iehova Dumnezeu (Maleahi 3:1–3). Perspicacitatea lor în ceea ce priveşte lucrurile spirituale avea să-i ajute să se păstreze puri în ochii lui Dumnezeu. Spre deosebire de aceştia, cei răi urmau să refuze să înţeleagă lucrurile spirituale. Dar când se vor întâmpla toate acestea?

21. a) După îndeplinirea căror condiţii avea să înceapă perioada de timp prezisă în Daniel 12:11? b) Ce era „jertfa necurmată“, şi când a fost aceasta suprimată (vezi chenarul de la pagina 298)?

²¹ Lui Daniel  i s-a spus: „De la vremea când va înceta [va fi suprimată, NW] jertfa necurmată şi de când se va aşeza urâciunea care pustieşte, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile“. Aşadar, această perioadă de timp avea să înceapă după realizarea anumitor condiţii. „Jertfa necurmată“, sau „jertfa permanentă“ * (NW), trebuia suprimată (Daniel 12:11). La ce jertfă s-a referit îngerul? El nu s-a referit la jertfele de animale aduse la vreun templu de pe pământ. Aceasta, deoarece chiar templul care s-a aflat cândva în Ierusalim nu era decât o „copie a realităţii“ (NW), adică a marelui templu spiritual al lui Iehova, care a intrat în funcţiune când Cristos a devenit Mare Preot al său în anul 29 e.n.! În acest templu spiritual, care reprezintă măsurile luate de Dumnezeu în vederea închinării pure, nu este necesar să se aducă în permanenţă ofrande pentru păcat, deoarece „Hristos . . . S-a adus jertfă o singură  dată ca să poarte păcatele multora“ (Evrei 9:24–28). Cu toate acestea, toţi creştinii adevăraţi aduc jertfe la acest templu. Apostolul Pavel a scris: „Prin [Cristos], deci, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13:15). Aşadar, această primă condiţie menţionată în profeţie, suprimarea ‘jertfei necurmate’, a fost îndeplinită la mijlocul anului 1918, când lucrarea de predicare a fost practic suprimată.

22. a) Ce este „lucrul dezgustător“ pustiitor, şi când a fost el instalat? b) Când a început perioada prezisă în Daniel 12:11, şi când s-a sfârşit ea?

²² Ce se poate spune însă despre a doua condiţie, adică despre ‘aşezarea’, sau instalarea, ‘lucrului dezgustător care provoacă  pustiire’ (NW)? Aşa cum am observat din analiza textului din Daniel 11:31, acest lucru dezgustător a fost, iniţial, Liga Naţiunilor, iar, mai târziu, a reapărut ca Organizaţia Naţiunilor Unite. Ambele organizaţii sunt dezgustătoare prin faptul că au fost aclamate ca unica speranţă în ce priveşte pacea mondială. Astfel, în inimile multora, aceste instituţii ocupă realmente locul Regatului lui Dumnezeu! Înfiinţarea Ligii a fost propusă în mod oficial în ianuarie 1919. În acel moment au fost satisfăcute ambele condiţii menţionate în Daniel 12:11. Prin urmare, cele 1 290 de zile au început odată cu anul 1919 şi s-au sfârşit în toamna anului 1922.

23. Cum au progresat cei unşi spre o poziţie purificată pe parcursul celor 1 290 de zile prezise în Daniel, capitolul 12?

²³ Au progresat cei sfinţi în acea perioadă până într-atât încât Dumnezeu să-i considere albiţi şi purificaţi? Cu siguranţă că da! În martie 1919, preşedintele de la Watch Tower Society şi colaboratorii săi apropiaţi au fost eliberaţi din închisoare. Mai târziu, ei au fost disculpaţi de acuzaţiile false aduse împotriva lor. Fiind conştienţi de faptul că lucrarea lor nu se sfârşise, ei au trecut imediat la acţiune organizând un congres care a avut loc în septembrie 1919. În acelaşi an a fost publicată pentru prima oară o revistă-pereche pentru Turnul de veghere. Purtând iniţial numele The Golden Age (Epoca de aur, în prezent Treziţi-vă!), aceasta a sprijinit întotdeauna revista Turnul de veghere, demascând cu curaj degradarea acestei lumi şi ajutând poporul lui Dumnezeu să rămână curat. La sfârşitul celor 1 290 de zile prezise, cei unşi înaintaseră pe calea restabilirii la o poziţie purificată. În septembrie 1922, chiar în momentul în care această perioadă s-a sfârşit, ei au ţinut un congres memorabil la Cedar Point, Ohio, S.U.A. Acesta a dat un extraordinar impuls lucrării de predicare. Cu toate acestea, era necesar să se mai facă progrese. Acestea rămâneau pentru următoarea perioadă marcantă.

 FERICIRE PENTRU CEI SFINŢI

24, 25. a) Ce perioadă de timp este prezisă în Daniel 12:12, şi, conform dovezilor, când a început şi când s-a sfârşit aceasta? b) Care a fost starea spirituală a rămăşiţei unse la începutul celor 1 335 de zile?

²⁴ Îngerul lui Iehova îşi încheie profeţia privitoare la cei sfinţi cu aceste cuvinte: „Ferice de cine va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!“ (Daniel 12:12). Îngerul nu dă nici un indiciu cu privire la momentul în care începe sau la cel în care se sfârşeşte această perioadă. După modul cum s-au desfăşurat evenimentele istorice teocratice se pare că aceasta a urmat imediat după cea dinainte. În acest caz, perioada a ţinut din toamna anului 1922 până la sfârşitul primăverii anului 1926. Au ajuns cei unşi la o stare de fericire când s-a sfârşit această perioadă? Da, şi aceasta în mai multe domenii importante pe plan spiritual.

²⁵ Chiar şi după congresul din 1922 (prezentat în imaginea de la pagina 302), unii dintre sfinţii lui Dumnezeu au continuat să tânjească după situaţia din trecut. Materialele de bază care se studiau la întrunirile lor erau tot Biblia şi volumele Studii din Scripturi, scrise de Charles Russell. La vremea aceea, era foarte răspândită concepţia potrivit căreia anul 1925 avea să fie anul în care urma să înceapă învierea şi să fie restabilit Paradisul pe pământ. De aceea, mulţi slujeau gândindu-se la o anumită dată. Unii au refuzat cu aroganţă să ia parte la lucrarea de predicare publică. Aceasta nu a fost o situaţie prea fericită.

26. Cum s-a schimbat starea spirituală a celor unşi odată cu trecerea celor 1 335 de zile?

²⁶ Odată cu trecerea celor 1 335 de zile însă, lucrurile au început să se schimbe. Deoarece s-a organizat efectuarea ministerului de teren cu regularitate, pentru ca toţi să participe, predicarea a ajuns să ocupe un loc important. S-au planificat întruniri săptămânale în cadrul cărora să se studieze Turnul de veghere. Numărul din 1 martie 1925 conţinea articolul de importanţă istorică „Naşterea naţiunii“, care îi oferea poporului  lui Dumnezeu o înţelegere deplină a ceea ce se petrecuse în perioada 1914–1919. După anul 1925, cei unşi i-au slujit lui Dumnezeu fără să se mai gândească la un termen imediat, sau la o dată precisă. Dimpotrivă, ceea ce ocupa acum locul cel mai important a fost sfinţirea numelui lui Iehova. Acest adevăr vital a fost subliniat mai mult ca oricând în articolul intitulat „Cine îl va onora pe Iehova?“, apărut în Turnul de veghere din 1 ianuarie 1926. Cu ocazia congresului din mai 1926, a fost lansată cartea Deliverance (Eliberare) (vezi pagina 302). Aceasta a fost prima carte dintr-o nouă serie menită să înlocuiască seria intitulată Studii în Scripturi. De acum cei sfinţi nu se mai gândeau cu nostalgie la trecut. Ei priveau cu încredere atât viitorul, cât şi lucrarea care le stătea înainte. Astfel, conform profeţiei, la sfârşitul celor 1 335 de zile, cei sfinţi au ajuns la o stare de fericire.

27. Cum ne ajută o analiză a capitolului 12 al cărţii Daniel  să-i identificăm cu certitudine pe unşii lui Iehova?

²⁷ Desigur, nu toţi au perseverat pe parcursul acestei perioade tumultuoase. Fără îndoială, acesta este motivul pentru care îngerul subliniase importanţa faptului de ‘a aştepta’. Cei ce au perseverat şi au rămas în aşteptare au fost binecuvântaţi din abundenţă. O analiză a capitolului 12 al cărţii Daniel  arată cu claritate acest lucru. După cum a fost prezis, cei unşi au fost reînsufleţiţi, sau înviaţi, în sens spiritual. Ei au primit o înţelegere superioară a Cuvântului lui Dumnezeu, fiind împuterniciţi să ‘alerge încoace şi încolo’ sondându-i conţinutul şi, îndrumaţi fiind de spiritul sfânt, să-i dezlege misterele de veacuri. Iehova i-a purificat şi i-a făcut să strălucească în sens spiritual la fel ca stelele. Ca urmare, ei i-au adus pe mulţi la o stare de dreptate înaintea lui Iehova Dumnezeu.

28, 29. Care ar trebui să fie hotărârea noastră pe măsură ce „timpul sfârşitului“ se apropie de final?

²⁸ Având în vedere toate aceste indicii de natură profetică de care dispunem pentru a-i identifica pe „sfinţii Celui Suprem“,  ce scuză am putea avea dacă nu i-am recunoaşte ca atare şi nu ne-am asocia cu ei? Marii mulţimi, care se alătură în serviciul lui Iehova clasei celor unşi aflată în descreştere, îi sunt rezervate binecuvântări minunate. Fiecare dintre noi trebuie să continue să aştepte împlinirea promisiunii lui Dumnezeu (Habacuc 2:3). În prezent se poate spune că Mihail, Marele Prinţ, stă deja de decenii în favoarea poporului lui Dumnezeu. În foarte scurtă vreme el va intra în acţiune în calitate de executor desemnat de Dumnezeu pentru a distruge acest sistem de lucruri. Când el va face acest lucru, în ce situaţie ne vom afla?

²⁹ Răspunsul la această întrebare va depinde de alegerea noastră de a trăi încă de pe acum în integritate. Pentru a ne întări hotărârea de a duce o astfel de viaţă pe măsură ce „timpul sfârşitului“ se apropie de final, să analizăm ultimul verset al cărţii lui Daniel. Analiza acestui text, pe care o vom prezenta în capitolul următor, ne va ajuta să vedem cum a stat Daniel  şi cum va sta el în viitor înaintea Dumnezeului său.

[Note de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• Pe parcursul cărei perioade de timp „stă“ Mihail, şi în ce sens şi când se va „ridica“ el?

• La ce fel de înviere se referă Daniel 12:2?

• Ce date marchează începutul şi sfârşitul celor:

trei timpuri şi jumătate menţionate în Daniel 12:7;

1 260 de zile prezise în Daniel 12:11;

1 335 de zile profeţite în Daniel 12:12?

• Cum ne ajută faptul că acordăm atenţie capitolului 12 al cărţii lui Daniel să îi identificăm pe adevăraţii închinători ai lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 298]

SUPRIMAREA JERTFEI NECURMATE

Expresia „jertfa necurmată“ apare de cinci ori în cartea lui Daniel. Aceasta se referă la o jertfă de laudă, sau „rodul buzelor“, oferită cu regularitate lui Iehova Dumnezeu de către slujitorii săi (Evrei 13:15). Suprimarea acesteia a fost prezisă în Daniel 8:11; 11:31 şi 12:11.

În timpul celor două războaie mondiale, poporul lui Iehova a fost persecutat cu asprime în ţările ‘regelui nordului’ şi ale „regelui sudului“ (Daniel 11:14, 15,  NW). Suprimarea ‘jertfei necurmate’ a avut loc spre sfârşitul primului război mondial, mai precis la mijlocul anului 1918, când lucrarea de predicare a fost aproape suprimată (Daniel 12:7). În mod asemănător, pe parcursul celui de-al doilea război mondial, „jertfa necurmată“ a fost „luată“ (NW) timp de 2 300 de zile de către Puterea Mondială Anglo-Americană (Daniel 8:11–14; vezi capitolul 10 al acestei cărţi). De asemenea, ea a fost suprimată şi de către ‘oştile’ naziste pentru o perioadă de timp nespecificată în Scripturi. — Daniel 11:31; vezi capitolul 15 al acestei cărţi.

 [Tabelul/Fotografiile de la pagina 301]

PERIOADE DE TIMP PROFETICE DIN CARTEA LUI DANIEL

Şapte timpuri (2 520 de ani): octombrie 607 î.e.n. —

Daniel 4:16, 25 octombrie 1914 e.n.

(Regatul Mesianic întemeiat.

Vezi capitolul 6 al acestei cărţi.)

Trei timpuri şi jumătate decembrie 1914 — iunie 1918

(1 260 de zile): (Creştinii unşi sunt hărţuiţi.

Daniel 7:25; 12:7 Vezi capitolul 9 al acestei

cărţi.)

2 300 de seri şi 1 sau 15 iunie 1938 — 8 sau 22

dimineţi: octombrie 1944

Daniel 8:14 (Apare o „mare mulţime“, care

creşte. Vezi capitolul 10 al

acestei cărţi.)

70 de săptămâni 455 î.e.n. — 36 e.n.

(490 de ani): (Venirea lui Mesia şi ministerul

Daniel 9:24–27 său pământesc. Vezi capitolul

11 al acestei cărţi.)

1 290 de zile: ianuarie 1919 — septembrie 1922

Daniel 12:11 (Creştinii unşi sunt treziţi şi

progresează spiritualiceşte.)

1 335 de zile: septembrie 1922 — mai 1926

Daniel 12:12 (Creştinii unşi ajung la o stare

de fericire.)

 [Legenda fotografiilor de la pagina 287]

Slujitorii cu responsabilitate ai lui Iehova au fost trimişi în mod nedrept la penitenciarul federal din Atlanta, Georgia, S.U.A. De la stânga la dreapta: (aşezaţi) A. H. Macmillan, J. F. Rutherford, W. E. Van Amburgh; (în picioare) G. H. Fisher, R. J. Martin, G. DeCecca, F. H. Robison şi C. J. Woodworth

 [Legenda fotografiilor de la pagina 299]

La Cedar Point, Ohio, S.U.A., în 1919 (sus) şi în 1922 (jos) s-au ţinut congrese memorabile

 [Fotografii pe toată pagina 302]