NU TE bucuri când cineva face un gest frumos faţă de tine? — Şi alţii se bucură; de fapt, cu toţii ne bucurăm când cineva ne face un bine. Marele Învăţător ştia lucrul acesta şi întotdeauna venea în ajutorul oamenilor. El a spus: „Nu am venit ca să fiu slujit, ci am venit ca să slujesc“. — Matei 20:28.

Aşadar, ce trebuie să facem dacă vrem să fim ca Marele Învăţător? — Trebuie să le slujim altora. Trebuie să le facem bine. Este adevărat că mulţi oameni nu procedează aşa. De fapt, cei mai mulţi aşteaptă tot timpul să fie serviţi. Cu o anumită ocazie, chiar şi discipolii lui Isus s-au purtat astfel. Fiecare dorea să fie cel mai mare, sau cel mai important.

Într-o zi, Isus a călătorit împreună cu discipolii săi. Când au ajuns în oraşul Capernaum, aflat în apropiere de Marea Galileii, au intrat cu toţii într-o casă. Acolo Isus i-a întrebat: „De ce v-aţi certat pe drum?“ Discipolii nu i-au răspuns nimic, căci pe drum se certaseră pentru că fiecare voia să fie cel mai mare. — Marcu 9:33, 34.

 Isus ştia că nu era potrivit ca vreunul dintre discipolii săi să se creadă mai mare decât ceilalţi. De aceea, după cum am văzut în primul capitol, el a luat un copil, l-a aşezat în mijlocul lor şi le-a spus că trebuie să fie la fel de umili ca acel copil. Dar discipolii tot n-au înţeles. Prin urmare, cu puţin înainte să moară, Isus i-a învăţat o lecţie pe care discipolii săi nu trebuiau s-o uite niciodată. Ce a făcut el? —

În timp ce erau împreună la masă, Isus s-a ridicat, a luat un prosop şi l-a înfăşurat în jurul mijlocului. A luat apoi un lighean şi a pus apă în el. Probabil că discipolii se întrebau ce intenţiona să facă. În timp ce discipolii îl priveau, Isus a mers la fiecare, s-a aplecat, i-a spălat picioarele şi i le-a şters cu prosopul. Gândeşte-te! Dacă ai fi fost acolo, ce-ai fi simţit? —

Discipolii au crezut că nu era potrivit ca Marele Învăţător să le slujească în felul acesta. De aceea s-au simţit puţin stânjeniţi. De fapt, Petru n-a vrut să-l lase pe Isus să-i facă acest serviciu umil. Isus i-a spus însă că pentru el era important să facă acest lucru.

De obicei, astăzi nu ne spălăm picioarele unii altora. Dar Isus a făcut lucrul acesta când a fost pe pământ. Ştii de ce? — Deoarece în ţara în care trăiau Isus şi discipolii săi oamenii purtau sandalele direct pe piciorul gol. Din această cauză, când mergeau pe străzile prăfuite, îşi murdăreau picioarele. Era un gest de amabilitate din partea gazdei să spele picioarele unui oaspete.

Dar, cu acea ocazie, nici unul dintre discipolii lui Isus nu se oferise să le spele picioarele celorlalţi. De aceea, Isus a făcut el însuşi lucrul acesta. Astfel, Isus i-a învăţat pe discipolii săi o lecţie importantă. Era o lecţie de care aceştia aveau nevoie. Şi este o lecţie de care avem nevoie şi noi astăzi.

 Ştii despre ce lecţie este vorba? — După ce s-a aşezat din nou la masă, Isus a spus: „Ştiţi ce v-am făcut? Voi mă numiţi «Învăţător» şi «Domn», şi aveţi dreptate, pentru că asta sunt. Deci, dacă eu, deşi Domn şi Învăţător, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora“. — Ioan 13:2–14.

Prin aceasta, Marele Învăţător le-a arătat că dorea ca discipolii săi să-şi slujească unii altora. El nu voia ca discipolii să fie egoişti sau să creadă că erau atât de importanţi, încât alţii trebuiau să le slujească mereu. El dorea ca discipolii săi să fie gata să le slujească altora.

Nu-i aşa că a fost o lecţie minunată? — Vei fi şi tu dispus să le slujeşti altora, asemenea Marelui Învăţător? — Cu toţii putem face câte ceva pentru alţii. Aceasta îi va face fericiţi. Dar mai presus de orice, îi va face fericiţi pe Isus şi pe Tatăl său.

Nu e greu să le slujeşti altora. Dacă eşti atent la cei din jurul tău, vei vedea că poţi face multe lucruri pentru ei. Gândeşte-te: N-ai putea să-i dai o mână de ajutor mamei tale? Ştii că ea face  multe lucruri pentru tine şi pentru familia ta. Cu ce-ai putea s-o ajuţi? — De ce n-o întrebi?

Ai putea să aşezi masa înainte ca familia ta să mănânce. Sau ai putea să strângi de pe masă farfuriile şi tacâmurile după ce aţi terminat de mâncat. Unii copii duc zilnic gunoiul. Indiferent de serviciul pe care-l faci, le slujeşti altora, întocmai ca Isus.

Ai fraţi sau surori mai mici cărora le poţi face un serviciu? Aminteşte-ţi că Isus, Marele Învăţător, le-a slujit chiar discipolilor săi. Slujindu-le fraţilor şi surorilor tale mai mici, îl imiţi pe Isus. Ce poţi face pentru ei? — I-ai putea ajuta să înveţe să-şi pună jucăriile în ordine când nu se mai joacă cu ele. Sau îi poţi ajuta să se îmbrace. Sau i-ai mai putea ajuta să-şi facă patul. Îţi vin în minte şi alte servicii pe care li le poţi face? —  Ei te vor iubi pentru aceasta, aşa cum şi discipolii l-au iubit pe Isus.

Şi la şcoală poţi să le faci diferite servicii altora. Ar putea fi vorba de colegii tăi de clasă sau de învăţătoarea ta. Dacă se întâmplă să-i cadă cuiva cărţile, ar fi drăguţ din partea ta să-l ajuţi să le ridice. Te-ai putea oferi să ştergi tabla sau să-i faci un alt serviciu învăţătoarei tale. Chiar şi faptul de a deschide cuiva uşa este un gest de amabilitate.

Uneori însă oamenii nu ne vor mulţumi pentru că suntem amabili cu ei. Crezi că atitudinea lor ar trebui să ne împiedice să le facem bine? — Nu, nicidecum. Mulţi oameni nu i-au mulţumit nici lui Isus pentru lucrurile bune pe care le făcuse pentru ei. Dar lucrul acesta nu l-a împiedicat să facă în continuare bine.

De aceea să nu ne reţinem niciodată să le slujim altora. Să ne aducem aminte de Isus, Marele Învăţător, şi să încercăm întotdeauna să-i urmăm exemplul!