1, 2. De ce au oamenii puțin respect față de lege, dar ce sentimente putem cultiva față de legile lui Dumnezeu?

 „LEGEA este o groapă fără fund, o groapă care . . . înghite totul”, se spune într-o carte apărută în 1712. Autorul ei deplângea un sistem judiciar în care procesele se tărăgănau uneori ani de zile, lăsându-i fără niciun ban pe cei ce voiau să li se facă dreptate. În prezent, multe sisteme legislative și judecătorești sunt atât de complicate și pline de discriminări, de prejudecăți și de inconsecvențe, încât disprețul față de lege a luat amploare.

² Într-un contrast evident sunt următoarele cuvinte scrise cu aproximativ 2 700 de ani în urmă: „Ce mult iubesc legea ta!”. (Psalmul 119:97) De ce avea psalmistul o iubire atât de profundă? Deoarece legea căreia îi aducea el elogii nu provenea de la un guvern uman, ci de la Iehova Dumnezeu. Pe măsură ce vei aprofunda legea lui Iehova, vei ajunge și tu să nutrești aceleași sentimente ca psalmistul. Studiind legea divină vei putea înțelege modul de gândire al celui mai mare și mai drept judecător din univers.

3, 4. Cum a demonstrat Iehova că este Legislator?

³ „Există un singur Legislator și Judecător”, ne spune Biblia. (Iacov 4:12) Da, Iehova este singurul Legislator. Până și mișcările corpurilor cerești respectă legile stabilite de el, „legile cerului”. (Iov 38:33, Cornilescu, 1996) Miriadele de îngeri sfinți ai lui Iehova se supun și ei legilor divine, având fiecare poziția sa într-o structură ierarhică bine stabilită și slujind sub conducerea lui Iehova. (Psalmul 104:4; Evrei 1:7, 14)

 ⁴ Iehova a stabilit legi și pentru oameni. Fiecare dintre noi este înzestrat cu conștiință, care este o reflectare a dreptății lui Iehova. Funcționând ca o lege lăuntrică, conștiința ne ajută să deosebim binele de rău. (Romani 2:14) Primii noștri părinți au fost binecuvântați cu o conștiință perfectă și au avut nevoie doar de câteva legi. (Geneza 2:15-17) Oamenii imperfecți însă au nevoie de mai multe legi pentru a putea face voința lui Dumnezeu. Patriarhi ca Noe, Avraam și Iacob au primit de la Iehova Dumnezeu legi, pe care le-au transmis familiilor lor. (Geneza 6:22; 9:3-6; 18:19; 26:4, 5) Iehova a devenit Legislator într-un sens cu totul nou când a dat națiunii Israel un cod de legi prin intermediul lui Moise. Acest cod legislativ ne ajută să dobândim o mai mare înțelegere a dreptății lui Iehova.

5. A fost Legea mozaică o culegere de legi greoaie și complicată? Explică.

⁵ Pentru mulți, Legea mozaică este o culegere de legi complicată și greoaie. Această opinie nu exprimă însă nici pe departe adevărul. Întregul cod mozaic conținea peste 600 de legi. Probabil că ți se par multe, dar gândește-te puțin: La sfârșitul secolului al XX-lea, legile federale ale Statelor Unite umpleau peste 150 000 de pagini în cărțile de jurisprudență. Din doi în doi ani sunt adăugate aproximativ 600 de legi! Prin urmare, dacă ar fi să ne referim doar la numărul de pagini, Legea mozaică este neînsemnată față de impresionantul număr de legi umane. Totuși, Legea dată de Dumnezeu conținea prevederi care reglementau viața israeliților în domenii pe care legile din prezent le scapă complet din vedere. Pentru a ne convinge, să facem o scurtă analiză a acesteia.

6, 7. a) Prin ce se deosebea Legea mozaică de orice alt cod de legi și care era cea mai importantă poruncă din Lege? b) Cum puteau demonstra israeliții că recunosc suveranitatea lui Iehova?

⁶ Legea preamărea suveranitatea lui Iehova. În această privință, Legea mozaică nu se compară cu niciun alt cod de legi. Cea mai importantă poruncă era aceasta: „Ascultă, Israel: Iehova,  Dumnezeul nostru, este un singur Iehova. Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta”. Cum trebuiau israeliții să-și manifeste iubirea față de Dumnezeu? Slujindu-i și supunându-se suveranității sale. (Deuteronomul 6:4, 5; 11:13)

⁷ Fiecare israelit demonstra că recunoaște suveranitatea lui Iehova supunându-se celor învestiți cu autoritate. Părinții, căpeteniile, judecătorii, preoții și, mai cu seamă, regele reprezentau toți autoritatea divină. Orice act de răzvrătire împotriva lor era considerat de Iehova răzvrătire împotriva sa. La rândul lor, cei aflați în poziții de autoritate erau pasibili de pedeapsa lui Iehova dacă se purtau cu nedreptate sau cu aroganță față de poporul său. (Exodul 20:12; 22:28; Deuteronomul 1:16, 17; 17:8-20; 19:16, 17) Atât unii, cât și ceilalți aveau responsabilitatea de a susține suveranitatea lui Dumnezeu.

8. Cum susținea Legea normele lui Iehova privitoare la sfințenie?

⁸ Legea susținea normele lui Iehova privitoare la sfințenie. Cuvintele „sfânt” și „sfințenie” apar de peste 280 de ori în Legea mozaică. Legea ajuta poporul lui Dumnezeu să deosebească ce era curat de ce era necurat, menționând aproximativ 70 de lucruri care-l făceau pe un israelit necurat din punct de vedere ceremonial. Aceste legi conțineau referiri la igiena fizică, la dietă și chiar la îndepărtarea reziduurilor. Ele contribuiau la menținerea unei stări bune de sănătate. a Dar obiectivul major al acestor legi era acela de a-i ajuta pe israeliți să rămână în relații bune cu Iehova, separați de practicile depravate ale națiunilor din jur. Să exemplificăm.

9, 10. Ce prevederi cuprindea legământul Legii cu privire la relațiile sexuale și la nașteri și ce foloase aduceau aceste legi?

⁹ În armonie cu prevederile legământului Legii, relațiile sexuale – chiar și în cazul persoanelor căsătorite – și nașterile  erau urmate de o perioadă de necurăție. (Leviticul 12:2-4; 15:16-18) Asemenea prevederi nu puneau într-o lumină nefavorabilă aceste daruri curate de la Dumnezeu. (Geneza 1:28; 2:18-25) Dimpotrivă, ele susțineau sfințenia lui Iehova, ferindu-i pe slujitorii săi de contaminare. Închinarea națiunilor din vecinătatea Israelului includea relații sexuale și rituri ale fertilității. În religia canaanită, bărbații și femeile se prostituau. Aceste practici au dus la apariția și la răspândirea unei promiscuități crase. Legea mozaică făcea însă o delimitare clară între închinarea la Iehova și relațiile sexuale. b Dar erau și alte foloase.

¹⁰ Aceste legi îndreptau atenția către un adevăr esențial. c La drept vorbind, cum se transmite din generație în generație stigmatul păcatului adamic? Nu prin intermediul relațiilor sexuale și prin naștere? (Romani 5:12) Legea lui Dumnezeu îi reamintea poporului său de realitatea permanentă a păcatului. Cu toții suntem, de fapt, născuți în păcat. (Psalmul 51:5) Avem nevoie de iertare și de eliberare din păcat pentru a ne putea apropia de Dumnezeul nostru sfânt.

11, 12. a) Ce principiu stătea la baza Legii? b) Ce măsuri împotriva pervertirii dreptății cuprindea Legea?

¹¹ Legea susținea dreptatea perfectă a lui Iehova. La baza Legii mozaice stătea principiul echivalenței, sau al echilibrului, în ce privește administrarea dreptății. „Viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior”, se putea citi în Lege. (Deuteronomul 19:21) Așadar, în cazurile penale, pedeapsa trebuia să corespundă delictului. Acest aspect al dreptății divine străbătea întreaga Lege,  iar pe noi ne ajută să înțelegem de ce era necesară jertfa de răscumpărare a lui Cristos Isus, după cum vom vedea în capitolul 14. (1 Timotei 2:5, 6)

¹² Legea cuprindea măsuri împotriva pervertirii dreptății. De exemplu, orice acuzație trebuia susținută de cel puțin doi martori. Mărturia falsă era aspru pedepsită. (Deuteronomul 19:15, 18, 19) Mita și corupția erau interzise cu desăvârșire. (Exodul 23:8; Deuteronomul 27:25) Chiar și în relațiile de afaceri, poporul lui Dumnezeu trebuia să susțină înaltele norme ale dreptății lui Iehova. (Leviticul 19:35, 36; Deuteronomul 23:19, 20) Acest cod de legi superior și drept s-a dovedit a fi o mare binecuvântare pentru Israel.

13, 14. Cum promova Legea tratamentul drept și imparțial care le era aplicat hoțului și victimei sale?

¹³ Era Legea mozaică un cod de legi rigid și implacabil? În niciun caz. Sub inspirație divină, regele David a scris: „Legea lui Iehova este perfectă”. (Psalmul 19:7) Așa cum știa din proprie experiență, Legea promova îndurarea și imparțialitatea. În ce fel?

¹⁴ În zilele noastre, legile din unele țări par a fi mai indulgente și mai binevoitoare cu infractorii decât cu victimele. De exemplu, să zicem că hoții sunt trimiși la închisoare. În acest timp, victimele suferă de pe urma furtului, dar mai au de plătit și impozite pentru acoperirea cheltuielilor necesare cazării și hrănirii infractorilor. În Israelul antic, nu existau închisori asemănătoare celor din prezent. Severitatea pedepselor era reglementată prin lege. (Deuteronomul 25:1-3) Hoțul trebuia să despăgubească victima pentru ceea ce-i furase și trebuia să plătească și ceva în plus. Cât anume? Suma varia de la caz la caz. Din câte se pare, era lăsată la latitudinea judecătorilor, care luau în considerare o serie de factori, cum ar fi căința păcătosului. Așa se explică de ce în Leviticul 6:1-7 se vorbește despre o despăgubire mult mai mică decât în Exodul 22:7.

15. Cum reflecta legea atât îndurare, cât și dreptate în cazul unui om care omora pe cineva din greșeală?

 ¹⁵ Legea era îndurătoare și admitea că nu toate delictele erau deliberate. De exemplu, când un om ucidea pe cineva din greșeală, ucigașul nu trebuia să plătească cu viața dacă fugea în unul dintre orașele de refugiu, care erau situate pe tot cuprinsul Israelului. După ce judecători competenți cercetau cazul, ucigașul trebuia să locuiască în oraș până la moartea marelui preot. După aceea, era liber să locuiască oriunde dorea. În felul acesta, el beneficia de îndurarea divină. Totodată, această lege punea în evidență imensa valoare a vieții umane. (Numerele 15:30, 31; 35:12-25)

16. Cum apăra Legea anumite drepturi personale?

¹⁶ Legea apăra drepturile personale. Iată cum erau ocrotiți datornicii: Legea îi interzicea creditorului să intre în casa unui datornic pentru a-i lua un bun ca garanție a unui împrumut. El trebuia să rămână afară și să-l lase pe datornic să-i aducă garanția. Astfel, nimeni nu putea pătrunde cu forța în casa aproapelui său. Dacă lua garanție veșmântul exterior al unui datornic, creditorul trebuia să i-l înapoieze la lăsarea serii, deoarece era posibil ca acesta să aibă nevoie de haină noaptea pentru a se încălzi. (Deuteronomul 24:10-14)

17, 18. În materie de război, în ce privințe se deosebeau israeliții de alte națiuni și de ce?

¹⁷ Chiar și războaiele erau reglementate prin Lege. Poporul lui Dumnezeu trebuia să poarte războaie nu pentru a-și satisface setea de putere sau de cucerire, ci ca reprezentant al lui Dumnezeu în ‘războaiele lui Iehova’. (Numerele 21:14) În majoritatea cazurilor, israeliții trebuiau să ceară mai întâi capitularea. Dacă orașul refuza să se predea, israeliții puteau începe asediul, dar după regulile stabilite de Dumnezeu. Spre deosebire de majoritatea soldaților care au luptat de-a lungul timpului, bărbații din armata Israelului nu aveau voie să violeze femeile sau să provoace masacre inutile. Ei nu aveau voie să distrugă mediul natural, fiindu-le interzis să taie pomii fructiferi. d  Armatele altor națiuni nu aveau interdicții de acest gen. (Deuteronomul 20:10-15, 19, 20; 21:10-13)

¹⁸ Nu vă înfiorați când auziți că în unele țări chiar și copiii sunt instruiți să devină soldați? În Israelul antic, niciun bărbat sub 20 de ani nu era primit în armată. (Numerele 1:2, 3) Chiar și un bărbat matur era scutit de armată dacă era îi era prea frică. Un bărbat căsătorit de puțin timp era scutit un an întreg pentru ca, înainte de a intra în acest serviciu riscant, să-și poată vedea fiul care i se năștea. În felul acesta, se spunea în Lege, tânărul soț putea „să stea acasă și să-și bucure soția”. (Deuteronomul 20:5, 6, 8; 24:5)

19. Ce măsuri cuprindea Legea în vederea ocrotirii femeilor, a copiilor, a familiilor, a văduvelor și a orfanilor?

¹⁹ De asemenea, Legea ocrotea femeile și copiii și apăra familia. Părinții erau obligați prin lege să le acorde copiilor lor o atenție permanentă și să le ofere instruire spirituală. (Deuteronomul 6:6, 7) Legea interzicea orice formă de incest, pedeapsa fiind moartea. (Leviticul, capitolul 18) Era interzis și adulterul, care destramă atâtea familii, răpindu-le siguranța și demnitatea. Legea îi ocrotea pe orfani și pe văduve, interzicând în termeni cât se poate de categorici abuzurile față de această categorie defavorizată. (Exodul 20:14; 22:22-24)

20, 21. a) De ce Legea mozaică permitea poligamia la israeliți? b) În materie de divorț, de ce se deosebea Legea de norma restabilită mai târziu de Isus?

²⁰ Unii ar putea întreba însă: „De ce permitea Legea poligamia?”. (Deuteronomul 21:15-17) Trebuie să analizăm aceste legi în contextul istoric. A judeca Legea mozaică după criteriile din prezent și în contextul culturilor actuale înseamnă, cu siguranță, a-i da o interpretare greșită. (Proverbele 18:13) Conform normei stabilite de Iehova în Eden, căsătoria este  o legătură permanentă între un bărbat și o femeie. (Geneza 2:18, 20-24) Însă, pe timpul când Iehova a dat Israelului Legea, poligamia se practica de secole. Iehova știa bine că poporul său „încăpățânat” avea să încalce foarte des chiar și porunci fundamentale, cum ar fi cele ce interziceau idolatria. (Exodul 32:9) Așadar, manifestând înțelepciune, el nu a ales acea perioadă pentru a corecta toate practicile lor legate de căsătorie. Să nu uităm însă că nu Iehova a instituit poligamia. El s-a folosit însă de Legea mozaică pentru a reglementa poligamia la poporul său și pentru a preîntâmpina abuzurile.

²¹ De asemenea, sub Legea mozaică, un bărbat putea să divorțeze de soția sa din diferite motive bine întemeiate. (Deuteronomul 24:1-4) Isus a considerat această procedură o concesie pe care Dumnezeu le-o făcuse evreilor „din cauza inimii [lor] împietrite”. Cu toate acestea, asemenea concesii au fost temporare. Pentru continuatorii săi, Isus a restabilit norma inițială a lui Iehova cu privire la căsătorie. (Matei 19:8)

22. În ce fel promova Legea mozaică iubirea și față de cine?

²² Ți-ai putea imagina un sistem de legi actual care să promoveze iubirea? Legea mozaică promova iubirea mai presus de orice. Numai în cartea Deuteronomul, echivalentul ebraic pentru „iubire” apare în diferite forme de peste 20 de ori. „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” era a doua mare poruncă din Lege. (Leviticul 19:18; Matei 22:37-40) Evreii trebuiau să manifeste acest gen de iubire nu numai față de compatrioții lor, dar și față de străinul care locuia printre ei, ca o reamintire a faptului că și ei fuseseră cândva locuitori străini într-o altă țară. Ei trebuiau să manifeste iubire față de săraci și față de infirmi, oferindu-le ajutor material și reținându-se să profite de pe urma situației lor nefericite. Li se poruncea să trateze cu bunătate și considerație chiar și animalele de povară. (Exodul 23:6; Leviticul 19:14, 33, 34; Deuteronomul 22:4, 10; 24:17, 18)

23. Ce a fost îndemnat să facă scriitorul Psalmului 119 și care ar trebui să fie hotărârea noastră?

 ²³ Ce altă națiune a mai fost binecuvântată cu un asemenea cod de legi? Nu e de mirare că psalmistul a scris: „Ce mult iubesc legea ta!”. Iubirea lui nu era doar un sentiment de moment. Ea l-a îndemnat să asculte de această lege și să trăiască în conformitate cu ea. În continuare, el a spus: „Meditez la ea toată ziua”. (Psalmul 119:11, 97) Într-adevăr, el dedica timp cu regularitate studierii legilor lui Iehova. Nu încape îndoială că, în felul acesta, iubirea lui pentru legile lui Iehova a crescut. În același timp a crescut și iubirea sa față de Autorul acestei legi, Iehova Dumnezeu. Pe măsură ce studiezi legea divină, fie ca și tu să te apropii din ce în ce mai mult de Iehova, Marele Legislator și Dumnezeul dreptății.