CEI CARE cred în Trinitate (Treime) spun că Dumnezeu este format din trei persoane: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Ei consideră că toţi trei sunt egali, atotputernici şi fără început. Conform doctrinei Trinităţii, Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Spiritul Sfânt este Dumnezeu, şi totuşi este un singur Dumnezeu.

 Mulţi adepţi ai Trinităţii recunosc că nu ştiu să explice această doctrină. Cu toate acestea, ei cred că Trinitatea este o învăţătură biblică. Însă este demn de remarcat că termenul „Trinitate” nu apare deloc în Biblie. Dar există oare în Biblie un verset care susţine ideea de Trinitate? Pentru a răspunde la această întrebare, să analizăm un verset folosit deseori de cei care cred în Trinitate.

În Ioan 1:1 se spune: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (Cornilescu, 1996). Într-un alt verset din acelaşi capitol, apostolul Ioan arată cu claritate că Isus este „Cuvântul” (Ioan 1:14). Întrucât Cuvântul este numit Dumnezeu, unii au ajuns la concluzia că atât Fiul, cât şi Tatăl sunt ipostaze ale aceluiaşi Dumnezeu.

Să ne amintim că această porţiune a Bibliei a fost scrisă în greacă, iar mai târziu a fost tradusă în alte limbi. Deşi unii traducători folosesc expresia „Cuvântul era Dumnezeu”, alţi traducători redau diferit aceste cuvinte. De ce? Folosindu-şi cunoştinţele de greacă biblică, aceşti traducători au înţeles că textul original trebuie redat diferit. Cum? Iată câteva exemple: „Logosul [Cuvântul] era divin” (A New Translation of the Bible), „Cuvântul era un dumnezeu” (The New Testament in an Improved Version), „Cuvântul era cu Dumnezeu şi era de aceeaşi natură cu el” (The Translator’s New Testament). Potrivit acestor redări, Cuvântul nu este Dumnezeu. * Datorită poziţiei sale înalte printre creaturile lui Iehova, Cuvântul este numit „un dumnezeu”. Termenul „dumnezeu”, scris cu literă mică, este folosit aici cu sensul de „puternic”.

Majoritatea oamenilor nu cunosc greaca biblică. Atunci cum poţi şti ce a vrut să spună Ioan? Gândeşte-te la următorul exemplu: un profesor le explică elevilor un anumit subiect,  însă elevii înţeleg în moduri diferite explicaţia. Ce pot face ei în această situaţie? Îi pot cere profesorului mai multe informaţii. Fără îndoială, cu cât cunosc mai multe lucruri despre subiectul predat, cu atât îl pot înţelege mai bine. În mod asemănător, pentru a înţelege semnificaţia versetului din Ioan 1:1, cel mai bine este să citeşti Evanghelia după Ioan. Aici vei găsi mai multe detalii despre poziţia pe care o are Isus. După ce vei aprofunda acest subiect, vei putea trage o concluzie corectă.

De exemplu, iată ce a scris Ioan în capitolul 1, versetul 18: „Niciun om nu l-a văzut vreodată pe [Atotputernicul] Dumnezeu”. Însă oamenii l-au văzut pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, aşa cum reiese din cuvintele lui Ioan: „Cuvântul [Isus] a devenit trup şi a locuit printre noi (şi noi am privit slava Lui)” (Ioan 1:14, Cornilescu, 1996). Cum ar putea Fiul să fie însuşi Dumnezeu? Ioan mai spune despre Cuvânt că era „cu Dumnezeu”. Însă cum poate fi cineva cu o persoană şi totodată să fie acea persoană? Mai mult decât atât, în Ioan 17:3, Isus face o distincţie clară între el şi Tatăl său ceresc. El îl numeşte pe Tatăl său „singurul Dumnezeu adevărat”. În încheierea evangheliei sale, Ioan conchide: „Acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 20:31). Observă că Isus este numit Fiul lui Dumnezeu, nu Dumnezeu. Aceste informaţii suplimentare din Evanghelia după Ioan ne ajută să înţelegem semnificaţia versetului din Ioan 1:1. Isus, Cuvântul, este „un dumnezeu” în sensul că are o poziţie înaltă, însă el nu este Dumnezeul Atotputernic.

Să revenim la ilustrarea prezentată mai înainte. Să presupunem că unii elevi au îndoieli chiar şi după ce profesorul le dă explicaţii suplimentare. Ce pot face ei? Pot întreba un alt profesor. Dacă acesta confirmă cele spuse de primul profesor, majoritatea elevilor nu vor mai avea îndoieli. În mod asemănător, dacă nu eşti sigur cu privire la ce a vrut să spună evanghelistul Ioan despre relaţia dintre Isus şi Dumnezeul Atotputernic, poţi apela la un alt scriitor biblic pentru  informaţii suplimentare. Analizează, de exemplu, ce a scris Matei. El a citat cuvintele lui Isus referitoare la sfârşitul acestui sistem: „Ziua şi ora aceea nimeni nu le ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). Cum confirmă aceste cuvinte că Isus nu este Dumnezeul Atotputernic?

Isus spune că Tatăl ştie mai multe lucruri decât Fiul. Însă, dacă Isus ar fi Dumnezeul Atotputernic, ar şti şi el tot ce ştie Tatăl. Aşadar, Fiul şi Tatăl nu pot fi egali. Totuşi, unii ar putea spune: „Isus a avut o natură umană şi una divină. Aici el vorbeşte ca om”. Dar, chiar dacă aşa ar sta lucrurile, ce putem spune despre spiritul sfânt? Dacă şi el este Dumnezeu, de ce nu a spus Isus că şi spiritul ştie ce ştie Tatăl?

Pe măsură ce vei studia Biblia, vei găsi multe alte versete despre acest subiect. Acestea confirmă adevărul despre Tatăl, Fiul şi spiritul sfânt (Psalmul 90:2; Faptele 7:55; Coloseni 1:15).