1, 2. Cum descrie Biblia starea în care se află omenirea și care este singura soluție în vederea eliberării din această stare?

 „TOATĂ creația continuă să geamă și să sufere.” (Romani 8:22) Așa descrie apostolul Pavel starea vrednică de plâns în care ne aflăm. Din perspectivă strict umană, nu pare să existe cale de ieșire din suferință, păcat și moarte. Însă Iehova nu are limite ca noi. (Numerele 23:19) Dumnezeul dreptății a oferit o soluție în vederea eliberării oamenilor din starea de păcat. Această soluție este răscumpărarea.

² Răscumpărarea este cel mai mare dar oferit de Iehova omenirii. În virtutea ei putem fi eliberați din păcat și moarte. (Efeseni 1:7) Ea este baza speranței vieții veșnice, fie în cer, fie pe un pământ paradiziac. (Luca 23:43; Ioan 3:16; 1 Petru 1:4) Dar ce este, de fapt, răscumpărarea? Ce ne învață ea despre dreptatea absolută a lui Iehova?

3. a) Când a devenit necesară răscumpărarea? b) De ce nu a putut Dumnezeu pur și simplu să anuleze pedeapsa cu moartea în cazul urmașilor lui Adam?

³ Nevoia răscumpărării a apărut după ce Adam a păcătuit. Încălcând porunca lui Dumnezeu, Adam le-a lăsat moștenire urmașilor săi boala, suferința, durerea și moartea. (Geneza 2:17; Romani 8:20) Dumnezeu nu putea să cedeze în fața sentimentelor și să anuleze pedeapsa cu moartea. Aceasta ar fi însemnat o desconsiderare a propriei sale legi: „Plata păcatului este moartea”. (Romani 6:23) Dacă Iehova și-ar fi ignorat propriile norme de dreptate, în întregul univers ar fi domnit haosul și disprețul față de lege.

4, 5. a) Cum l-a calomniat Satan pe Dumnezeu și de ce a fost obligat Iehova să răspundă la provocări? b) Ce acuzație le-a adus Satan slujitorilor loiali ai lui Iehova?

 ⁴ După cum am văzut în capitolul 12, răzvrătirea din Eden a generat controverse și mai mari. Satan a pătat reputația lui Iehova, acuzându-l că este un mincinos și un dictator crud, care și-a privat creaturile de libertate. (Geneza 3:1-5) Zădărnicind, în aparență, scopul lui Dumnezeu de a umple pământul cu oameni drepți, Satan l-a învinuit pe Dumnezeu și de eșec. (Geneza 1:28; Isaia 55:10, 11) Dacă Iehova ar fi lăsat nerezolvate aceste controverse, multe dintre creaturile sale inteligente și-ar fi putut pierde încrederea în guvernarea sa.

⁵ Satan i-a calomniat și pe slujitorii loiali ai lui Iehova, acuzându-i că-i slujesc lui Dumnezeu numai din interes și că, dacă ar fi supuși la presiuni, niciunul dintre ei nu i-ar rămâne fidel. (Iov 1:9-11) Aceste controverse erau mult mai importante decât starea jalnică în care se afla omenirea. Pe bună dreptate, Iehova s-a simțit obligat să răspundă la acuzațiile calomnioase ale lui Satan. Dar cum putea Dumnezeu să soluționeze aceste controverse și, în același timp, să salveze omenirea?

6. Care sunt câțiva termeni folosiți în Biblie pentru a descrie ce a făcut Iehova ca să salveze omenirea?

⁶ Soluția oferită de Iehova reflectă în cea mai mare măsură posibilă atât îndurare, cât și dreptate; niciun om nu ar fi putut găsi o astfel de soluție. Cu toate acestea, ea este impresionant de simplă. Deseori este numită cumpărare, împăcare, eliberare și ispășire. (Psalmul 49:8, n.s; Daniel 9:24; Galateni 3:13; Coloseni 1:20; Evrei 2:17) Însă cuvântul cel mai sugestiv este cel folosit de Isus însuși. Iată ce a spus el: „Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare [în greacă, lýtron] pentru mulți”. (Matei 20:28)

7, 8. a) Care este semnificația cuvântului „răscumpărare” în Scripturi? b) În ce sens era răscumpărarea un echivalent?

⁷ Ce este răscumpărarea? Cuvântul grecesc folosit aici provine  dintr-un verb care înseamnă „a da drumul, a elibera”. Acest termen era folosit cu referire la banii care se plăteau pentru eliberarea prizonierilor de război. Așadar, în esență, răscumpărarea poate fi definită drept plătirea unui preț pentru a reintra în posesia unui lucru pierdut. În Scripturile ebraice, cuvântul tradus prin „răscumpărare” (kófer) derivă dintr-un verb care înseamnă „a acoperi”. De exemplu, Dumnezeu i-a spus lui Noe că trebuia ‘să acopere’ (o formă a aceluiași verb) arca cu catran. (Geneza 6:14) Înțelegem astfel că a răscumpăra înseamnă și a acoperi păcatele. (Psalmul 65:3)

⁸ De remarcat că într-un dicționar (Theological Dictionary of the New Testament) se spune că termenul ebraic kófer „se referă întotdeauna la un echivalent”, la ceva ce corespunde întocmai. Astfel, pentru a răscumpăra, sau pentru a acoperi păcatul, trebuia plătit un preț care să fie echivalentul perfect, sau care să acopere în totalitate, prejudiciile cauzate de păcat. În Legea dată de Dumnezeu Israelului se spunea: „Viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior”. (Deuteronomul 19:21)

9. De ce unii oameni fideli din vechime au adus jertfe de animale și cum a considerat Iehova aceste jertfe?

⁹ Începând cu Abel, mulți oameni fideli i-au adus lui Dumnezeu jertfe de animale. În felul acesta, ei au recunoscut că sunt păcătoși și că au nevoie de răscumpărare și și-au exprimat credința în promisiunea lui Dumnezeu de a aduce eliberarea prin intermediul unei ‘descendențe’. (Geneza 3:15; 4:1-4; Leviticul 17:11; Evrei 11:4) Iehova a acceptat jertfele lor și le-a acordat favoare. Totuși, ofrandele de animale erau, în cel mai bun caz, doar simbolice. Fiind inferioare omului, animalele nu puteau să acopere cu adevărat păcatul. (Psalmul 8:4-8) De aceea, Biblia spune: „Este imposibil ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele”. (Evrei 10:1-4) Aceste jertfe doar îndreptau atenția spre adevărata jertfă de răscumpărare care urma să fie oferită.

10. a) Echivalentul cui trebuia să fie răscumpărătorul și de ce? b) De ce era nevoie de o singură jertfă umană?

¹⁰ „Toți mor prin Adam”, a spus apostolul Pavel. (1 Corinteni 15:22) Prin urmare, răscumpărarea presupunea moartea unui echivalent exact al lui Adam: un om perfect. (Romani 5:14) Nicio altă creatură nu putea echilibra balanța justiției. Doar un om perfect, un om care nu era sub sentința morții adamice, putea să ofere o „răscumpărare corespunzătoare pentru toți” – o răscumpărare care să-i corespundă perfect lui Adam. (1 Timotei 2:6) Nu era nevoie să fie jertfite milioane și milioane de oameni pentru fiecare descendent al lui Adam. Apostolul Pavel a explicat: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea”. (Romani 5:12) Și, „având în vedere că moartea a venit printr-un om”, Dumnezeu a pregătit răscumpărarea omenirii tot „printr-un om”. (1 Corinteni 15:21) În ce fel?

11. a) Cum avea răscumpărătorul „să guste moartea pentru toți”? b) De ce Adam și Eva nu puteau să beneficieze de răscumpărare? (Vezi nota de subsol.)

¹¹ Iehova a luat măsuri ca un om perfect să-și jertfească viața de bunăvoie. Potrivit cu Romani 6:23, „plata păcatului este moartea”. Jertfindu-și viața, răscumpărătorul avea „să guste moartea pentru toți”. Cu alte cuvinte, el avea să plătească prețul pentru păcatul lui Adam. (Evrei 2:9; 2 Corinteni 5:21; 1 Petru 2:24) Lucrul acesta urma să aibă profunde implicații juridice. Anulând sentința de condamnare la moarte a descendenților ascultători ai lui Adam, răscumpărarea avea să anihileze puterea distrugătoare a păcatului. a (Romani 5:16)

12. Ilustrați cum pot beneficia mai multe persoane de pe urma plătirii unei datorii.

 ¹² Să ilustrăm: Imaginează-ți că locuiești într-un orășel în care majoritatea oamenilor lucrează într-o fabrică mare. Tu și vecinii tăi sunteți bine plătiți pentru munca pe care o faceți și duceți o viață confortabilă. Dar asta până într-o zi când fabrica își închide porțile. De ce? Deoarece directorul fabricii s-a făcut vinovat de fraudă și a dus fabrica la faliment. Dintr-odată, nemaiavând un loc de muncă, tu și vecinii tăi ajungeți în situația de a nu vă mai putea achita facturile. Soțiile, copiii și creditorii au de suferit din cauza necinstei acelui om. Există vreo soluție? Da, există. Un binefăcător bogat hotărăște să intervină. El cunoaște valoarea companiei. De asemenea, lui îi este milă de numeroșii ei angajați și de familiile acestora. De aceea, ia măsuri pentru a plăti datoria companiei și pentru a o redeschide. Anularea datoriei aduce ușurare numeroșilor angajați și familiilor acestora, precum și creditorilor lor. În mod asemănător, anularea datoriei lui Adam aduce foloase multor milioane de oameni.

13, 14. a) Cum a oferit Iehova răscumpărarea pentru omenire? b) Cui îi este plătită răscumpărarea și de ce era nevoie de ea?

¹³ Numai Iehova putea oferi „Mielul . . . care înlătură păcatul lumii”. (Ioan 1:29) Însă Dumnezeu nu a trimis un înger oarecare pentru a salva omenirea. Dimpotrivă, el l-a trimis pe Acela care putea să dea un răspuns definitiv la acuzația adusă de Satan slujitorilor lui Iehova. Într-adevăr, Iehova a făcut sacrificiul suprem trimițându-l pe Fiul său unic-născut, pe cel în care „își găsea desfătarea”. (Proverbele 8:30) De bunăvoie, Fiul lui Dumnezeu „s-a golit pe sine”, adică a renunțat la tot ce avusese în cer. (Filipeni 2:7) Iehova a transferat printr-un miracol viața Fiului său ceresc întâi născut în uterul unei fecioare evreice, pe nume Maria. (Luca 1:27, 35) Ca om, numele lui avea să fie Isus. Dar, în sens juridic, el putea fi numit al doilea  Adam, deoarece era corespondentul perfect al lui Adam. (1 Corinteni 15:45, 47) Isus se putea oferi astfel ca jertfă pentru răscumpărarea omenirii păcătoase.

¹⁴ Cui urma să-i fie plătită răscumpărarea? În Psalmul 49:7 se afirmă clar că răscumpărarea îi este plătită „lui Dumnezeu”. Dar nu este Iehova cel ce a făcut demersuri în vederea plătirii răscumpărării? Este adevărat! Totuși, aceasta nu reduce răscumpărarea la un schimb mecanic și lipsit de sens, ca și cum niște bani ar fi mutați dintr-un buzunar în altul. Trebuie să înțelegem că răscumpărarea nu este un schimb material, ci o tranzacție legală. Oferind prețul de care era nevoie pentru răscumpărare, chiar dacă răscumpărarea l-a costat enorm, Iehova și-a afirmat atașamentul ferm față de dreptatea sa perfectă. (Geneza 22:7, 8, 11-13; Evrei 11:17; Iacov 1:17)

15. De ce era nevoie ca Isus să sufere și să moară?

¹⁵ În primăvara anului 33 e.n., Isus Cristos a suportat de bunăvoie încercări grele care au făcut posibilă plătirea răscumpărării. El a permis ca oamenii să-l aresteze pe baza unor acuzații false, să-l găsească vinovat și apoi să-l țintuiască pe un stâlp de execuție. Dar oare chiar era nevoie ca Isus să sufere atât de mult? Da, întrucât trebuia rezolvată controversa privitoare la integritatea slujitorilor lui Dumnezeu. De remarcat că Dumnezeu nu a permis ca Irod să-l ucidă pe Isus când era copil. (Matei 2:13-18) Dar, ca adult, Isus putea înfrunta atacurile înverșunate ale lui Satan, fiind pe deplin conștient de controversele implicate. b Rămânând „loial, fără răutate, neîntinat, separat de păcătoși”, în pofida tratamentului crud la care a fost supus,  Isus a dovedit într-un mod magistral și irevocabil că Iehova are cu adevărat slujitori care-i rămân fideli în încercări. (Evrei 7:26) Așadar, nu este de mirare că, înainte de a muri, Isus a strigat triumfător: „S-a împlinit!”. (Ioan 19:30)

16, 17. a) Cum și-a continuat Isus lucrarea de eliberare? b) De ce trebuia Isus să se prezinte „înaintea lui Dumnezeu în folosul nostru”?

¹⁶ Isus nu-și dusese încă până la capăt lucrarea de eliberare. În a treia zi după moartea sa, Iehova l-a readus la viață. (Faptele 3:15; 10:40) Prin acest act memorabil, Iehova nu numai că l-a răsplătit pe Fiul său pentru serviciul lui fidel, dar i-a dat și posibilitatea să-și încheie lucrarea de eliberare în calitate de Mare Preot al lui Dumnezeu. (Romani 1:4; 1 Corinteni 15:3-8) Apostolul Pavel spune: „Când a venit ca mare preot . . . , [Cristos] a intrat în locul sfânt – nu cu sânge de țapi și de tauri tineri, ci cu propriul său sânge – o dată pentru totdeauna și a obținut pentru noi o eliberare veșnică. Căci Cristos nu a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini, care este o copie a realității, ci chiar în cer, ca să se prezinte acum înaintea lui Dumnezeu în folosul nostru”. (Evrei 9:11, 12, 24)

¹⁷ Cristos nu putea lua, în sens literal, sângele său în cer. (1 Corinteni 15:50) Mai degrabă, el a luat ceea ce simboliza acel sânge, și anume valoarea legală a vieții sale umane perfecte, pe care și-o jertfise. Apoi, înaintea Persoanei lui Dumnezeu, el a prezentat în mod oficial valoarea acestei vieți ca răscumpărare pentru omenirea păcătoasă. A acceptat Iehova această jertfă? Da, lucru evident la Penticosta din 33 e.n., când spiritul sfânt a fost turnat peste aproximativ 120 de discipoli din Ierusalim. (Faptele 2:1-4) Chiar dacă acel eveniment a fost deosebit de impresionant, el n-a fost decât o avanpremieră a foloaselor extraordinare care aveau să decurgă din răscumpărare.

18, 19. a) Care sunt cele două grupuri care vor beneficia de împăcarea posibilă datorită sângelui lui Cristos? b) Care sunt câteva dintre foloasele prezente și viitoare de care vor avea parte datorită răscumpărării membrii ‘marii mulțimi’?

¹⁸ În scrisoarea sa adresată colosenilor, Pavel spune că Dumnezeu a considerat că este bine să împace cu Sine, prin Cristos, toate celelalte lucruri, făcând pace prin sângele pe care Isus l-a vărsat pe stâlpul de tortură. Pavel mai spune că această împăcare vizează două grupuri distincte de persoane, și anume „lucrurile din ceruri” și „lucrurile de pe pământ”. (Coloseni 1:19, 20; Efeseni 1:10) Primul grup este alcătuit din 144 000 de creștini, care au speranța de a sluji ca preoți cerești și de a domni ca regi peste pământ împreună cu Cristos Isus. (Revelația 5:9, 10; 7:4; 14:1-3) Prin intermediul lor, foloasele răscumpărării vor fi aplicate treptat omenirii ascultătoare pe parcursul unei perioade de o mie de ani. (1 Corinteni 15:24-26; Revelația 20:6; 21:3, 4)

¹⁹ „Lucrurile de pe pământ” sunt oamenii care au perspectiva vieții perfecte în Paradis pe pământ. În Revelația 7:9-17 aceștia sunt descriși ca fiind „o mare mulțime” care va supraviețui ‘necazului celui mare’. Dar ei nu trebuie să aștepte până atunci pentru a se bucura de foloasele răscumpărării. Ei „și-au spălat [deja] robele și le-au albit în sângele Mielului”. Întrucât manifestă credință în răscumpărare, ei beneficiază în sens spiritual încă de pe acum de această măsură iubitoare. Ei au fost declarați drepți în calitate de prieteni ai lui Dumnezeu. (Iacov 2:23) Datorită jertfei lui Isus, ei se pot ‘apropia cu libertate de tronul bunătății nemeritate’. (Evrei 4:14-16) Când greșesc, ei primesc cu adevărat iertare. (Efeseni 1:7) Chiar dacă sunt imperfecți, ei au o conștiință curățată. (Evrei 9:9; 10:22; 1 Petru 3:21) Împăcarea cu Dumnezeu nu este o realizare de domeniul viitorului, ci o realitate prezentă! (2 Corinteni 5:19, 20) Pe parcursul Mileniului, ei vor fi treptat ‘eliberați din sclavia degradării’ și vor  avea în cele din urmă „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu”. (Romani 8:21)

20. Ce simți când meditezi la răscumpărare?

²⁰ ‘Îi mulțumim lui Dumnezeu prin Isus Cristos’ pentru răscumpărare! (Romani 7:25) Chiar dacă, în principiu, măsura răscumpărării e simplă, ea este atât de profundă, încât ne umple de venerație. (Romani 11:33) Meditarea cu recunoștință la răscumpărare ne mișcă până în adâncul inimii, apropiindu-ne mai mult ca oricând de Dumnezeul dreptății. La fel ca psalmistul, avem toate motivele să-l lăudăm pe Iehova, care „iubește dreptatea și justiția”. (Psalmul 33:5)