1-3. a) Ce povară grea a purtat psalmistul David și cum a găsit el alinare pentru neliniștea din sufletul său? b) Ce povară am putea purta când păcătuim, dar ce asigurare ne dă Iehova?

 „NELEGIUIRILE mele îmi acoperă capul; sunt o povară apăsătoare, sunt prea grele ca să le duc. Am amorțit și sunt zdrobit de tot.” (Psalmul 38:4, 8) David știa cât de apăsătoare poate fi povara unei conștiințe încărcate. Dar el a găsit alinare pentru neliniștea din sufletul său. El a înțeles că Iehova, deși urăște păcatul, nu-l urăște pe cel ce a păcătuit dacă acesta se căiește cu adevărat și renunță la conduita lui păcătoasă. Având încredere deplină în dispoziția lui Iehova de a fi îndurător cu cei ce se căiesc, David a spus: „Tu, o, Iehova, ești bun și gata să ierți”. (Psalmul 86:5)

² Când păcătuim, și noi putem ajunge să purtăm povara zdrobitoare a mustrărilor de conștiință. Acest sentiment de vinovăție este benefic. Ne poate determina să facem pași concreți pentru a ne îndrepta greșeala. Există însă și pericolul ca sentimentele de vinovăție să ne copleșească. Inima ne-ar putea condamna atât de mult, încât să ne convingă că Iehova nu ne va ierta, indiferent cât ne-am căi. Dacă ne lăsăm ‘copleșiți de o tristețe nespus de mare’, Satan va încerca să ne determine să renunțăm, făcându-ne să credem că Iehova ne consideră fără valoare și nedemni să-i slujim. (2 Corinteni 2:5-11)

³ Dar așa privește oare Iehova lucrurile? Nicidecum! Iertarea este o fațetă a marii iubiri a lui Iehova. În Cuvântul său, el ne dă asigurarea că este gata să ne ierte când manifestăm căință sinceră. (Proverbele 28:13) Pentru a fi convinși că nu este imposibil să obținem iertarea lui Iehova, să vedem din ce motiv și în ce mod iartă el.

4. Ce își amintește Iehova despre natura umană și cum se răsfrânge acest lucru asupra modului în care ne tratează el?

⁴ Iehova ne cunoaște limitele. „El știe bine cum suntem făcuți, își aduce aminte că suntem țărână”, se spune în Psalmul 103:14. El nu uită că suntem făcuți din țărână și că avem defecte, sau slăbiciuni, inerente imperfecțiunii. Expresia „el știe bine cum suntem făcuți” ne amintește că Iehova este asemănat în Biblie cu un olar, iar noi, cu vasele de lut pe care le modelează el. (Ieremia 18:2-6) În relațiile sale cu noi, Marele Olar ține cont de natura noastră păcătoasă fragilă și de modul în care reacționăm la îndrumarea sa.

5. Cum este descrisă în cartea Romani puterea păcatului?

⁵ Iehova înțelege cât de mare este puterea păcatului. Cuvântul său descrie păcatul ca o forță neîndurătoare, ce are control asupra oamenilor și îi duce la moarte. În cartea Romani, apostolul Pavel explică: Suntem „sub păcat”, așa cum soldații sunt subordonați comandantului lor (Romani 3:9); păcatul „a domnit” peste omenire ca un rege (Romani 5:21); păcatul „locuiește” în noi (Romani 7:17, 20); „legea” lui acționează tot timpul în noi, încercând de fapt să ne controleze viața. (Romani 7:23, 25) Cât de mare este puterea păcatului asupra cărnii noastre decăzute! (Romani 7:21, 24)

6, 7. a) Cum îi consideră Iehova pe cei ce caută îndurarea sa cu o inimă plină de remușcări? b) De ce nu ar trebui să abuzăm de îndurarea lui Dumnezeu?

⁶ Așadar, Iehova știe că nu putem asculta în mod perfect de el, oricât de mult ne-am dori. El ne asigură cu iubire că ne iartă atunci când căutăm îndurarea lui cu o inimă plină de remușcări. În Psalmul 51:17 se spune: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un spirit frânt; o, Dumnezeule, tu nu vei respinge o inimă frântă și zdrobită!”. Iehova nu va respinge, sau nu va abandona, niciodată „o inimă frântă și zdrobită” de povara vinovăției.

⁷ Înseamnă însă aceasta că ar trebui să abuzăm de îndurarea lui Dumnezeu, invocând natura noastră imperfectă drept  scuză pentru a păcătui? Bineînțeles că nu! Iehova nu se lasă în voia sentimentelor. Îndurarea lui are limite. El nu-i va ierta nicidecum pe cei ce practică în mod intenționat păcatul fără a manifesta căință. (Evrei 10:26) Pe de altă parte, când vede o inimă plină de remușcări, el este gata să ierte. Să analizăm în continuare câțiva termeni sugestivi folosiți în Biblie pentru a descrie această fațetă încântătoare a iubirii lui Iehova.

8. Ce face, de fapt, Iehova când ne iartă păcatele și ce încredere ne dă lucrul acesta?

⁸ După ce s-a căit, David a spus: „În cele din urmă, ți-am mărturisit păcatul; nu mi-am acoperit nelegiuirea. . . . Și tu ai iertat nelegiuirea și păcatele mele”. (Psalmul 32:5) Termenul „a ierta” este traducerea unui cuvânt ebraic care înseamnă „a ridica” sau „a duce”. Sensul cu care apare aici este acela de a îndepărta „vina, păcatul, infracțiunea”. Prin urmare, Iehova a ridicat păcatele lui David și le-a dus departe. Fără îndoială că acest lucru a atenuat intensitatea sentimentelor de vinovăție pe care le avusese David. (Psalmul 32:3) Și noi putem avea încredere deplină în Dumnezeul care duce departe păcatele celor ce caută iertarea sa în virtutea credinței lor în jertfa de răscumpărare a lui Isus. (Matei 20:28)

9. Cât de mult îndepărtează Iehova păcatele de la noi?

⁹ David a mai folosit o imagine sugestivă pentru a arăta cum iartă Iehova: „Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat el de la noi fărădelegile noastre”. (Psalmul 103:12) Soarele răsare în est și apune în vest. Cât de departe este estul de vest? Estul și vestul sunt puncte cardinale diametral opuse, ele nu se întâlnesc niciodată. Un biblist spune că această expresie înseamnă „cât mai departe posibil; atât de departe cât ne putem noi imagina”. Cuvintele inspirate ale lui David sugerează că Iehova duce păcatele pe care le iartă foarte departe, atât de departe cât ne putem noi imagina.

10. De ce nu trebuie să credem că vom purta stigmatul păcatului pentru tot restul vieții după ce Iehova ne-a iertat?

 ¹⁰ Ai încercat vreodată să scoți o pată de pe o haină deschisă la culoare? Probabil că, oricât de mult te-ai străduit să o îndepărtezi, pata a rămas vizibilă. Să observăm ce spune Iehova despre capacitatea sa de a ierta: „Chiar dacă păcatele voastre sunt ca pânza stacojie, vor fi făcute albe ca zăpada. Chiar dacă sunt roșii ca pânza carmin, vor deveni ca lâna”. (Isaia 1:18) Stacojiul este o nuanță de roșu-aprins. a Carminul era unul dintre cei mai puternici coloranți cu care se vopseau materialele. (Naum 2:3) Cu propriile eforturi nu am putea îndepărta niciodată stigmatul păcatului. Însă Iehova poate lua păcatele care sunt asemenea culorii stacojii sau a carminului și le poate face albe ca zăpada sau ca lâna nevopsită. Odată ce  Iehova ne iartă păcatele, nu ar mai trebui să credem că vom purta stigmatul lor tot restul vieții.

11. În ce sens aruncă Iehova în spate păcatele noastre?

¹¹ Într-un emoționant cântec de recunoștință pe care l-a compus după ce a fost vindecat de o boală mortală, Ezechia i-a spus lui Iehova: „Ai aruncat înapoia ta toate păcatele mele”. (Isaia 38:17) Iehova este prezentat aici luând păcatele celui ce a păcătuit și s-a căit și aruncându-le în spatele Său, ca să nu le mai vadă și să nu mai țină seama de ele. Potrivit unei lucrări de referință, ideea transmisă de aceste cuvinte mai poate fi redată astfel: „Ai făcut ca și cum [păcatele mele] n-ar fi existat”. Ce idee încurajatoare!

12. Potrivit cuvintelor profetului Mica, de ce se poate spune că Iehova îndepărtează definitiv păcatele pe care le iartă?

¹² Într-o promisiune de restabilire, profetul Mica și-a exprimat convingerea că Iehova își va ierta poporul penitent: „Cine este Dumnezeu ca tine, care . . . treci peste fărădelegea rămășiței moștenirii tale? . . . Vei arunca toate păcatele noastre în adâncurile mării”. (Mica 7:18, 19) Imaginează-ți ce au însemnat aceste cuvinte pentru evreii din timpurile biblice. Mai putea fi recuperat ceva ce fusese aruncat în „adâncurile mării”? Cuvintele lui Mica dau de înțeles că Iehova îndepărtează definitiv păcatele pe care le iartă.

13. Care este semnificația cuvintelor lui Isus: „Iartă-ne datoriile”?

¹³ Isus a făcut trimitere la relația dintre creditori și datornici pentru a ilustra modul în care iartă Iehova. El ne-a învățat să ne rugăm astfel: „Iartă-ne datoriile”. (Matei 6:12) Isus a comparat păcatele cu datoriile. (Luca 11:4) Când păcătuim, facem „datorii” la Iehova. Despre verbul grecesc tradus prin „a ierta”, într-o lucrare de referință se spune că înseamnă „a renunța la o datorie, fără a o mai cere înapoi”. Într-un anumit sens, când iartă, Iehova anulează o datorie, pentru care, altfel, ar trebui să ne ceară socoteală. Păcătoșii care se căiesc se pot simți încurajați. Iehova nu va pretinde niciodată să i se plătească o datorie pe care a anulat-o! (Psalmul 32:1, 2)

14. Ce imagine evocă expresia „să vi se șteargă păcatele”?

 ¹⁴ Despre modul în care iartă Iehova, Faptele 3:19 spune: „Căiți-vă și întoarceți-vă ca să vi se șteargă păcatele”. Verbul „a șterge” este traducerea unui cuvânt grecesc care mai poate însemna „a răzui, . . . a anula sau a distruge”. Potrivit unor bibliști, ideea exprimată este aceea de a șterge ceva scris de mână. Dar cum era posibil lucrul acesta? Cerneala folosită în antichitate era un amestec de carbon, clei și apă. La puțin timp după ce se scria cu această cerneală, scrisul se putea șterge complet cu un burete umed. Această imagine ilustrează într-un mod minunat îndurarea lui Iehova. Când ne iartă păcatele, este ca și cum ar șterge totul cu un burete.

15. Ce vrea Iehova să știm despre el?

¹⁵ Ce imagini sugestive! Iehova vrea să știm că este gata să ne ierte păcatele atât timp cât ne căim cu sinceritate. Nu trebuie să ne temem că el va folosi ulterior aceste păcate împotriva noastră. Biblia ne mai dezvăluie ceva despre marea îndurare a lui Iehova: Când iartă, el uită.

16, 17. Ce idee transmite Biblia când afirmă că Iehova uită păcatele noastre? Explică.

¹⁶ În legătură cu cei incluși în noul legământ, Iehova a promis: „Le voi ierta nelegiuirea și nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”. (Ieremia 31:34) Înseamnă aceasta că Iehova nu mai poate să-și amintească păcatele celor pe care i-a iertat? În niciun caz! Biblia vorbește despre păcatele multor persoane pe care Iehova le-a iertat, între care și cele ale lui David. (2 Samuel 11:1-17; 12:13) Bineînțeles că Iehova știe și acum ce greșeli au făcut acești oameni. O consemnare a păcatelor lor, a căinței și a iertării lor a fost păstrată spre folosul nostru. (Romani 15:4) Așadar, ce vrea să spună Biblia când afirmă că Iehova nu-și mai „aduce aminte” de păcatele celor pe care-i iartă?

 ¹⁷ Verbul ebraic tradus prin „a-și aduce aminte” nu înseamnă doar o rememorare a trecutului. Într-un dicționar biblic (Theological Wordbook of the Old Testament) se spune că acest verb transmite și „ideea implicită de a lua măsurile necesare”. Așadar, având acest sens, „a-și aminti” un păcat presupune a lua măsuri împotriva păcătoșilor. (Osea 9:9) Prin urmare, când spune „nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”, Dumnezeu ne dă asigurarea că, după ce-i iartă pe păcătoșii care se căiesc, el nu va lua măsuri împotriva lor din cauza acestor păcate. (Ezechiel 18:21, 22) Iehova iartă în sensul că nu-și amintește întruna de păcatele noastre ca să ne acuze sau să ne pedepsească la nesfârșit. Nu este înviorător să știm că Dumnezeul nostru iartă și uită?

18. De ce iertarea nu înseamnă că un păcătos care se căiește este scutit de toate consecințele conduitei sale greșite?

¹⁸ Faptul că Iehova iartă cu promptitudine înseamnă oare că un păcătos care se căiește este absolvit de toate consecințele conduitei sale greșite? Nicidecum. Nu putem păcătui fără să suportăm consecințele. Pavel a scris: „Ce seamănă omul, aceea va și secera”. (Galateni 6:7) Probabil că vom suporta anumite consecințe ale acțiunilor noastre. Aceasta nu înseamnă însă că, după ce ne iartă, Iehova ne provoacă necazuri. Când apar probleme, un creștin nu ar trebui să spună: „Poate că Iehova mă pedepsește pentru păcatele mele din trecut”. (Iacov 1:13) Totuși, Iehova nu ne scapă de toate efectele acțiunilor noastre greșite. Divorțul, sarcinile nedorite, bolile cu transmitere sexuală, pierderea încrederii pe care au avut-o ceilalți în noi sau a respectului de sine pot fi consecințe triste și inevitabile ale păcatului. Să ne amintim că, și după ce l-a iertat pe David pentru păcatul comis cu Bat-Șeba și pentru cel comis față de Urie, Iehova nu l-a ferit de consecințele dezastruoase ale conduitei sale. (2 Samuel 12:9-12)

19-21. a) Cum era legea consemnată în Leviticul 6:1-7 atât în favoarea victimei, cât și a făptașului? b) Dacă alte persoane au fost lezate de păcatele noastre, ce pași vrea Iehova să facem?

¹⁹ Păcatele noastre pot avea și alte consecințe, în special dacă i-am lezat pe alții prin acțiunile noastre. Să luăm ca exemplu relatarea din Leviticul, capitolul 6. Legea mozaică se referă aici la situația în care un israelit comitea o infracțiune gravă însușindu-și prin jaf, extorcare sau înșelăciune bunurile altuia. Făptașul nu-și recunoștea vina, mergând până acolo încât să jure fals. Era cuvântul unei persoane împotriva cuvântului altei persoane. Mai târziu însă, vinovatul avea mustrări de conștiință și își mărturisea păcatul. Pentru a obține iertarea lui Dumnezeu, el trebuia să facă trei lucruri: să dea înapoi ceea ce luase, să-i plătească victimei 20 la sută din valoarea lucrului pe care-l furase și să aducă un berbec ca jertfă pentru  vină. În continuare, legea spunea: „Preotul va face ispășire pentru el înaintea lui Iehova, iar el va fi iertat”. (Leviticul 6:1-7)

²⁰ Această lege era o măsură plină de îndurare din partea lui Dumnezeu. Era în favoarea victimei, care primea înapoi ceea ce i se furase și care, fără îndoială, se simțea extrem de ușurată când făptașul își recunoștea păcatul. Totodată, legea era și de partea celui a cărui conștiință îl îndemna până la urmă să-și recunoască vina și să-și corecteze greșeala. Dar, dacă refuza să procedeze astfel, nu se putea aștepta ca Dumnezeu să-l ierte.

²¹ Deși nu ne aflăm sub Legea mozaică, ea ne ajută să înțelegem cum gândește Iehova, iar în contextul de față, cum consideră el iertarea. (Coloseni 2:13, 14) Dacă alte persoane au fost rănite de păcatele noastre, Dumnezeu vrea să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne îndrepta greșeala. (Matei 5:23, 24) Aceasta ar putea însemna să recunoaștem că am păcătuit și că suntem vinovați și chiar să ne cerem scuze de la cel față de care am greșit. Doar atunci ne putem adresa lui Iehova, pe baza jertfei lui Isus, cu convingerea că vom fi iertați. (Evrei 10:21, 22)

22. Ce ar putea însoți iertarea acordată de Iehova?

²² Ca orice părinte iubitor, uneori Iehova, când ne iartă, ne și disciplinează într-o anumită măsură. (Proverbele 3:11, 12) Este posibil ca un creștin care se căiește să-și piardă privilegiul de a sluji ca bătrân, ca slujitor auxiliar sau ca evanghelizator cu timp integral. Pierderea temporară a acestor privilegii la care ținea mult ar putea să-i provoace durere. Disciplinarea nu înseamnă însă că Iehova nu l-a iertat. Trebuie să ne amintim că disciplinarea din partea lui Iehova este o dovadă că el ne iubește. Faptul de a o accepta și de a acționa în consecință este spre binele nostru. (Evrei 12:5-11)

23. De ce nu ar trebui niciodată să tragem concluzia că Iehova nu ne va arăta îndurare și de ce ar trebui să imităm modul în care iartă el?

²³ Ce încurajator e să știm că Dumnezeul nostru este ‘gata  să ierte’! Chiar dacă am comis greșeli, n-ar trebui niciodată să credem că Iehova nu va fi îndurător cu noi. Dacă ne căim cu adevărat, dacă luăm măsurile necesare pentru a ne corecta greșeala și dacă ne rugăm cu sinceritate pentru iertare pe baza sângelui lui Isus, putem avea încredere deplină că Iehova ne va ierta. (1 Ioan 1:9) Să imităm și noi în relațiile cu semenii noștri modul în care iartă Iehova! Dacă Iehova, care nu păcătuiește, ne poate ierta cu atâta iubire, nu ar trebui ca noi, oamenii imperfecți, să facem tot ce putem pentru a ne ierta unii pe alții?