CÂND copiii fac lucruri bune, cei care au grijă de ei sunt mulţumiţi. De exemplu, când o fetiţă face bine un anumit lucru, tatăl ei le spune cu încântare altora: „Ea e fiica mea“. Sau dacă un băieţel face lucruri bune, tatăl lui este bucuros să spună: „El e fiul meu“.

Isus face în permanenţă ce-i place Tatălui său. De aceea, Tatăl său este mândru de el. Îţi mai aminteşti ce a făcut Tatăl lui Isus într-o zi când acesta era împreună cu trei dintre discipolii săi? — Dumnezeu a vorbit din cer şi le-a spus: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“. — Matei 17:5.

Isus este totdeauna bucuros să facă lucruri care-i plac Tatălui său. Ştii de ce? Deoarece el îşi iubeşte cu adevărat Tatăl. Când cineva face un anumit lucru numai pentru că trebuie să-l facă, lucrul respectiv i se va părea greu de făcut. Dar, dacă-l face cu plăcere, i se va părea uşor. Ştii ce înseamnă să faci ceva cu plăcere? — Înseamnă să vrei cu adevărat să faci acel lucru.

Chiar şi înainte de a veni pe pământ, Isus era dispus să facă orice i-ar fi cerut Tatăl său. Şi asta pentru că el îşi iubeşte Tatăl, pe Iehova Dumnezeu. Isus a îndeplinit un rol extraordinar în cer alături de Tatăl său. Dar Dumnezeu dorea să-i încredinţeze lui Isus o lucrare specială. Pentru a o îndeplini, Isus trebuia să părăsească cerul. El trebuia să se nască pe pământ ca om. Isus a fost de acord întrucât aceasta era voinţa lui Iehova.

Pentru a se naşte ca om pe pământ, Isus trebuia să aibă o mamă. Ştii cine a fost mama lui? — Maria. Iehova l-a trimis din cer pe îngerul  său Gabriel pentru a vorbi cu Maria. Gabriel i-a spus Mariei că va naşte un băieţel. Copilul urma să se numească Isus. Dar cine avea să fie tatăl lui? — Îngerul a spus că Iehova Dumnezeu. De aceea, Isus avea să fie numit Fiul lui Dumnezeu.

Cum crezi că s-a simţit Maria când a auzit că-l va naşte pe Isus? — A spus ea cumva: Nu vreau să fiu mama lui Isus? Nu, dimpotrivă, Maria a fost gata să se supună voinţei lui Dumnezeu. Dar cum putea Fiul lui Dumnezeu din cer să se nască pe pământ ca om? Ştii în ce fel s-a deosebit naşterea lui Isus de a oricărui alt copil? —

Dumnezeu i-a creat pe primii noştri părinţi, Adam şi Eva, în aşa fel, încât să se poată uni într-un mod minunat. Astfel în interiorul mamei se poate dezvolta un copilaş. Oamenii spun că naşterea este un miracol. Sunt sigur că şi tu eşti de aceeaşi părere.

Dar Dumnezeu a făcut un miracol şi mai mare. El a luat viaţa Fiului său din cer şi a pus-o în pântecele Mariei. Dumnezeu nu mai făcuse aşa ceva până atunci şi nici după aceea n-a mai făcut. După înfăptuirea acestui miracol, Isus a început să se dezvolte în interiorul mamei sale la fel ca toţi ceilalţi copii. Apoi, Maria s-a căsătorit cu Iosif.

Când a sosit timpul să se nască Isus, Maria şi Iosif se aflau în vizită în oraşul Betleem. Oraşul era plin de oameni. Pentru că n-au  găsit nici o cameră liberă, Maria şi Iosif au trebuit să stea într-un loc unde erau ţinute animalele. Acolo Maria l-a născut pe Isus şi l-a aşezat într-o iesle, aşa cum se vede în imagine. Ieslea este un loc unde se pune mâncarea pentru vite şi pentru alte animale.

În noaptea în care s-a născut Isus s-au întâmplat lucruri extraordinare. În apropiere de Betleem, un înger le-a apărut unor păstori. El le-a spus că Isus era o persoană importantă. Îngerul le-a zis: „Iată! Vă aduc veşti bune care vă vor face fericiţi. Astăzi s-a născut cineva care-i va salva pe oameni“. — Luca 2:10, 11.

Îngerul le-a spus păstorilor că-l pot găsi pe Isus în Betleem, aşezat într-o iesle. Apoi, dintr-o dată, alţi îngeri din cer i s-au alăturat şi au început să-l laude pe Dumnezeu. „Glorie lui Dumnezeu“,  au cântat îngerii, „şi pe pământ pace printre oamenii bunăvoinţei.“ — Luca 2:12–14.

Când îngerii au plecat, păstorii au mers la Betleem, unde l-au găsit pe Isus. Ei le-au spus lui Iosif şi Mariei toate lucrurile bune pe care le auziseră. Imaginează-ţi cât de fericită a fost Maria că acceptase să fie mama lui Isus!

Mai târziu, Iosif şi Maria l-au dus pe Isus în oraşul Nazaret. Acolo a copilărit Isus. Când a devenit adult, el şi-a început importanta lucrare de predare. Aceasta făcea parte din misiunea încredinţată de Iehova Dumnezeu Fiului său pe pământ. Isus a fost dispus să facă această lucrare pentru că-l iubea foarte mult pe Tatăl său ceresc.

 Înainte de a-şi începe activitatea ca Mare Învăţător, Isus a fost botezat în râul Iordan de către Ioan Botezătorul. Atunci s-a întâmplat ceva uluitor. În timp ce Isus ieşea din apă, Iehova a spus din cer următoarele cuvinte: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Matei 3:17). Nu te bucuri când părinţii îţi spun că te iubesc? — Putem fi siguri că şi Isus a simţit acelaşi lucru.

Isus a făcut întotdeauna ce era corect. El n-a pretins niciodată că este altcineva. El nu le-a spus oamenilor că este Dumnezeu. Îngerul Gabriel îi spusese Mariei că Isus va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Isus însuşi a zis că era Fiul lui Dumnezeu. Iar el nu le-a spus oamenilor că ştia mai multe decât Tatăl său. El a spus: „Tatăl este mai mare decât mine“. — Ioan 14:28.

Chiar şi în cer, când Tatăl său îi dădea ceva de făcut, Isus îndeplinea întotdeauna ce i se cerea. El nu zicea una şi făcea alta. El îşi iubea Tatăl şi îl asculta. Mai târziu, când Isus a venit pe pământ, el a înfăptuit lucrarea pentru care fusese trimis de Tatăl său. El nu şi-a irosit timpul cu altceva. De aceea, Iehova este mulţumit de Fiul său.

Şi noi vrem să-i fim plăcuţi lui Iehova, nu-i aşa? — Atunci să demonstrăm că vrem să ascultăm de Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus. Dumnezeu ne vorbeşte prin paginile Bibliei. N-ar fi potrivit să pretindem că ascultăm de Dumnezeu, dar, în realitate, să credem şi să facem lucruri care nu sunt în armonie cu Biblia, nu-i aşa? — Nu uita: Dacă-l iubim cu adevărat pe Iehova, vom fi bucuroşi să facem ce-i este plăcut lui.