1, 2. Ce viziune a primit profetul Isaia și ce învățăm din ea despre Iehova?

 ISAIA a fost cuprins de venerație la vederea scenei din fața lui. Era o viziune de la Dumnezeu, însă totul părea atât de real! Mai târziu, Isaia a scris că ‘l-a văzut pe Iehova’ stând pe tronul său măreț. Faldurile bogate ale veșmântului lui Iehova umpleau imensul templu din Ierusalim. (Isaia 6:1, 2)

² Isaia a fost cuprins de venerație și datorită a ceea ce a auzit: un cântec răsunător zguduia templul din temelii. Era interpretat de serafimi, creaturi spirituale de rang foarte înalt. În acordurile lor sublime răsunau cuvinte simple, dar pline de semnificație: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova al armatelor! Tot pământul este plin de gloria sa!”. (Isaia 6:3, 4) Fiind repetat de trei ori, cuvântul „sfânt” capătă un sens special, ceea ce este cât se poate de potrivit întrucât Iehova este sfânt în sens absolut. (Revelația 4:8) Sfințenia lui Iehova este scoasă în evidență în întreaga Biblie. În sute de versete, numele său este însoțit de termenii „sfânt” și „sfințenie”.

3. În ce fel concepțiile greșite despre sfințenia lui Iehova i-au făcut pe mulți să se îndepărteze de Dumnezeu, în loc să-i apropie de el?

³ Așadar, este cât se poate de limpede că unul dintre cele mai importante lucruri pe care Iehova dorește să le cunoaștem despre sine este sfințenia sa. Totuși, această idee îi descurajează pe mulți oameni de astăzi. Unii asociază în mod greșit sfințenia cu ipocrizia și cu falsa evlavie. Pe alții, care au un respect de sine scăzut, ar putea mai degrabă să-i intimideze, în loc să-i atragă. Aceștia din urmă se tem, probabil, că nu vor fi niciodată demni să se apropie de un Dumnezeu sfânt. De aceea, sfințenia lui Dumnezeu este unul dintre motivele pentru care mulți oameni se îndepărtează de el. Este regretabil, deoarece tocmai sfințenia lui Dumnezeu constituie un motiv temeinic  pentru a ne apropia de el. De ce? Înainte de a răspunde la această întrebare, să vedem ce este adevărata sfințenie.

4, 5. a) Ce înseamnă „sfințenia” și ce nu înseamnă ea? b) În ce sens este Iehova „separat”? Menționați două aspecte importante.

⁴ Faptul că Dumnezeu este sfânt nu înseamnă că este înfumurat, arogant sau disprețuitor. Dimpotrivă, el detestă asemenea trăsături de caracter. (Proverbele 16:5; Iacov 4:6) Atunci ce înseamnă cuvântul „sfânt”? În ebraica biblică, acest termen provine dintr-un cuvânt care înseamnă „separat”. În context religios, „sfânt” denotă ceva separat de întrebuințarea obișnuită, ceva considerat sacru. De asemenea, sfințenia transmite în mod pregnant ideea de curățenie, de puritate. Cum se aplică la Iehova acest cuvânt? Înseamnă cumva că el este „separat” de oamenii imperfecți în sensul că este foarte departe de noi?

⁵ Nicidecum. Iehova, „Sfântul Israelului”, și-a asigurat poporul că locuia în mijlocul lor, chiar dacă erau oameni păcătoși. (Isaia 12:6; Osea 11:9) Așadar, sfințenia nu-l îndepărtează de noi. Atunci în ce sens este el „separat”? Sunt două aspecte importante. În primul rând, el este separat de întreaga creație prin aceea că numai el este Cel Preaînalt. Puritatea, sau curățenia, lui este absolută și infinită. (Psalmii 40:5; 83:18) În al doilea rând, Iehova este complet separat de orice păcat, iar această idee este foarte încurajatoare. Să vedem de ce.

6. De ce putem găsi mângâiere în faptul de a ști că Iehova este complet separat de păcat?

⁶ Trăim într-o lume în care adevărata sfințenie este rar întâlnită. Tot ce e legat de societatea umană înstrăinată de Dumnezeu este pângărit într-un fel sau altul, fiind atins de păcat și de imperfecțiune. Cu toții avem de luptat împotriva păcatului din noi. Și cu toții putem fi învinși de păcat dacă nu rămânem vigilenți. (Romani 7:15-25; 1 Corinteni 10:12) Iehova nu se află într-un asemenea pericol. Întrucât este complet separat de păcat, el nu va fi niciodată atins nici măcar de cea mai mică  urmă de păcat. Aceasta ne întărește o dată în plus convingerea că Iehova este Tatăl ideal, fiind demn de încredere în orice privință. Spre deosebire de mulți tați imperfecți, Iehova nu va ajunge niciodată un tată rău, degenerat, cu un comportament abuziv. Fiindcă este sfânt, lui Iehova îi este imposibil să manifeste vreuna dintre aceste trăsături. Uneori, Iehova a jurat chiar pe sfințenia sa, întrucât nu există nimic altceva care să fie mai demn de încredere. (Amos 4:2) Nu este încurajator să știm lucrul acesta?

7. De ce se poate spune că sfințenia face parte din însăși natura lui Iehova?

⁷ Sfințenia face parte din însăși natura lui Iehova. Ce înseamnă aceasta? Să facem o ilustrare: Gândește-te la cuvintele „om” și „imperfect”. Nu poți să-l explici pe primul fără să-l menționezi pe al doilea. Imperfecțiunea este o trăsătură dominantă a noastră, care-și pune amprenta asupra a tot ce facem. Să luăm acum în discuție alți doi termeni, foarte diferiți de primii: „Iehova” și „sfânt”. Sfințenia este o trăsătură dominantă a lui Iehova. Tot ce are legătură cu el este curat, pur și drept. Nu putem ajunge să-l cunoaștem pe Iehova așa cum este el în realitate fără ca mai întâi să înțelegem profunda semnificație a cuvântului „sfânt”.

8, 9. Ce anume arată că Iehova îi ajută pe oamenii imperfecți să devină sfinți în sens relativ?

⁸ Întrucât Iehova este personificarea sfințeniei, se poate spune pe bună dreptate că el este sursa a tot ceea ce este sfânt. El nu ține doar pentru sine această prețioasă calitate, ci o oferă cu multă generozitate și altora. Iată de ce, când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise printr-un înger la tufa de mărăcini în flăcări, până și pământul din jur a devenit sfânt datorită prezenței lui Iehova! (Exodul 3:5)

⁹ Pot deveni sfinți, cu ajutorul lui Iehova, oamenii imperfecți? În sens relativ, da. Dumnezeu i-a oferit poporului său Israel perspectiva de a deveni „o națiune sfântă”. (Exodul 19:6)  El a binecuvântat națiunea cu un sistem de închinare sfânt, curat și pur. Sfințenia este astfel o temă recurentă în Legea mozaică. De fapt, pe turbanul marelui preot exista în partea din față o plăcuță de aur a cărei strălucire putea fi remarcată de toți oamenii. Pe ea erau gravate cuvintele: „Sfințenia este a lui Iehova”. (Exodul 28:36) Așadar, închinarea israeliților, precum și modul lor de viață trebuiau să se caracterizeze printr-un înalt nivel de curățenie și de puritate. Iehova le-a spus: „Fiți sfinți, pentru că eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sunt sfânt”. (Leviticul 19:2) Cât timp respectau îndrumarea lui Dumnezeu – în limitele impuse de starea lor imperfectă –, israeliții erau sfinți în sens relativ.

10. În ce privește sfințenia, ce contrast a existat între anticul Israel și națiunile vecine?

¹⁰ Închinarea la Iehova, în care se punea accentul pe sfințenie, contrasta în mod izbitor cu închinarea națiunilor din vecinătatea Israelului. Acele națiuni păgâne se închinau la zei a căror existență nu era altceva decât o minciună și o înșelătorie. Zeii acelor popoare erau înfățișați ca fiind violenți, lacomi și depravați. Sfințenia nu-i caracteriza câtuși de puțin. Închinarea la acești zei îi făcea nesfinți pe oameni. De aceea, Iehova și-a avertizat slujitorii să se păstreze separați de închinătorii păgâni și de practicile lor religioase degradante. (Leviticul 18:24-28; 1 Regi 11:1, 2)

11. Cum este reflectată sfințenia părții cerești a organizației lui Iehova: a) de îngeri? b) de serafimi? c) de Isus?

¹¹ Dar chiar și în cele mai bune perioade ale ei, națiunea aleasă a lui Iehova, Israelul din vechime, nu a putut reflecta decât într-o măsură foarte mică sfințenia părții cerești a organizației lui Dumnezeu. Milioanele de creaturi spirituale care îi slujesc cu loialitate lui Dumnezeu sunt numite „miriadele sale sfinte”. (Deuteronomul 33:2; Iuda 14) Ele reflectă în mod desăvârșit strălucirea și frumusețea pură a sfințeniei lui Dumnezeu. Să ne amintim de serafimii pe care i-a văzut Isaia în viziune! Cântecul lor sugerează că aceste creaturi spirituale puternice  îndeplinesc un rol important în proclamarea sfințeniei lui Iehova în tot universul. Există însă o creatură spirituală superioară tuturor acestora: Fiul unic născut al lui Dumnezeu. Isus este reflectarea cea mai fidelă a sfințeniei lui Iehova. Pe bună dreptate, el este cunoscut ca „Sfântul lui Dumnezeu”. (Ioan 6:68, 69)

12, 13. a) De ce numele lui Dumnezeu este prezentat în mod potrivit ca fiind sfânt? b) De ce numele lui Dumnezeu trebuie să fie curățat de orice dezonoare?

¹² Dar ce putem spune despre numele propriu al lui Dumnezeu? După cum am văzut în primul capitol, acest nume nu este doar un titlu sau o etichetă, ci îl reprezintă pe Iehova Dumnezeu, însumând toate calitățile sale. De aceea, Biblia afirmă că numele său „este sfânt”. (Isaia 57:15) Sub Legea mozaică, profanarea numelui lui Dumnezeu era un delict care se pedepsea cu moartea. (Leviticul 24:16) De asemenea, să remarcăm ce a menționat Isus mai întâi în rugăciunea sa: „Tatăl nostru, care ești în ceruri, să fie sfințit numele tău”. (Matei 6:9) A sfinți ceva înseamnă a-l pune deoparte ca fiind sacru și a-l onora, a-l considera sfânt. Dar de ce trebuie sfințit numele lui Dumnezeu, care este pur prin însăși natura lui?

¹³ Numele sfânt al lui Dumnezeu a fost dezonorat și împroșcat cu minciuni și calomnii. În Eden, Satan a spus minciuni despre Iehova și a insinuat că este un Suveran nedrept. (Geneza 3:1-5) De atunci, Satan, conducătorul acestei lumi nesfinte, a răspândit pretutindeni multe alte minciuni despre Dumnezeu. (Ioan 8:44; 12:31; Revelația 12:9) Religiile lumii l-au înfățișat pe Dumnezeu ca fiind despotic, distant sau crud. Ele au pretins că au avut sprijinul lui în războaiele sângeroase pe care le-au purtat. Meritul pentru minunatele sale lucrări de creație a fost deseori atribuit întâmplării oarbe sau evoluției. Într-adevăr, numele lui Dumnezeu a fost defăimat cu răutate. De aceea, trebuie sfințit, trebuie să-i fie redată gloria care i se  cuvine de drept. Așteptăm cu nerăbdare ziua când Iehova își va curăța definitiv numele de orice dezonoare. El va face aceasta prin intermediul Regatului condus de Fiul său. Iar noi ne bucurăm să îndeplinim orice rol în vederea realizării acestui scop măreț.

14. De ce este numit sfânt spiritul lui Dumnezeu și de ce blasfemierea spiritului sfânt este un păcat extrem de grav?

¹⁴ Dar mai este ceva ce nu poate exista separat de Iehova și este numit aproape invariabil sfânt: spiritul său, sau forța sa activă. (Geneza 1:2) Iehova folosește această forță invincibilă pentru a-și realiza scopurile. Modul în care acționează Dumnezeu este întotdeauna sfânt și curat. De aceea, forța sa activă este în mod potrivit numită spiritul sfânt, sau spiritul sfințeniei. (Luca 11:13; Romani 1:4) A blasfemia spiritul sfânt, adică a te împotrivi în mod deliberat scopurilor lui Iehova, constituie un păcat de neiertat. (Marcu 3:29)

15. De ce venerația, sau teama sfântă, este o reacție potrivită la sfințenia lui Iehova și ce presupune această venerație?

¹⁵ Nu este deloc greu să înțelegem de ce Biblia pune în legătură sfințenia lui Dumnezeu cu venerația, adică teama sfântă, reverențioasă, manifestată de om. De exemplu, în Psalmul 99:3 se spune: „Să laude mărețul tău nume, căci inspiră o teamă reverențioasă și este sfânt”. Această venerație presupune un sentiment profund de teamă reverențioasă, cea mai înnobilatoare formă de respect. Este potrivit să avem acest sentiment, deoarece sfințenia lui Dumnezeu este cu mult mai presus de noi. Este măreață, strălucitoare și pură. Cu toate acestea, ea nu trebuie să ne îndepărteze de Dumnezeu. Dimpotrivă, o concepție potrivită cu privire la sfințenia lui Dumnezeu ne va apropia mai mult de el. De ce?

16. a) Cum este asociată sfințenia cu gloria, sau frumusețea? Dați un exemplu. b) Cum sunt accentuate curățenia, puritatea și lumina în viziunile care-l înfățișează pe Iehova?

¹⁶ Biblia asociază sfințenia cu frumusețea. În Isaia 63:15, cerul  este descris ca fiind „locașul … grandios de sfințenie și de glorie [frumusețe, n.s.]” al lui Dumnezeu. Gloria și frumusețea îi încântă pe oameni. Privește, de exemplu, imaginea de la pagina 33! Nu te încântă această imagine? De ce îți place atât de mult? Observi cât de limpede este apa? Și aerul trebuie să fie curat, întrucât cerul este albastru, iar razele de lumină par că scânteiază. Dacă peisajul ar arăta altfel – dacă apa ar fi plină cu gunoaie, pomii și stâncile mâzgălite cu graffiti, aerul poluat cu smog –, nu ne-ar mai plăcea, ci l-am privi cu dezgust. Stă în firea noastră să asociem frumusețea, sau gloria, cu puritatea, curățenia și lumina. Aceleași cuvinte pot fi folosite și pentru a descrie sfințenia lui Iehova. Nu ar trebui să fim surprinși că viziunile în care apare Iehova ne fascinează! Radiind lumină, având o strălucire orbitoare ca a pietrelor prețioase, scăpărând ca para focului sau asemenea celui mai strălucitor și mai pur metal prețios – așa este gloria, sau frumusețea, Dumnezeului nostru sfânt! (Ezechiel 1:25-28; Revelația 4:2, 3)

17, 18. a) Ce efect a avut la început asupra lui Isaia viziunea pe care o primise? b) Cum a folosit Iehova un serafim pentru a-i aduce mângâiere lui Isaia și care este semnificația acțiunii serafimului?

¹⁷ Ar trebui, totuși, ca sfințenia lui Dumnezeu să ne facă să ne simțim inferiori lui? Bineînțeles că da! Noi chiar îi suntem inferiori lui Iehova – și încă într-o măsură de neimaginat. Ar trebui să ne îndepărteze de Dumnezeu cunoașterea acestui fapt? Să vedem cum a reacționat Isaia când i-a auzit pe serafimi proclamând sfințenia lui Iehova. „Atunci am spus: «Vai de mine! Sunt ca și mort, fiindcă sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii meu l-au văzut pe Rege, pe Iehova al armatelor!».” (Isaia 6:5) Într-adevăr, infinita sfințenie a lui Iehova i-a amintit lui Isaia că era păcătos și imperfect. La început, acest om fidel s-a simțit copleșit. Dar Iehova nu l-a lăsat în acea stare.

¹⁸ Un serafim i-a adus imediat mângâiere profetului. Ce a făcut el? Această creatură spirituală puternică a zburat spre altar, de unde a luat un cărbune cu care a atins buzele lui Isaia.  Aceasta ar putea părea mai degrabă o tortură decât o mângâiere. Să nu uităm însă că este vorba despre o viziune, iar viziunile sunt bogate în simboluri. Isaia, care era un evreu fidel, știa bine că jertfele se aduceau zilnic pe altarul din templu ca ispășire pentru păcate. Iar serafimul i-a amintit plin de iubire profetului că, deși era un om imperfect, „cu buze necurate”, putea totuși să obțină o poziție curată înaintea lui Dumnezeu. a Iehova era dispus să considere sfânt – cel puțin în sens relativ – un om imperfect și păcătos. (Isaia 6:6, 7)

19. Chiar dacă suntem imperfecți, cum este posibil să fim sfinți în sens relativ?

¹⁹ Același lucru este valabil și astăzi. Toate jertfele care erau aduse pe altarul din Ierusalim nu erau decât o umbră a ceva mai mare: jertfa perfectă, oferită de Isus Cristos în 33 e.n. (Evrei 9:11-14) Dacă ne căim cu adevărat de păcate, dacă ne corectăm conduita greșită și manifestăm credință în această jertfă, suntem iertați. (1 Ioan 2:2) Și noi ne putem bucura de o poziție curată înaintea lui Dumnezeu. Astfel, apostolul Petru ne  reamintește: „Este scris: «Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt!»”. (1 Petru 1:16) Remarcați că Iehova nu spune că trebuie să fim la fel de sfinți ca el. El nu ne cere niciodată imposibilul. (Psalmul 103:13, 14) Mai degrabă, el spune să fim sfinți deoarece el este sfânt. „Ca niște copii iubiți”, noi ne străduim să-l imităm cât mai bine, în măsura în care putem ca oameni imperfecți. (Efeseni 5:1) Prin urmare, dobândirea sfințeniei este un proces continuu. Pe măsură ce creștem din punct de vedere spiritual, noi ne străduim zi de zi „să ne desăvârșim sfințenia”. (2 Corinteni 7:1)

20. a) De ce este important să înțelegem că putem fi curați în ochii Dumnezeului nostru sfânt? b) Ce efect a avut asupra lui Isaia faptul de a ști că păcatele lui fuseseră ispășite?

²⁰ Iehova iubește ce este drept și pur. El urăște păcatul. (Habacuc 1:13) Însă el nu ne urăște pe noi. Atât timp cât privim păcatul așa cum îl privește el – urând ce este rău și iubind ce este bine – și ne străduim să imităm exemplul perfect al lui Cristos Isus, Iehova ne iartă păcatele. (Amos 5:15; 1 Petru 2:21) Faptul de a înțelege că putem fi curați în ochii Dumnezeului nostru sfânt poate avea efecte profunde asupra noastră. Să nu uităm că, la început, sfințenia lui Iehova i-a amintit lui Isaia de starea lui de necurăție. El a strigat: „Vai de mine!”. Dar, odată ce a înțeles că păcatele îi fuseseră ispășite, punctul lui de vedere s-a schimbat. Când Iehova a întrebat cine se oferă să îndeplinească o anumită însărcinare, Isaia, deși nici măcar nu știa despre ce era vorba, a răspuns imediat: „Iată-mă! Trimite-mă!”. (Isaia 6:5-8)

21. De ce putem fi siguri că ne stă în putință să cultivăm sfințenia?

²¹ Noi am fost creați după chipul Dumnezeului celui sfânt, care ne-a înzestrat cu calități morale și cu spiritualitate. (Geneza 1:26) Fiecare dintre noi are capacitatea de a manifesta sfințenie. Dacă ne străduim în permanență să cultivăm sfințenia, Iehova va fi bucuros să ne ajute. Drept urmare, ne vom apropia tot mai mult de Dumnezeul nostru sfânt. În capitolele următoare, vom analiza calitățile lui Iehova și vom vedea că avem multe motive întemeiate să ne apropiem de el!