Salt la conţinut

Salt la cuprins

CAPITOLUL 18

Îţi aminteşti să spui mulţumesc?

Îţi aminteşti să spui mulţumesc?

AI LUAT micul dejun azi? — Ştii cine ţi l-a pregătit? — Poate că mama ta sau altcineva. Dar de ce ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru mâncare? — Fiindcă datorită lui avem hrană. Însă trebuie să-i mulţumim şi persoanei care a pregătit masa sau care ne-a servit.

Uneori uităm să le mulţumim celor ce au fost amabili cu noi, nu-i aşa? Când Marele Învăţător a fost pe pământ, câţiva leproşi au uitat să-i mulţumească.

Ştii ce este un lepros? — Este o persoană care suferă de o boală numită lepră. Celui care are această boală i se pot desprinde chiar bucăţi de carne de pe corp. Pe timpul lui Isus, leproşii trăiau izolaţi. Iar dacă un lepros vedea pe cineva venind spre el, trebuia să strige pentru a-l avertiza să stea departe. El făcea aşa pentru ca oamenii să nu se apropie prea mult şi să ia lepra.

Isus a fost foarte bun cu leproşii. Într-o zi, el a trebuit să treacă, în drum spre Ierusalim, printr-un oraş. Când s-a apropiat de acel oraş, zece leproşi i-au ieşit în întâmpinare. Auziseră că Isus primise putere de la Dumnezeu să vindece orice boală.

Leproşii nu s-au apropiat de Isus, ci au rămas la distanţă. Dar erau convinşi că Isus putea să-i vindece. De aceea, când l-au văzut pe Marele Învăţător, au strigat: „Isus, Învăţătorule, ajută-ne!“

Îţi este milă de oamenii bolnavi? — Lui Isus îi era milă. El ştia că lepra este o boală cumplită. De aceea, le-a zis leproşilor: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor“. — Luca 17:11–14.

Ce le spune Isus leproşilor să facă?

De ce le-a spus Isus să meargă la preoţi? Pentru că aşa scria în legea pe care Iehova o dăduse poporului Său. Preotul lui Dumnezeu trebuia să examineze carnea leprosului şi să-i spună dacă era complet vindecat. Când nu mai era nici un semn de boală, acesta putea să trăiască din nou laolaltă cu oamenii sănătoşi. — Leviticul 13:16, 17.

Dar oamenii aceia aveau încă lepră. S-au dus ei la preot, aşa cum le spusese Isus? — Da, s-au dus imediat. Au fost siguri că Isus îi va vindeca de boala lor. Ce s-a întâmplat apoi?

Ei bine, în timp ce mergeau la preot, lepra a dispărut de pe ei. Carnea li s-a vindecat. Şi s-au însănătoşit. Credinţa lor în puterea lui Isus a fost răsplătită. Cât de bucuroşi au fost! Dar ce-ar fi trebuit să facă apoi pentru a-şi exprima recunoştinţa? Tu ce-ai fi făcut? —

Ce n-a uitat acest lepros?

Unul dintre ei s-a întors la Isus şi a început să-l glorifice pe Dumnezeu. Era cel mai potrivit lucru pe care-l putea face, fiindcă puterea cu care fusese vindecat era de la Dumnezeu. Apoi, omul a îngenuncheat la picioarele Marelui Învăţător şi i-a mulţumit. Îi era profund recunoscător pentru că-l vindecase de lepră.

Dar ceilalţi nouă? Isus a întrebat: „Zece bărbaţi au fost vindecaţi, nu-i aşa? Ceilalţi nouă unde sunt? Numai unu s-a întors să-i dea glorie lui Dumnezeu?“

Da, este adevărat. Doar unu din cei zece i-a dat glorie, sau i-a adus laude lui Dumnezeu, şi s-a întors să-i mulţumească lui Isus. Iar acesta era samaritean, un om dintr-o altă ţară. Ceilalţi nouă nu i-au mulţumit nici lui Dumnezeu, nici lui Isus. — Luca 17:15–19.

Cu cine vrei să te asemeni? Cu samariteanul, nu-i aşa? — Deci, când cineva este bun cu noi, ce n-ar trebui să uităm? — N-ar trebui să uităm să ne exprimăm recunoştinţa. Deseori oamenii uită să spună mulţumesc. Dar e bine să mulţumim. Când procedăm aşa, Iehova Dumnezeu şi Fiul său se bucură.

Cum îl poţi imita pe leprosul care s-a întors la Isus?

Acum gândeşte-te la cei ce au făcut multe lucruri pentru tine. De exemplu, ai fost vreodată bolnav? — Probabil că n-ai fost grav bolnav ca leproşii aceia, dar poate că ai răcit rău sau te-a durut stomacul. Te-a îngrijit cineva? — Poate că ţi-a dat medicamente sau ţi-a făcut alte servicii. Ai fost bucuros că te-a ajutat să te faci bine, nu? —

Samariteanul i-a mulţumit lui Isus că l-a vindecat, iar Isus s-a bucurat. Crezi că tatăl şi mama ta se vor bucura şi ei dacă le vei mulţumi ori de câte ori fac ceva pentru tine? — Da, se vor bucura.

De ce este important să nu uităm să spunem mulţumesc?

Unii oameni fac anumite lucruri pentru tine în fiecare zi sau în fiecare săptămână. Poate că acesta este serviciul lor. Şi s-ar putea chiar să pună multă inimă în ceea ce fac. Dar uiţi să le mulţumeşti. De exemplu, învăţătoarea ta se străduieşte să te ajute să înveţi. Aceasta este meseria ei. Dar ea va fi încântată dacă-i mulţumeşti.

Uneori oamenii fac lucruri mărunte pentru tine. Ţi-a deschis vreodată cineva uşa? Sau ţi-a întins cineva un platou cu mâncare? Este frumos să spui mulţumesc chiar şi pentru aceste mici servicii.

Dacă nu uităm să le mulţumim oamenilor, ne vom aminti mult mai uşor să-i mulţumim Tatălui nostru ceresc. Şi pentru câte lucruri îi putem mulţumi lui Iehova! El ne-a dat viaţă şi tot ce face plăcută viaţa. Aşadar, avem toate motivele să-l glorificăm pe Dumnezeu, vorbind frumos despre el în fiecare zi.

Pentru a înţelege valoarea recunoştinţei, citeşte Psalmul 92:1; Efeseni 5:20; Coloseni 3:17 şi 1 Tesaloniceni 5:18.