1-3. a) Ce anume l-a îndemnat pe Isus să-și dorească să fie ca Tatăl său? b) Ce fațete ale iubirii lui Isus vom examina?

 AI VĂZUT vreodată un băiețel încercând să-și imite tatăl? Copilul imită probabil mersul, modul de a vorbi sau modul de a se comporta al tatălui. Cu timpul, ar putea chiar să-și însușească valorile morale și spirituale ale tatălui său. Într-adevăr, iubirea și admirația pe care le simte un fiu față de un tată iubitor îl motivează să-și imite părintele.

² Dar ce putem spune despre relația dintre Isus și Tatăl său ceresc? „Eu îl iubesc pe Tatăl”, a spus Isus cu o anumită ocazie. (Ioan 14:31) Nimeni nu poate să-l iubească pe Iehova mai mult decât acest Fiu, care a stat în compania Tatălui său mult timp înainte de venirea în existență a vreunei alte creaturi. Iubirea l-a motivat pe acest Fiu devotat să-și dorească să fie ca Tatăl său. (Ioan 14:9)

³ În primele capitole ale acestei cărți, am văzut cum Isus a imitat în mod perfect puterea, dreptatea și înțelepciunea lui Iehova. Dar cum a reflectat Isus iubirea Tatălui său? Să examinăm trei fațete ale iubirii lui Isus: spiritul de sacrificiu, compasiunea tandră și dispoziția de a ierta.

4. De ce este Isus cel mai mare exemplu de iubire plină de sacrificiu manifestată de un om?

⁴ Isus a dat un remarcabil exemplu de iubire plină de sacrificiu. Sacrificiul de sine înseamnă a pune în mod dezinteresat nevoile și interesele altora mai presus de cele proprii. În ce fel a demonstrat Isus o asemenea iubire? Iată ce a spus el: „Nimeni nu are iubire mai mare decât cel care își dă viața pentru prietenii săi”. (Ioan 15:13) Isus și-a dat de bunăvoie viața perfectă  pentru noi. Acesta a fost cel mai mare act de iubire înfăptuit vreodată de un om. Dar Isus a manifestat iubire plină de sacrificiu și în alte moduri.

5. De ce se poate spune că Fiul unic-născut al lui Dumnezeu a făcut un sacrificiu plin de iubire când a părăsit cerul?

⁵ În existența sa preumană, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu a ocupat o poziție foarte înaltă în ceruri. El s-a bucurat de o strânsă prietenie cu Iehova și cu un mare număr de creaturi spirituale. Cu toate că avea atât de multe avantaje, acest Fiu iubit „s-a golit pe sine, a luat chip de sclav și a devenit om”. (Filipeni 2:7) El a fost dispus să vină pe pământ și să trăiască printre oameni păcătoși, într-o lume care „zace în puterea celui rău”. (1 Ioan 5:19) Nu a fost acesta un sacrificiu plin de iubire din partea Fiului lui Dumnezeu?

6, 7. a) În ce fel a manifestat Isus iubire plină de sacrificiu în timpul serviciului său pământesc? b) Ce exemplu impresionant de iubire altruistă este consemnat în Ioan 19:25-27?

⁶ Pe parcursul serviciului său pământesc, Isus a dovedit iubire plină de sacrificiu în diverse moduri. Fără umbră de egoism, el și-a sacrificat confortul personal pentru a se dedica complet lucrării sale. „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-și pună capul”, a spus el. (Matei 8:20) Fiind un tâmplar iscusit, Isus își putea rezerva timp pentru a-și construi o casă confortabilă sau pentru a face o mobilă frumoasă pe care să o vândă și să facă rost de mai mulți bani. Dar el nu s-a folosit de aptitudinile sale pentru a obține lucruri materiale.

⁷ Un exemplu cu adevărat impresionant de iubire plină de sacrificiu manifestată de Isus este consemnat în Ioan 19:25-27. Imaginează-ți câte gânduri trebuie să-l fi frământat pe Isus în după-amiaza în care a murit. În timp ce se afla în chinuri pe stâlpul de tortură, el se gândea la discipolii săi, la lucrarea de predicare și mai ales la integritatea sa și la modul în care avea să se răsfrângă aceasta asupra numelui Tatălui său. Într-adevăr, viitorul omenirii depindea de el. Totuși,  cu câteva clipe înainte de a muri, Isus și-a manifestat grija și față de mama sa, Maria, care se pare că era văduvă atunci. Isus i-a cerut apostolului Ioan să se îngrijească de ea ca de propria lui mamă, iar apostolul a luat-o la el acasă. În felul acesta, Isus s-a îngrijit de bunăstarea fizică și spirituală a mamei sale. Ce manifestare de iubire altruistă!

8. Care este sensul cuvântului grecesc folosit în Biblie cu referire la compasiunea lui Isus?

⁸ La fel ca Tatăl său, Isus a fost plin de compasiune. Scripturile îl înfățișează pe Isus străduindu-se să-i ajute pe cei aflați în suferință, pentru că-i era milă de ei. Când vorbește despre compasiunea lui Isus, Biblia folosește un cuvânt grecesc redat prin „a i se face milă”. Iată ce spune un biblist: „[Cuvântul] descrie . . . un sentiment care răscolește pe cineva până în adâncul ființei. În greacă, este termenul cel mai sugestiv pentru ideea de compasiune”. Să analizăm câteva situații în care Isus a simțit o compasiune profundă, care l-a determinat să acționeze.

9, 10. a) În ce împrejurări Isus și apostolii săi au mers să caute un loc liniștit? b) Când intimitatea i-a fost tulburată de o mulțime, cum a reacționat Isus și de ce?

⁹ A satisfăcut necesitățile spirituale. Relatarea din Marcu 6:30-34 dezvăluie ce l-a motivat pe Isus să arate milă. Imaginează-ți scena! Apostolii erau plini de entuziasm deoarece tocmai terminaseră un tur de predicare de proporții. Ei s-au întors la Isus și i-au povestit cu înflăcărare tot ce văzuseră și auziseră. Dar s-a strâns o mare mulțime, care nu le-a dat răgaz lui Isus și apostolilor nici măcar să mănânce. Întrucât era un observator atent, Isus a văzut că apostolii erau obosiți. „Veniți cu mine deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin”, le-a spus el. Urcând într-o barcă, ei au traversat extremitatea nordică a Mării Galileii pentru a găsi un loc retras. Dar mulțimea i-a văzut plecând. Și alții au prins de veste că au plecat. Cu toții  au traversat în fugă coasta nordică și au ajuns pe partea cealaltă înaintea bărcii.

¹⁰ S-a supărat Isus pentru că-i fusese tulburată intimitatea? Câtuși de puțin! El a fost înduioșat la vederea acelei mulțimi formate din mii de persoane care-l așteptau. Marcu scrie: „Isus a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri”. Isus știa că fiecare om din acea mulțime avea nevoie de ajutor pe plan spiritual. Ei erau ca niște oi care rătăceau neajutorate, fără un păstor care să le îndrume și să le ocrotească. Oamenii de rând erau neglijați de conducătorii religioși insensibili, care ar fi trebuit să fie păstori grijulii. (Ioan 7:47-49) Lui i s-a făcut milă de acei oameni, așa că a început să-i învețe „despre Regatul lui Dumnezeu”. (Luca 9:11) Remarcați că lui Isus i-a fost milă de oameni înainte de a vedea reacția lor la învățăturile sale. Cu alte cuvinte, compasiunea tandră nu a fost rezultatul, ci mai degrabă motivul pentru care Isus a început să învețe mulțimea.

11, 12. a) Cum erau priviți leproșii în timpurile biblice, dar cum a reacționat Isus când s-a apropiat de el un bărbat „plin de lepră”? b) Ce trebuie să fi simțit leprosul când a fost atins de Isus și cum reiese aceasta din experiența relatată de un medic?

¹¹ A alinat suferința. Oameni cu diverse boli s-au simțit atrași spre Isus datorită compasiunii sale. Acest lucru s-a putut observa cu claritate când Isus, urmat de mulțimi, a fost abordat de un bărbat „plin de lepră”. (Luca 5:12) În timpurile biblice, leproșii erau ținuți în carantină pentru a nu-i contamina pe alții. (Numerele 5:1-4) Cu timpul însă, conducătorii rabinici au avansat un punct de vedere necruțător cu privire la leproși și și-au impus propriile reguli opresive. a Să remarcăm  însă cum i-a răspuns Isus leprosului: „La el a venit un lepros, care l-a implorat în genunchi zicându-i: «Dacă vrei, poți să mă cureți». Atunci Isus, cuprins de milă, și-a întins mâna, l-a atins și i-a zis: «Vreau! Fii curățat!». Și imediat lepra i-a dispărut”. (Marcu 1:40-42) Isus știa că, potrivit legii, leprosul nu avea dreptul nici măcar să fie acolo. Cu toate acestea, în loc să refuze să-l ajute, Isus a simțit atâta milă, încât a făcut ceva extraordinar: l-a atins!

¹² Îți dai seama ce a însemnat acea atingere pentru lepros? Pentru a înțelege mai bine, să ne gândim la un exemplu. Dr. Paul Brand, specialist în tratarea leprei, a relatat cazul unui lepros pe care l-a îngrijit în India. În timp ce-l consulta, el a pus mâna pe umărul leprosului și i-a explicat, prin intermediul unei interprete, ce tratament urma să-i administreze. Dintr-odată, pacientul a început să plângă. „Am spus ceva ce nu trebuia?”, a întrebat medicul. Interpreta l-a întrebat în limba lui pe tânărul bolnav și a răspuns: „Nu, domnule doctor. Plânge pentru că i-ați cuprins umărul cu mâna. Nimeni nu l-a mai atins de mulți ani”. Pentru leprosul care s-a apropiat de Isus, atingerea a însemnat și mai mult. O singură atingere, și boala din cauza căreia fusese marginalizat a dispărut!

13, 14. a) Ce cortegiu a întâlnit Isus când s-a apropiat de orașul Nain și ce amplifica tragicul situației? b) Ce a făcut Isus, mișcat de compasiune, pentru văduva din Nain?

¹³ A șters durerea. Isus a fost adânc mișcat de durerea altora. Să luăm ca exemplu relatarea din Luca 7:11-15. Era cam pe la jumătatea serviciului lui Isus, în timp ce el se apropia de orașul galileean Nain. În apropiere de porțile orașului, Isus a întâlnit un cortegiu funerar. Situația era deosebit de tragică. Murise un tânăr care era singurul fiu al unei văduve. Cu câtva timp în urmă, acea femeie mai mersese, probabil, într-un cortegiu funerar asemănător, ducându-l la groapă pe soțul ei  decedat. De data aceasta, mergea după fiul ei, care trebuie să fi fost singurul său sprijin. Printre cei ce o însoțeau se aflau probabil bocitoare și instrumentiști care cântau cântece de jale. (Ieremia 9:17, 18; Matei 9:23) Privirea lui Isus însă s-a oprit pe chipul împietrit de durere al mamei, ce mergea fără îndoială alături de targa pe care era dus corpul neînsuflețit al fiului ei.

¹⁴ Lui Isus „i s-a făcut milă” de mama îndoliată. Pe un ton liniștitor, el i-a spus: „Nu mai plânge!”. Fără să fie rugat, el s-a apropiat și a atins targa. Cei ce o purtau – și probabil și restul mulțimii – s-au oprit. Isus s-a adresat cu autoritate trupului neînsuflețit: „Tinere, îți zic: Scoală-te!”. Ce s-a întâmplat atunci? „Mortul s-a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească”, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc. Urmează apoi o afirmație emoționantă: „Isus i l-a dat mamei lui”.

15. a) Cum ilustrează relatările biblice despre mila manifestată de Isus legătura dintre compasiune și acțiune? b) Cum îl putem imita pe Isus în această privință?

¹⁵ Ce învățăm din aceste relatări? Să remarcăm în fiecare dintre ele legătura care există între compasiune și acțiune. Isus nu a putut să vadă suferința altora fără să-i fie milă, iar compasiunea pe care a simțit-o l-a îndemnat la acțiune. Cum putem să-i urmăm exemplul? Noi, creștinii, avem obligația de a predica vestea bună și de a face discipoli. Principala noastră motivație este iubirea pentru Dumnezeu. Să nu uităm însă că această lucrare pretinde compasiune. Când manifestăm empatie față de oameni, așa cum a făcut Isus, inima ne îndeamnă să facem tot ce putem pentru a le împărtăși vestea bună. (Matei 22:37-39) Dar cum le putem arăta compasiune fraților noștri creștini care sunt bolnavi sau întristați? Noi nu putem să vindecăm în mod miraculos bolile fizice sau să înviem morții. Putem totuși manifesta compasiune vorbindu-le încurajator sau oferindu-le ajutorul necesar. (Efeseni 4:32)

16. Cum a dovedit Isus că era ‘gata să ierte’ chiar și atunci când s-a aflat pe stâlpul de tortură?

¹⁶ Isus a reflectat perfect iubirea Tatălui său și în alt mod: el a fost ‘gata să ierte’. (Psalmul 86:5) Aceasta s-a văzut cu claritate când s-a aflat pe stâlpul de tortură. În timp ce avea mâinile și picioarele străpunse de cuie, fiind condamnat la o moarte rușinoasă, ce a spus Isus? I-a cerut el lui Iehova să-i pedepsească pe cei ce-l țintuiseră pe stâlp? Dimpotrivă, printre ultimele cuvinte rostite de Isus au fost și acestea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”. b (Luca 23:34)

17-19. Cum a demonstrat Isus că l-a iertat pe apostolul Petru pentru că îl renegase de trei ori?

¹⁷ Un exemplu poate și mai emoționant de iertare manifestată de Isus este modul în care l-a tratat pe apostolul Petru. Cu siguranță, Petru ținea mult la Isus. În 14 nisan, în ultima noapte a vieții umane a lui Isus, Petru i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și în închisoare, și la moarte”. Totuși, după câteva ore, Petru a negat de trei ori chiar și că-l cunoștea pe Isus! Biblia ne spune ce s-a întâmplat când Petru l-a renegat pe Isus a treia oară: „Domnul s-a întors și s-a uitat țintă la Petru”. Doborât de povara păcatului său, Petru „a ieșit afară și a plâns amarnic”. Mai târziu, în aceeași zi, când Isus a murit, probabil că apostolul s-a întrebat: Oare m-a iertat Domnul meu? (Luca 22:33, 61, 62)

¹⁸ Petru nu a trebuit să aștepte mult pentru a afla răspunsul.  Isus a fost înviat în dimineața zilei de 16 nisan și se pare că în aceeași zi i s-a arătat lui Petru. (Luca 24:34; 1 Corinteni 15:4-8) De ce i-a arătat Isus o atenție deosebită apostolului care negase cu atâta tărie că-l cunoștea? Probabil că a vrut să-l asigure pe Petru, care se căise, că Domnul său îl iubea și îl aprecia în continuare. Dar el a mai făcut ceva ca să-l liniștească pe Petru.

¹⁹ După un timp, Isus li s-a arătat discipolilor săi la Marea Galileei. Cu această ocazie, el l-a întrebat de trei ori pe Petru (care îl renegase de trei ori pe Domnul său) dacă îl iubea. După ce a fost întrebat a treia oară, Petru a răspuns: „Doamne, tu cunoști toate lucrurile. Știi că am afecțiune pentru tine”. Într-adevăr, Isus, care putea să citească inimile, era pe deplin conștient de iubirea și afecțiunea pe care le avea Petru pentru el. Totuși, Isus i-a dat lui Petru ocazia să-și exprime iubirea. Pe lângă aceasta, Isus l-a desemnat pe Petru ‘să pască’ și ‘să păstorească’ „oițele” sale. (Ioan 21:15-17) Mai înainte, Petru primise misiunea de a predica. (Luca 5:10) Dar acum, arătându-i o încredere extraordinară, Isus i-a dat o altă responsabilitate importantă: aceea de a se îngriji de cei ce urmau să devină creștini. La scurt timp după aceea, Isus i-a încredințat lui Petru un rol marcant în activitatea discipolilor. (Faptele 2:1-41) Cât de ușurat trebuie să se fi simțit Petru știind că Isus îl iertase și că avea în continuare încredere în el!

20, 21. Cum putem ajunge să cunoaștem pe deplin „iubirea lui Cristos”?

²⁰ Într-adevăr, în Cuvântul lui Iehova găsim o descriere foarte frumoasă a iubirii lui Cristos. Dar cum ar trebui să răspundem la ea? Biblia ne îndeamnă ‘să cunoaștem iubirea lui Cristos, care întrece cunoștința’. (Efeseni 3:19) După cum am văzut, relatările din evanghelii despre viața și serviciul lui Isus ne învață multe lucruri despre iubirea lui Cristos. Totuși, a ajunge să cunoaștem pe deplin „iubirea lui Cristos” presupune mai mult decât a afla ce spune Biblia despre el.

 ²¹ Termenul grecesc tradus prin „a cunoaște” înseamnă a cunoaște ceva „în mod nemijlocit, prin experiență”. Numai atunci când imităm iubirea lui Isus – punându-ne în mod dezinteresat la dispoziția altora, venind cu compasiune în întâmpinarea nevoilor lor, iertându-i din toată inima – putem înțelege sentimentele sale. În felul acesta, prin experiență ajungem ‘să cunoaștem iubirea lui Cristos, care întrece cunoștința’. Și să nu uităm niciodată că, imitându-l pe Cristos într-o măsură mai mare, ne vom apropia mai mult de cel pe care Isus l-a imitat în mod perfect, iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova.