CE COPIL de pe pământ crezi că i-a bucurat cel mai mult inima lui Iehova? — Fiul său, Isus. În continuare vom vorbi despre unele lucruri pe care le-a făcut Isus pentru a-şi bucura Tatăl.

Familia lui Isus avea de mers aproape trei zile până la Ierusalim, unde se afla frumosul templu al lui Iehova. Isus a numit templul „casa Tatălui meu“. În fiecare an, el călătorea acolo împreună cu familia sa pentru a celebra Paştele.

Isus avea 12 ani. Familia lui se întorcea acasă după celebrarea Paştelui. La un moment dat s-au oprit ca să înnopteze şi şi-au dat seama că Isus nu era nici cu ei, nici cu rudele, nici cu prietenii lor. Maria şi Iosif au făcut imediat cale întoarsă la Ierusalim pentru a-l căuta pe Isus. Unde crezi că l-au găsit? —

La templu. El îi asculta cu atenţie pe învăţătorii Legii şi le punea întrebări. Când îl întrebau ceva, el le răspundea imediat. Aceşti oameni erau uimiţi de răspunsurile lui excepţionale. Înţelegi acum de ce îi bucura Isus inima Tatălui său, Iehova Dumnezeu? —

Maria şi Iosif au răsuflat uşuraţi când l-au găsit pe Isus. Însă Isus nu-şi făcuse deloc griji. El ştia că templul era cel mai bun şi mai sigur loc în care se putea afla. De aceea, i-a întrebat: „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?“ Isus ştia că templul era casa lui Dumnezeu şi se simţea bine acolo.

 După aceea, Maria şi Iosif s-au întors acasă, la Nazaret, împreună cu Isus. Cum crezi că s-a purtat Isus cu părinţii săi? — Biblia spune că „le era supus“. Ce înseamnă că Isus era supus? — Isus asculta de părinţii lui. Da, el făcea tot ce-i cereau ei, chiar şi atunci când avea de îndeplinit unele treburi gospodăreşti, de exemplu, să aducă apă de la fântână. — Luca 2:41–52.

Acum, gândeşte-te: Chiar dacă a fost perfect, Isus a ascultat de părinţii săi imperfecţi. S-a bucurat Dumnezeu? — Cu siguranţă, întrucât în Cuvântul lui Dumnezeu copiilor li se porunceşte: „Ascultaţi de părinţii voştri“ (Efeseni 6:1). Şi tu îl poţi bucura pe Dumnezeu dacă asculţi de părinţii tăi, aşa cum a făcut Isus.

Îl poţi bucura pe Dumnezeu şi când le vorbeşti altora despre el. Dar s-ar putea ca unii oameni să-ţi spună că eşti copil şi că nu ştii prea multe despre acest subiect. Pe timpul lui Isus, când oamenii au încercat să împiedice nişte băieţaşi să vorbească  despre Dumnezeu, Isus le-a spus: „Oare n-aţi citit niciodată în Scripturi: «Tu ai scos laude din gura copilaşilor»?“ (Matei 21:16). Aşadar, cu toţii putem vorbi despre Iehova şi despre calităţile sale minunate, dacă dorim cu adevărat lucrul acesta. Iar Dumnezeu se va bucura!

Dar ca să ştim ce să le spunem altora, unde crezi că putem învăţa despre Dumnezeu? — Acasă, când studiem Biblia. Dar şi mai multe lucruri învăţăm la întrunirile poporului lui Dumnezeu. Cum îi putem recunoaşte pe cei ce fac parte din poporul său? —

Să ne gândim: Ce fac oamenii la întruniri? Predau ei cu adevărat ce scrie în Biblie? Citesc Biblia şi discută despre ce au citit? Aşa am asculta de Dumnezeu, nu? — Iar la întrunirile creştine ar trebui să auzim cuvintele lui Dumnezeu. — Dar dacă unii oameni îţi spun că nu trebuie să faci neapărat ce scrie în Biblie? Sunt ei poporul lui Dumnezeu? —

Să ne mai gândim la ceva: Biblia spune despre poporul lui Dumnezeu că este „un popor pentru numele său“ (Faptele 15:14). Întrucât numele lui Dumnezeu este Iehova, îi putem întreba pe oamenii cu care discutăm dacă Iehova este Dumnezeul lor. Dacă răspunsul lor este negativ, vom şti că nu fac parte din poporul său. În plus, cei ce fac parte din poporul lui Dumnezeu le vorbesc altora despre Regatul lui Dumnezeu. Ei îşi arată iubirea faţă de Iehova respectând poruncile sale. — 1 Ioan 5:3.

Dacă cunoşti oameni care fac toate aceste lucruri, trebuie să li te alături şi să te închini împreună cu ei lui Dumnezeu. Fii atent la întruniri ca să poţi răspunde la întrebările care se pun. Şi Isus a procedat aşa când s-a aflat în casa lui Dumnezeu. Astfel, îl vei bucura pe Dumnezeu, la fel ca Isus.

 Mai ştii şi alţi copii despre care Biblia spune că l-au bucurat pe Dumnezeu? — Timotei este un exemplu remarcabil. Tatăl său nu credea în Iehova. Dar mama lui, Eunice, credea; la fel şi bunica lui, Lois. Timotei a ascultat de ele şi a învăţat despre Iehova.

Mai târziu, când Timotei a devenit adult, apostolul Pavel a vizitat oraşul lui. El a observat cât de mult dorea Timotei să-i slujească lui Iehova. De aceea, i-a propus să meargă cu el ca să-l poată sluji pe Dumnezeu şi mai mult. Oriunde mergeau, ei le vorbeau oamenilor despre Regatul lui Dumnezeu şi despre Isus. — Faptele 16:1–5; 2 Timotei 1:5; 3:14, 15.

Dar sunt daţi ca exemplu în Biblie numai băieţi care l-au bucurat pe Dumnezeu? — Nicidecum. În continuare vom vorbi despre o fetiţă israelită. Pe timpul ei, Siria şi Israelul se duşmăneau. Într-o zi sirienii s-au luptat cu israeliţii şi au luat captivi, între  care şi o fetiţă. Ea a fost trimisă la casa lui Naaman, comandantul armatei. Acolo a devenit slujnica soţiei lui Naaman.

Naaman suferea de o boală numită lepră. Nici un doctor nu reuşise să-l vindece. Dar tânăra israelită ştia că un slujitor special al lui Dumnezeu, un profet, putea să-l ajute pe Naaman. Bineînţeles că Naaman şi soţia sa nu i se închinau lui Iehova. Era bine ca fetiţa să le spună ce ştia? Tu ce-ai fi făcut? —

Ei bine, fetiţa a spus: „Dacă Naaman s-ar duce la profetul lui Iehova din Israel, s-ar vindeca de lepră“. Naaman a ascultat-o pe fetiţă şi s-a dus la profetul lui Iehova. După ce a făcut ce-i spusese profetul, s-a vindecat. Naaman a devenit apoi un slujitor al adevăratului Dumnezeu. — 2 Împăraţi 5:1–15.

Ţi-ar plăcea şi ţie să ajuţi pe cineva să înveţe despre Iehova, aşa cum a făcut acea fetiţă? — Pe cine ai putea să ajuţi? — Poate că la început persoanele cărora încerci să le vorbeşti nu-şi dau seama că au nevoie de ajutor. Povesteşte-le despre lucrurile bune pe care le face Iehova. Probabil că atunci te vor asculta. Iar tu îl vei bucura pe Dumnezeu.