Salt la conţinut

Salt la cuprins

CAPITOLUL 22

Este „înțelepciunea de sus” prezentă în viața ta?

Este „înțelepciunea de sus” prezentă în viața ta?

1-3. a) Cum a dovedit Solomon o înțelepciune extraordinară când două femei au susținut că sunt mama aceluiași copil? b) Ce promite Iehova că ne va da și ce întrebări se pun?

 ERA un caz dificil: două femei se certau pentru un copil. Locuiau împreună și născuseră fiecare un băiat la un interval de numai câteva zile una de cealaltă. Unul dintre copii murise, iar acum fiecare susținea că este mama copilului care trăia. a Nu exista niciun martor ocular. Cazul fusese, după cât se pare, audiat și de o instanță inferioară, care nu reușise însă să-l soluționeze. În cele din urmă, neînțelegerea i-a fost prezentată lui Solomon, regele Israelului. Putea el să afle adevărul?

2 După ce a stat un timp și a ascultat versiunea fiecăreia dintre ele, Solomon a cerut o sabie. Apoi, simulând hotărâre, a poruncit ca băiețelul să fie tăiat în două și fiecărei femei să i se dea câte o parte. Adevărata mamă a sărit imediat rugându-l pe rege să i-l dea pe copilașul ei drag celeilalte femei, însă aceasta insista ca băiețelul să fie tăiat în două. Acum Solomon a înțeles adevărul. El știa cât de profunde sunt sentimentele de compasiune tandră pe care le nutrește o femeie față de copilul născut de ea și a folosit această cunoștință pentru a soluționa litigiul. Imaginează-ți câtă ușurare a simțit adevărata mamă când Solomon i-a dat copilul și a spus: „Ea este mama lui”. (1 Regi 3:16-27)

3 Câtă înțelepciune, nu-i așa? Când a auzit cum rezolvase Solomon neînțelegerea, poporul a fost cuprins de teamă, „deoarece a văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el”. Într-adevăr, înțelepciunea lui Solomon era un dar de la Dumnezeu. Iehova îi dăduse „o inimă înțeleaptă și pricepută”. (1 Regi 3:12, 28) Dar noi? Putem primi și noi înțelepciune de la Dumnezeu? Da, putem. Sub inspirație, Solomon a scris: „Iehova dă înțelepciune”. (Proverbele 2:6) Iehova promite că le va da înțelepciune – capacitatea de a da o bună utilizare cunoștinței, înțelegerii și discernământului – celor ce o caută cu sinceritate. Cum putem dobândi înțelepciune divină? Și cum ne putem folosi de ea?

Cum ‘se dobândește înțelepciunea’?

4-7. Care sunt patru cerințe în vederea dobândirii înțelepciunii?

4 Trebuie să avem o minte sclipitoare ori o instruire superioară pentru a dobândi înțelepciune divină? Nicidecum. Iehova dorește să ne dea din înțelepciunea sa indiferent de mediul din care provenim sau de instruirea de care am beneficiat. (1 Corinteni 1:26-29) Însă inițiativa trebuie să ne aparțină nouă, întrucât Biblia ne sfătuiește ‘să dobândim înțelepciune’. (Proverbele 4:7) Cum putem face lucrul acesta?

5 În primul rând, trebuie să ne temem de Dumnezeu. „Teama de Iehova este începutul înțelepciunii [primul pas spre înțelepciune, The New English Bible]”, se spune în Proverbele 9:10. Teama de Dumnezeu este fundamentul adevăratei înțelepciuni. De ce? Amintește-ți că înțelepciunea este capacitatea de a folosi cu succes cunoștința. A ne teme de Dumnezeu nu înseamnă să tremurăm de groază înaintea lui, ci să ne supunem lui cu venerație, respect și încredere. O asemenea teamă este sănătoasă și reprezintă o forță motivațională extraordinară. Ea ne impulsionează să ne aducem viața în armonie cu ceea ce cunoaștem despre voința și căile lui Dumnezeu. Nu există un mod de viață mai înțelept decât acesta, întrucât normele lui Iehova sunt întotdeauna spre binele celor ce le respectă.

6 În al doilea rând, trebuie să fim umili și modești. Înțelepciunea divină nu există fără umilință și modestie. (Proverbele 11:2) De ce? Dacă suntem umili și modești, vom recunoaște că nu le știm pe toate, că nu avem întotdeauna dreptate, că trebuie să ne însușim punctul de vedere al lui Iehova în toate lucrurile. Iehova „li se împotrivește celor trufași”, dar le dă cu plăcere înțelepciune celor umili. (Iacov 4:6)

7 A treia condiție esențială este studierea Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Înțelepciunea lui Iehova este dezvăluită în Cuvântul său. Pentru a dobândi această înțelepciune, trebuie să depunem eforturi săpând după ea. (Proverbele 2:1-5) A patra cerință este rugăciunea. Dacă îi cerem cu sinceritate înțelepciune lui Dumnezeu, el ne-o va da cu generozitate. (Iacov 1:5) Rugăciunile în care cerem ajutorul spiritului său nu vor rămâne fără răspuns. Iar spiritul sfânt ne va îndruma să găsim în Cuvântul lui Dumnezeu acele comori care ne pot ajuta să rezolvăm problemele, să evităm pericolele și să luăm decizii înțelepte. (Luca 11:13)

Pentru a dobândi înțelepciune, trebuie să depunem eforturi săpând după ea

8. Cum putem dovedi că am dobândit cu adevărat înțelepciune divină?

8 După cum am observat în capitolul 17, înțelepciunea lui Iehova este practică. Prin urmare, dacă am dobândit cu adevărat înțelepciune divină, ea se va reflecta în conduita noastră. Discipolul Iacov a descris înțelepciunea divină astfel: „Înțelepciunea de sus este în primul rând pură, apoi pașnică, rezonabilă, gata să asculte, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare, neipocrită”. (Iacov 3:17) Pe măsură ce analizăm fiecare aspect al înțelepciunii divine, ar trebui să ne întrebăm: Este înțelepciunea de sus prezentă în viața mea?

„Pură, apoi pașnică”

9. Ce înseamnă a fi pur și de ce este potrivit ca în enumerarea caracteristicilor înțelepciunii puritatea să fie prima?

9 „În primul rând pură.” A fi pur înseamnă a fi nepătat, nu numai în exterior, ci și în interior. Biblia pune înțelepciunea în legătură cu inima, însă înțelepciunea cerească nu poate intra într-o inimă pătată de gânduri, dorințe și motivații greșite. (Proverbele 2:10; Matei 15:19, 20) Dar, dacă inima noastră este pură – atât cât le stă în putință oamenilor imperfecți –, ‘ne vom îndepărta de rău și vom face binele’. (Psalmul 37:27; Proverbele 3:7) Nu este potrivit că în enumerarea de mai înainte prima caracteristică a înțelepciunii este puritatea? La drept vorbind, dacă nu am fi curați din punct de vedere spiritual și moral, cum am putea reflecta celelalte caracteristici ale înțelepciunii de sus?

10, 11. a) De ce este important să fim pașnici? b) Dacă îți dai seama că ai jignit un colaborator creștin, cum poți dovedi că ești împăciuitor? (Vezi nota de subsol.)

10 „Apoi pașnică.” Înțelepciunea cerească ne îndeamnă să urmărim pacea, care este un aspect al rodului spiritului lui Dumnezeu. (Galateni 5:22) Noi ne străduim să nu rupem „legătura păcii”, care unește poporul lui Iehova. (Efeseni 4:3) De asemenea, când pacea este tulburată, facem tot ce ne stă în putință pentru a o restabili. Dar de ce este important lucrul acesta? Biblia spune: „Continuați . . . să trăiți în pace; iar Dumnezeul iubirii și al păcii va fi cu voi”. (2 Corinteni 13:11) Așadar, cât timp continuăm să trăim în pace, Dumnezeul păcii va fi cu noi. Modul în care îi tratăm pe colaboratorii noștri creștini se răsfrânge direct asupra relației noastre cu Iehova. Cum ne putem dovedi împăciuitori? Să luăm un exemplu.

11 Ce ar trebui să faci dacă îți dai seama că l-ai jignit pe un colaborator creștin? Isus a spus: „Dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, în fața altarului, și pleacă. Fă mai întâi pace cu fratele tău și apoi întoarce-te și oferă-ți darul”. (Matei 5:23, 24) Pentru a aplica acest sfat, trebuie să iei inițiativa și să mergi la fratele tău. Cu ce scop? Ca să ‘faci pace’ cu el. b Pentru aceasta, va trebui să recunoști, nu să negi, că i-ai rănit sentimentele. Dacă îl abordezi cu intenția de a restabili pacea și dacă păstrezi până la capăt această atitudine, probabil că orice neînțelegere va putea fi clarificată; cel ce a greșit își va cere scuze, iar greșeala va fi iertată. Când iei inițiativa să faci pace, demonstrezi că te lași îndrumat de înțelepciunea divină.

„Rezonabilă, gata să asculte”

12, 13. a) Care este sensul cuvântului redat prin „rezonabilă” în Iacov 3:17? b) Cum putem demonstra că suntem rezonabili?

12 „Rezonabilă.” Ce înseamnă a fi rezonabil? Potrivit bibliștilor, termenul grecesc redat în Iacov 3:17 prin „rezonabil” este mai dificil de tradus. El transmite ideea de a ceda. Traducătorii l-au redat prin „blând”, „îngăduitor” și „înțelegător”. Cum putem dovedi că această trăsătură a înțelepciunii de sus este prezentă în viața noastră?

13 „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”, se spune în Filipeni 4:5. Într-o altă traducere citim: „Să aveți reputația de oameni rezonabili”. (The New Testament in Modern English, de J. B. Phillips) Să remarcăm că accentul nu se pune atât de mult pe cum ne vedem noi înșine, ci, mai degrabă, pe cum ne văd alții, pe reputația pe care o avem. O persoană rezonabilă nu insistă tot timpul asupra literei legii sau ca lucrurile să fie făcute numai așa cum dorește ea. Dimpotrivă, este dispusă să asculte și părerea altora și, când este cazul, să cedeze în fața dorințelor lor. O asemenea persoană nu este nici aspră, nici dură cu alții, ci blândă. Deși esențială pentru toți creștinii, rezonabilitatea este o calitate deosebit de importantă pentru cei ce slujesc ca bătrâni. Blândețea atrage oamenii și îi face pe bătrâni abordabili. (1 Tesaloniceni 2:7, 8) Este potrivit să ne întrebăm: Am reputația de persoană înțelegătoare, flexibilă și blândă?

14. Cum putem demonstra că suntem ‘gata să ascultăm’?

14 „Gata să asculte.” Cuvântul grecesc redat prin expresia „gata să asculte” nu se întâlnește în niciun alt loc în Scripturile grecești creștine. Potrivit unui biblist, acest cuvânt „este deseori folosit în legătură cu disciplina din armată”. În esență, înseamnă „ușor de convins” și „supus”. Cel ce se lasă condus de înțelepciunea de sus se supune cu promptitudine sfaturilor din Biblie. El nu este cunoscut drept o persoană care, dacă ia o decizie, merge înainte fără a ține cont de dovezile ce arată că greșește. Dimpotrivă, el este gata să se schimbe când i se demonstrează cu ajutorul Scripturilor că a adoptat o atitudine greșită sau că a tras concluzii eronate. Ai și tu o asemenea reputație?

„Plină de îndurare și de roade bune”

15. Ce este îndurarea și de ce în Iacov 3:17 este menționată alături de ‘roadele bune’?

15 „Plină de îndurare și de roade bune.”  c Îndurarea este un aspect important al înțelepciunii de sus, întrucât despre această înțelepciune se spune că este „plină de îndurare”. De remarcat că ‘îndurarea’ și ‘roadele bune’ sunt menționate împreună. Această asociere e potrivită, deoarece, în Biblie, îndurarea presupune de multe ori o preocupare sinceră față de alții, o compasiune ce produce din abundență fapte bune. Într-o lucrare de referință, compasiunea este definită drept „părere de rău pentru situația nefericită a cuiva și încercarea de a face ceva pentru a o remedia”. Prin urmare, înțelepciunea divină nu este indiferentă, rece sau doar rațională. Dimpotrivă, ea este atentă, caldă și sensibilă la sentimentele celorlalți. Cum ne putem dovedi plini de îndurare?

16, 17. a) Pe lângă iubirea pentru Dumnezeu, ce anume ne motivează să luăm parte la lucrarea de predicare și de ce? b) Cum putem demonstra că suntem plini de îndurare?

16 O modalitate importantă este aceea de a le împărtăși altora vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Ce ne motivează să facem această lucrare? În primul rând, iubirea pentru Dumnezeu. Dar mai suntem motivați și de îndurare, sau compasiune, față de ceilalți. (Matei 22:37-39) Mulți oameni sunt ‘jupuiți și aruncați încoace și-ncolo ca niște oi fără păstor’. (Matei 9:36) Ei au fost neglijați și orbiți spiritualicește de păstori falși. Drept urmare, ei nu cunosc îndrumarea înțeleaptă din Cuvântul lui Dumnezeu sau binecuvântările pe care Regatul le va aduce în curând pe pământ. Când ne gândim la necesitățile spirituale ale celor din jurul nostru, compasiunea sinceră ne îndeamnă să facem tot ce putem pentru a le vorbi despre scopul iubitor al lui Iehova.

Când le arătăm îndurare, sau compasiune, altora, reflectăm „înțelepciunea de sus”

17 Cum mai putem arăta că suntem plini de îndurare? Să ne amintim de ilustrarea lui Isus despre samariteanul care a văzut la marginea drumului un om ce fusese jefuit și bătut. Mișcat de compasiune, samariteanul „s-a purtat cu îndurare”, legându-i rănile și îngrijindu-se de el. (Luca 10:29-37) Nu sugerează aceasta că îndurarea presupune a le oferi ajutor practic celor aflați în nevoie? Biblia ne spune „să facem ce este bine față de toți, dar mai ales față de cei înrudiți cu noi în credință”. (Galateni 6:10) Iată câteva modalități: Poate că un colaborator în vârstă are nevoie de cineva care să-l ducă cu mașina la întrunirile creștine. Poate că o văduvă din congregație are nevoie de cineva care să-i facă unele reparații în casă. (Iacov 1:27) Poate că o persoană descurajată are nevoie de „un cuvânt bun”, care s-o înveselească. (Proverbele 12:25) Dacă acționăm în felul acesta, demonstrăm că înțelepciunea de sus produce roade în noi.

„Nepărtinitoare, neipocrită”

18. Dacă ne lăsăm îndrumați de înțelepciunea de sus, ce trebuie să ne străduim să înlăturăm din inimă și de ce?

18 „Nepărtinitoare.” Înțelepciunea divină exclude prejudecățile rasiale și mândria națională. Dacă suntem îndrumați de această înțelepciune, ne vom strădui să înlăturăm din inimă orice tendință de a face favoritisme. (Iacov 2:9) Nu ne vom purta diferit cu cei ce au o anumită pregătire, o situație materială prosperă sau responsabilități în congregație; nici nu-l vom disprețui pe vreunul dintre colaboratorii noștri, oricât de neînsemnat ar putea părea. Dacă Iehova le-a acordat iubirea sa, cum am putea să nu-i considerăm demni de iubirea noastră?

19, 20. a) În ce context era folosit corespondentul grecesc al cuvântului „ipocrit”? b) Cum demonstrăm „afecțiune frățească neipocrită” și de ce este important lucrul acesta?

19 „Neipocrită.” Corespondentul grecesc al cuvântului „ipocrit” poate să însemne „actor ce interpretează un rol”. În antichitate, actorii greci și romani purtau măști mari în timpul reprezentațiilor. Prin urmare, termenul grecesc pentru „ipocrit” a ajuns să fie folosit cu referire la cineva care-și pune o mască, sau care înșală. Această trăsătură a înțelepciunii divine ar trebui să influențeze nu numai modul în care-i tratăm pe alții, ci și ceea ce simțim față de ei.

20 Apostolul Petru a spus că „ascultarea de adevăr” trebuie să aibă drept rezultat „o afecțiune frățească neipocrită”. (1 Petru 1:22) Într-adevăr, nu trebuie să manifestăm afecțiune față de frații noștri doar pentru a face o impresie bună. Noi nu purtăm măști și nici nu interpretăm roluri ca să-i înșelăm pe alții. Afecțiunea noastră trebuie să fie autentică, sinceră. Procedând astfel, vom câștiga încrederea colaboratorilor noștri, care vor ști că suntem ceea ce pretindem că suntem. Sinceritatea contribuie la stabilirea unor relații deschise și oneste între creștini și la crearea unei atmosfere de încredere în congregație.

„Păzește înțelepciunea practică”

21, 22. a) De ce nu a reușit Solomon să-și păstreze înțelepciunea? b) Cum putem păstra înțelepciunea și ce foloase avem?

21 Înțelepciunea divină este un dar de la Iehova, pe care trebuie să-l păstrăm cu grijă. Solomon a spus: „Fiul meu, . . . păzește înțelepciunea practică și capacitatea de gândire”. (Proverbele 3:21) Din nefericire, Solomon însuși a dat greș. El a fost înțelept atât timp cât a avut o inimă ascultătoare. Însă multele sale soții străine l-au îndepărtat în cele din urmă de închinarea curată la Iehova. (1 Regi 11:1-8) Sfârșitul vieții lui demonstrează că, dacă nu e pusă în practică, cunoștința nu valorează prea mult.

22 Cum putem păstra înțelepciunea practică? Nu e de ajuns să citim cu regularitate Biblia și publicațiile biblice pregătite de „sclavul fidel și prevăzător”. (Matei 24:45) Trebuie și să ne străduim să aplicăm ceea ce învățăm. Avem toate motivele să punem în practică înțelepciunea divină. Ea înseamnă un mod de viață mai bun în prezent și, totodată, ne ajută ‘să apucăm strâns adevărata viață’ – viața în lumea nouă a lui Dumnezeu. (1 Timotei 6:19) Și, ceea ce este extrem de important, cultivarea înțelepciunii de sus ne apropie mai mult de Sursa înțelepciunii, Iehova Dumnezeu.

a Din 1 Regi 3:16 aflăm că cele două femei erau prostituate. În Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor (engl.), publicată de Martorii lui Iehova, se spune: „După cât se pare, aceste femei erau prostituate nu în sensul că se ofereau pe bani, ci în sensul că comiseseră imoralitate sexuală; femeile erau evreice sau, mult mai probabil, de origine străină”.

b Expresia grecească tradusă prin „a face pace” a fost definită prin „a trece de la dușmănie la prietenie; a se împăca; a reveni la relații normale și la armonie”. Așadar, obiectivul tău este acela de a face o schimbare, de a înlătura, dacă este posibil, resentimentele din inima celui jignit. (Romani 12:18)

c O altă traducere redă astfel aceste cuvinte: „plină de compasiune și de fapte bune”. (A Translation in the Language of the People, de Charles B. Williams)