1, 2. Ce „scrisoare” ne-a scris Iehova și de ce?

 ÎȚI amintești când ai primit ultima dată o scrisoare de la o persoană dragă, care locuiește departe de tine? Câtă bucurie ne aduce o scrisoare de la cineva la care ținem mult! Suntem nerăbdători să aflăm cum se simte, ce a mai făcut în ultimul timp și ce planuri de viitor are. Acest gen de comunicare îi apropie și mai mult pe cei dragi, chiar dacă din punct de vedere geografic sunt la mare distanță unul de celălalt.

² Așadar, ce ne-ar putea aduce mai multă bucurie decât un mesaj scris din partea Dumnezeului pe care îl iubim? Într-un anumit sens, Iehova ne-a scris o „scrisoare”: Cuvântul său, Biblia. În paginile ei, Dumnezeu ne spune cine este, ce a făcut, ce își propune să facă și multe alte lucruri. Iehova ne-a dat Cuvântul său deoarece vrea să-l simțim aproape. Dumnezeul nostru atotînțelept a ales cea mai bună metodă de a comunica cu noi. Felul în care este redactată Biblia, precum și conținutul ei dezvăluie o înțelepciune inegalabilă.

3. Cum i-a transmis Iehova lui Moise Legea?

³ Poate că unii se întreabă: „De ce nu a folosit Iehova o metodă mai impresionantă pentru a comunica cu oamenii, de exemplu, făcând să se audă o voce din cer?”. În realitate, Iehova a vorbit uneori din cer prin intermediul unor reprezentanți îngerești. De exemplu, așa a procedat când le-a dat israeliților Legea. (Galateni 3:19) Vocea care s-a auzit din cer era inspiratoare de teamă, motiv pentru care, înspăimântați, israeliții au cerut ca Iehova să nu le mai vorbească direct, ci să comunice  cu ei prin intermediul lui Moise. (Exodul 20:18-20) De aceea, Legea, alcătuită din aproximativ 600 de porunci, i-a fost transmisă pe cale orală, cuvânt cu cuvânt, lui Moise.

4. Explică de ce transmiterea pe cale orală a legilor lui Dumnezeu nu ar fi fost o metodă sigură.

⁴ Ce s-ar fi întâmplat însă dacă Legea n-ar fi fost scrisă? Ar fi putut Moise să rețină toate cuvintele acelui cod de legi amănunțit pentru a le transmite națiunii fără nicio greșeală? Dar generațiile următoare? S-ar fi putut baza ele doar pe comunicarea orală? Aceasta nu ar fi fost deloc o metodă sigură prin care să fie transmise legile lui Dumnezeu. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă o relatare ar fi transmisă unui șir lung de oameni în felul următor: tu i-ai povesti-o direct primei persoanei, apoi ea următoarei și așa mai departe, până la ultima persoană din șir. Ceea ce va auzi aceasta se va deosebi considerabil de forma inițială a povestirii. Legea lui Dumnezeu însă nu s-a aflat în acest pericol.

5, 6. Ce anume l-a instruit Iehova pe Moise să facă în legătură cu cuvântul Său și de ce este o binecuvântare pentru noi faptul că dispunem de Cuvântul scris al lui Dumnezeu?

⁵ Iehova a ales în mod înțelept să dea o formă scrisă cuvântului său. El i-a spus lui Moise: „Scrie aceste cuvinte, deoarece pe baza acestor cuvinte fac un legământ cu tine și cu Israelul”. (Exodul 34:27) Așa a început, în anul 1513 î.e.n., redactarea Bibliei. În următorii 1 610 ani, Iehova „le-a vorbit . . . de multe ori și în multe feluri” celor aproximativ 40 de scriitori umani care au redactat Biblia. (Evrei 1:1) În acest timp, copiști devotați au lucrat cu meticulozitate pentru a realiza copii exacte în vederea păstrării Scripturilor. (Ezra 7:6; Psalmul 45:1)

⁶ Este o adevărată binecuvântare că Iehova a ales să comunice cu noi în scris. Ai primit vreodată o scrisoare care ți-a fost atât de dragă – poate pentru că ai găsit în ea încurajarea de care aveai nevoie –, încât ai păstrat-o și ai citit-o și recitit-o? La fel  stau lucrurile și cu „scrisoarea” lui Iehova pentru noi. Deoarece Iehova a dat o formă scrisă cuvintelor sale, putem să le citim cu regularitate și să medităm la semnificația lor. (Psalmul 1:2) Putem primi ‘mângâiere din Scripturi’ ori de câte ori avem nevoie. (Romani 15:4)

7. De ce este o dovadă de înțelepciune din partea lui Iehova că a folosit scriitori umani la redactarea Cuvântului său?

⁷ Iehova a dat dovadă de înțelepciune când a folosit oameni pentru a scrie Cuvântul său. Gândește-te la următorul lucru: Dacă Iehova ar fi folosit îngeri pentru a redacta Biblia, ar mai fi fost mesajul ei la fel de atrăgător? Este adevărat că îngerii l-ar fi putut descrie pe Iehova din perspectiva lor înaltă, și-ar fi putut exprima propria devoțiune față de el și ar fi putut vorbi despre slujitorii umani fideli ai lui Dumnezeu. Dar am fi înțeles noi modul de gândire al unor creaturi spirituale perfecte, ale căror cunoștințe, experiență și putere sunt mult superioare? (Evrei 2:6, 7)

8. Cum li s-a permis scriitorilor Bibliei să-și folosească propriile facultăți mintale? (Vezi și nota de subsol.)

⁸ Folosindu-se de scriitori umani, Iehova ne-a dat exact ce aveam nevoie: o consemnare „inspirată de Dumnezeu” din care nu lipsește elementul uman. (2 Timotei 3:16) Cum a realizat el lucrul acesta? După cât se pare, de cele mai multe ori, el le-a permis scriitorilor să-și folosească propriile facultăți mintale ca să aleagă „cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului”. (Eclesiastul 12:10, 11) Așa se explică varietatea de stiluri prezente în Biblie; scrierile reflectă mediul și personalitatea fiecărui scriitor. a Totuși, acești oameni „au vorbit de la Dumnezeu, fiind impulsionați de spiritul sfânt”. (2 Petru  1:21) Astfel, ceea ce a rezultat este cu adevărat „cuvântul lui Dumnezeu”. (1 Tesaloniceni 2:13)

9, 10. De ce sporesc scriitorii umani căldura și farmecul Bibliei?

⁹ Deoarece este redactată de scriitori umani, Biblia are o căldură și un farmec aparte. Scriitorii ei au fost oameni cu sentimente ca ale noastre. Fiind imperfecți, ei s-au confruntat cu încercări și presiuni la care suntem supuși și noi. Uneori, spiritul lui Iehova i-a inspirat să scrie despre sentimentele și dificultățile lor. (2 Corinteni 12:7-10) Astfel, ei au scris unele pasaje la persoana I, exprimând ceea ce niciun înger nu ar fi putut exprima.

¹⁰ Să luăm exemplul regelui David din Israelul antic. După ce a comis unele păcate foarte grave, David a compus un psalm în care și-a vărsat inima înaintea lui Iehova, implorându-l să-l ierte. Iată ce a scris el: „Curăță-mă de păcatul meu! Căci sunt conștient de fărădelegile mele și păcatul meu este tot timpul înaintea mea. Iată că m-am născut vinovat de nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea. Nu mă alunga dinaintea ta, nu lua de la mine spiritul tău sfânt! Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un spirit frânt; o, Dumnezeule, tu nu vei respinge o inimă frântă și zdrobită!”. (Psalmul 51:2, 3, 5, 11, 17) Simți neliniștea scriitorului? Cine, cu excepția unui om imperfect, ar fi putut exprima asemenea sentimente sincere?

11. Ce fel de exemple sunt incluse în Biblie „pentru instruirea noastră”?

¹¹ Mai este ceva ce contribuie la farmecul Bibliei. În mare parte, ea este o carte despre oameni – despre oameni care au trăit cu adevărat –, dintre care unii i-au slujit lui Dumnezeu, iar alții nu. Citim despre întâmplări din viața lor, despre necazurile și bucuriile lor. Vedem care a fost rezultatul alegerilor pe care le-au făcut. Aceste relatări din viața reală au fost incluse „pentru instruirea noastră”. (Romani 15:4) Prin intermediul lor, Iehova ne învață într-un mod care ne sensibilizează inima. Să vedem câteva exemple.

12. În ce sens ne sunt de folos relatările biblice despre oameni infideli?

 ¹² Vorbind despre oameni infideli, și chiar despre oameni răi, Biblia ne spune care a fost rezultatul acțiunilor lor. În aceste relatări observăm cum unele trăsături nedorite sunt transpuse în fapte, astfel că le înțelegem mai bine. De exemplu, ce poruncă împotriva lipsei de loialitate ar putea avea mai multă forță decât exemplul grăitor al lui Iuda, care a manifestat această trăsătură când și-a pus în aplicare planul mârșav împotriva lui Isus? (Matei 26:14-16, 46-50; 27:3-10) Întrucât ne sensibilizează inima, aceste relatări ne ajută să identificăm trăsăturile dezgustătoare și să ne debarasăm de ele.

13. Cum ne ajută Biblia să înțelegem în ce constau calitățile de dorit?

¹³ Biblia vorbește și despre mulți slujitori fideli ai lui Dumnezeu. În paginile ei citim despre devoțiunea și loialitatea lor și vedem manifestări concrete ale calităților pe care trebuie să le cultivăm pentru a ne apropia de Dumnezeu. Să luăm ca exemplu credința. Biblia prezintă definiția ei și ne spune cât de importantă este ea pentru a-i fi plăcuți lui Dumnezeu. (Evrei 11:1, 6) Însă Biblia conține și exemple remarcabile de persoane care au manifestat această calitate. Gândește-te la credința pe care a avut-o Avraam când a fost gata să-l ofere ca jertfă pe Isaac. (Geneza, capitolul 22; Evrei 11:17-19) Datorită acestor relatări, cuvântul „credință” își îmbogățește semnificația, astfel că putem înțelege mai ușor această calitate. Dovedind înțelepciune, Iehova nu numai că ne îndeamnă să cultivăm calități de dorit, dar ne și arată cum să le manifestăm.

14, 15. Ce ne spune Biblia despre o femeie care a venit la templu și ce învățăm despre Iehova din această relatare?

¹⁴ Din relatările pe care le conține Biblia aflăm deseori ceva despre personalitatea lui Iehova. Iată ce citim despre o femeie pe care a observat-o Isus la templu: În timp ce stătea lângă cutiile trezoreriei, Isus privea cum oamenii își puneau contribuțiile. Au venit mulți oameni bogați, care au dat „din surplusul lor”. Însă privirile lui Isus s-au oprit asupra unei văduve sărace. Darul ei consta în „doi bănuți de valoare foarte  mică”. b Erau ultimii ei bănuți. Reflectând în mod perfect punctul de vedere al lui Iehova, Isus a spus: „Această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus bani în cutiile trezoreriei”. Potrivit cuvintelor lui Isus, ea a dat mai mult decât toți ceilalți la un loc. (Marcu 12:41-44; Luca 21:1-4; Ioan 8:28)

¹⁵ Nu este semnificativ faptul că, dintre toți oamenii care au venit la templu în acea zi, numai văduva a fost remarcată de Isus și menționată în Biblie? Prin acest exemplu, Iehova ne învață că este un Dumnezeu care manifestă apreciere. El primește cu plăcere darurile noastre oferite din toată inima, indiferent cum sunt ele în comparație cu ceea ce pot oferi alții. Cu siguranță, Iehova a găsit cea mai bună metodă de a ne învăța acest adevăr încurajator!

16, 17. Cum reiese înțelepciunea lui Iehova chiar și din ceea ce a ales să omită din Cuvântul său?

¹⁶ Când îi scrii unei persoane dragi, nu poți include în scrisoare tot ce ai vrea să-i transmiți. De aceea, îți folosești discernământul pentru a alege ce să-i scrii. În mod asemănător, Iehova a ales să menționeze în Cuvântul său anumite persoane și evenimente, însă fără să ofere întotdeauna toate detaliile. (Ioan 21:25) De exemplu, când Biblia vorbește despre judecata lui Dumnezeu, informațiile consemnate în ea nu răspund, probabil, la toate întrebările noastre. Înțelepciunea lui Iehova se vede chiar și în ceea ce a lăsat neconsemnat în Cuvântul său. Cum așa?

¹⁷ Modul în care este scrisă Biblia scoate la iveală ce avem în inimă. În Evrei 4:12 se spune: „Cuvântul [sau mesajul] lui Dumnezeu este viu și puternic, este mai ascuțit decât orice  sabie cu două tăișuri și pătrunde până acolo încât desparte sufletul de spirit . . . și poate să discearnă gândurile și intențiile inimii”. Mesajul Bibliei pătrunde adânc, dezvăluind adevăratele noastre intenții și motivații. Cei ce citesc Biblia cu un ochi critic se poticnesc adesea din cauza unor relatări, după părerea lor incomplete. Probabil că acești oameni chiar se întreabă dacă Iehova este cu adevărat un Dumnezeu iubitor, înțelept și drept.

18, 19. a) De ce nu trebuie să ne neliniștim dacă o relatare biblică ridică anumite întrebări la care nu putem găsi imediat un răspuns? b) De ce anume avem nevoie pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu și de ce este aceasta o dovadă a marii înțelepciuni a lui Iehova?

¹⁸ Totuși, când studiem Biblia cu atenție și cu o inimă sinceră, ajungem să-l cunoaștem pe Iehova în lumina în care ne este el prezentat în întreaga Biblie. De aceea, nu ne neliniștim dacă o anumită relatare ridică unele întrebări la care nu putem găsi imediat un răspuns. Să dăm un exemplu: Când potrivim piesele unui puzzle, s-ar putea să nu găsim chiar de la început o anumită piesă sau să nu înțelegem cum se îmbină unele piese. Totuși, poate că am asamblat deja suficiente piese pentru a ne da seama care va fi imaginea finală. Tot la fel, când studiem Biblia, învățăm puțin câte puțin ce fel de Dumnezeu este Iehova și, astfel, ne formăm o imagine exactă despre el. Poate că nu înțelegem o anumită relatare sau cum se armonizează ea cu personalitatea lui Dumnezeu. Însă studiind Biblia am învățat deja despre Iehova mai mult decât suficient pentru a fi siguri că el este întotdeauna un Dumnezeu iubitor, imparțial și drept.

¹⁹ Așadar, pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-l citim și să-l studiem cu o inimă sinceră și cu o minte fără prejudecăți. Nu este aceasta o dovadă a marii înțelepciuni a lui Iehova? Oamenii inteligenți scriu cărți care sunt înțelese doar „de înțelepți și de învățați”. Pentru a scrie însă o carte care să fie înțeleasă doar de cei cu o motivație corectă a inimii, e nevoie de înțelepciune divină! (Matei 11:25)

20. De ce numai Iehova ne poate spune care este cel mai bun mod de viață și ce anume din Biblie ne poate fi de mare folos?

²⁰ În Cuvântul său, Iehova ne spune care este cel mai bun mod de viață. Fiind Creatorul nostru, el știe mai bine decât noi ce anume avem nevoie. Iar necesitățile umane fundamentale – între care dorința de a fi iubit, de a fi fericit și de a cultiva relații trainice – nu s-au schimbat. Biblia conține multă ‘înțelepciune practică’; ea ne poate ajuta să ducem o viață plină de sens. (Proverbele 2:7) Fiecare secțiune a acestui auxiliar de studiu include un capitol în care se arată cum putem aplica sfaturile înțelepte ale Bibliei. Vom analiza în continuare un exemplu.

21-23. Ce sfat înțelept ne poate ajuta să evităm resentimentele și mânia?

²¹ Ai observat vreodată că oamenii care nutresc resentimente sfârșesc deseori prin a se răni singuri? Resentimentele sunt o povară grea. Ele pun stăpânire pe gândurile noastre, ne răpesc pacea și ne înăbușă bucuria. Studiile de specialitate arată că persoanele care se mânie sunt mai predispuse la boli de inimă și la multe alte boli cronice. Cu mult timp înainte ca aceste studii să fi fost efectuate, Biblia a îndemnat: „Renunță la mânie și îndepărtează furia”. (Psalmul 37:8) Cum putem face lucrul acesta?

²² Cuvântul lui Dumnezeu dă următorul sfat înțelept: „Perspicacitatea îl face pe om încet la mânie și este frumos din partea lui să treacă cu vederea o greșeală”. (Proverbele 19:11) Perspicacitatea este capacitatea de a vedea dincolo de aparențe, de a privi dincolo de ceea ce este evident. Ea ne poate ajuta să discernem de ce o persoană a vorbit sau a acționat într-un anumit fel. Faptul de a ne strădui să înțelegem motivațiile și sentimentele ei, precum și situația în care s-a aflat la un moment dat ne va ajuta să înlăturăm gândurile negative și resentimentele pe care le-am putea nutri față de ea.

²³ Biblia mai conține un sfat în acest sens: „Continuați să  vă suportați unii pe alții și să vă iertați cu mărinimie unii pe alții”. (Coloseni 3:13) Expresia „continuați să vă suportați unii pe alții” sugerează că trebuie să avem răbdare în relațiile cu alții, să le tolerăm trăsăturile de personalitate care ne irită. Răbdarea ne ajută să nu purtăm ranchiună din motive neînsemnate. Iar ‘a ne ierta’ înseamnă a nu nutri resentimente. Dumnezeul nostru înțelept știe cât de important este să-i iertăm pe alții când avem motive întemeiate. Aceasta nu este doar spre binele celor pe care îi iertăm, ci și al nostru, deoarece ne aduce pacea minții și a inimii. (Luca 17:3, 4) Câtă înțelepciune conține Cuvântul lui Dumnezeu!

24. Care va fi rezultatul dacă ne aducem viața în armonie cu înțelepciunea divină?

²⁴ Motivat de infinita sa iubire, Iehova a vrut să comunice cu noi. El a ales cea mai bună metodă posibilă: o „scrisoare” redactată de scriitori umani sub îndrumarea spiritului sfânt. Drept urmare, în paginile Bibliei găsim înțelepciunea lui Iehova. Această înțelepciune este ‘foarte demnă de încredere’. (Psalmul 93:5) Pe măsură ce ne aducem viața în armonie cu ea și le vorbim și altora despre ea, ne apropiem de Dumnezeul nostru atotînțelept. În capitolul următor, vom analiza o altă dovadă remarcabilă a înțelepciunii lui Iehova: capacitatea lui de a prezice viitorul și de a-și duce scopul la îndeplinire.