CINE este Dumnezeul tău? De ce crezi că este importantă această întrebare? — Deoarece oamenii se închină la mulţi dumnezei (1 Corinteni 8:5). Când apostolul Pavel a primit putere de la Iehova să vindece un om invalid, oamenii au strigat: „Dumnezeii au devenit asemenea oamenilor şi au coborât la noi!“ Oamenii au vrut să se închine înaintea lui Pavel şi a prietenului său, Barnaba. Pe Pavel l-au numit Hermes, iar pe Barnaba, Zeus, după numele unor zei.

Însă Pavel şi Barnaba n-au vrut să-i lase pe oamenii aceia să li se închine. Au sărit în mijlocul mulţimii şi au spus: „Întoarceţi-vă de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul viu“ (Faptele 14:8–15). Cine este „Dumnezeul viu“, care a creat toate lucrurile? — Iehova, Dumnezeul „Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“. Isus l-a numit pe Iehova „singurul Dumnezeu adevărat“. Aşadar, cine este singurul care merită închinarea noastră? — Iehova! — Psalmul 83:18; Ioan 17:3; Revelaţia 4:11.

Majoritatea oamenilor nu i se închină „singurului Dumnezeu adevărat“, ci unor zei. Deseori, se închină la lucruri făcute din lemn, din piatră sau din metal (Exodul 32:4–7; Leviticul 26:1; Isaia 44:14–17). Chiar şi bărbaţii şi femeile care devin celebri sunt consideraţi uneori dumnezei, staruri sau idoli. Ar fi potrivit să-i glorificăm? —

După ce Saul a devenit apostolul Pavel, a scris: „Dumnezeul acestui sistem de lucruri a orbit mintea celor necredincioşi“ (2 Corinteni 4:4). Cine este acest dumnezeu? — Satan Diavolul!  Satan a reuşit să amăgească omenirea să venereze oameni şi lucruri.

Ce a spus Isus când Satan a încercat să-l convingă să se plece înaintea lui şi să i se închine? — „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai lui să-i aduci un serviciu sacru.“ (Matei 4:10). Isus a arătat cu claritate că numai lui Iehova trebuie să ne închinăm. În continuare vom vorbi despre trei tineri care au ţinut cont de acest principiu. Numele lor erau Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

Aceşti tineri evrei făceau parte din poporul ales al lui Dumnezeu şi fuseseră duşi în Babilon. Acolo un rege pe nume Nabucodonosor a construit o imagine de aur uriaşă. Într-o zi regele a poruncit ca, la auzul muzicii, toţi oamenii să se plece  înaintea acelei imagini. „Oricine nu se va pleca până la pământ şi nu se va închina — i-a ameninţat el — va fi aruncat în cuptorul încins“. Tu ce-ai fi făcut? —

De obicei, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego făceau tot ce le poruncea regele. Dar de data asta au refuzat s-asculte. Ştii de ce? — Deoarece în legea lui Dumnezeu se spunea: „Să nu ai nici un alt dumnezeu în afară de mine. Să nu-ţi faci imagini cioplite şi să nu te pleci înaintea lor“ (Exodul 20:3–5). De aceea, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ales să asculte de legea lui Iehova şi nu s-au supus poruncii regelui.

Regele s-a înfuriat foarte rău şi a poruncit ca tinerii evrei să fie aduşi imediat la el. El i-a întrebat: „Este adevărat că nu le slujiţi dumnezeilor mei? Vă mai dau o şansă. Când veţi auzi muzica, să vă plecaţi până la pământ şi să vă închinaţi înaintea imaginii pe care am făcut-o. Dacă nu veţi face aşa, veţi fi aruncaţi în cuptorul încins. Şi care dumnezeu va putea să vă scape din mâinile mele?“

Ce aveau să facă aceşti tineri? Tu ce-ai fi făcut? — Ei i-au spus regelui: „Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne salveze. Dar chiar dacă nu ne va salva, tot nu le vom sluji dumnezeilor tăi. Nu ne vom pleca înaintea imaginii tale de aur“.

 Înfuriindu-se şi mai rău, regele a poruncit: „Încingeţi cuptorul de şapte ori mai mult!“ Apoi le-a ordonat oamenilor săi puternici să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptor. Cuptorul era atât de încins, încât flăcările i-au mistuit imediat pe slujitorii regelui. Dar ce s-a întâmplat cu cei trei evrei?

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost aruncaţi chiar în mijlocul focului. Însă s-au ridicat imediat. Erau nevătămaţi, iar legăturile le căzuseră. Cum de a fost posibil aşa ceva? — Regele s-a uitat în cuptor şi s-a îngrozit. „N-am aruncat trei bărbaţi în foc?“, a întrebat el. Slujitorii i-au răspuns: „Aşa e precum zici, măria ta!“

Apoi regele a zis: „Iată! Văd patru persoane tefere care merg prin foc“. Ştii cine era a patra persoană? — Îngerul lui Iehova, care i-a ocrotit pe cei trei evrei.

Văzând aceasta, regele a mers la uşa cuptorului şi a strigat: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt, veniţi încoace!“ Când  au ieşit, toţi au putut să vadă că nu erau arşi. Nici măcar nu miroseau a pârlit. Atunci regele a spus: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis un înger ca să-şi salveze slujitorii, pentru că ei n-au vrut să se închine nici unui dumnezeu în afară de Dumnezeul lor“. — Daniel, capitolul 3.

Şi noi putem trage învăţăminte din cele întâmplate atunci. Oamenii se închină şi astăzi la imagini, sau idoli. Într-o enciclopedie se spune: „Steagul, la fel ca şi crucea, este sfânt“ (The Encyclopedia Americana). Obiectele de veneraţie pot fi făcute din lemn, din piatră sau din pânză. Primii discipoli ai lui Isus au refuzat să se închine înaintea împăratului roman. Potrivit istoricului Daniel P. Mannix, gestul lor este asemănător cu „refuzul de a saluta drapelul sau de a rosti jurământul de credinţă“.

Prin urmare, crezi că are vreo importanţă pentru Dumnezeu dacă o imagine religioasă este de lemn, de piatră, de metal sau pictată pe pânză? — Ar fi potrivit ca un slujitor al lui Iehova să se închine înaintea unei asemenea imagini? — Şadrac, Meşac şi Abed-Nego nu s-au închinat înaintea imaginii de aur, iar Iehova i-a aprobat. Cum ai putea să le imiţi exemplul? —