CÂŢIVA cercetători ai Bibliei au anunţat cu aproape patru decenii înainte de 1914 că în acest an aveau să aibă loc evenimente importante. Despre ce evenimente este vorba şi ce dovezi avem că 1914 a fost cu adevărat un an important?

În Luca 21:24, Isus a spus: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni până se vor împlini timpurile fixate ale naţiunilor”. Ierusalimul fusese capitala naţiunii Israel, unde au domnit regii din dinastia lui David (Psalmul 48:1, 2). Aceşti regi s-au deosebit de toţi ceilalţi conducători deoarece  au stat pe „tronul lui Iehova”, ca reprezentanţi ai săi (1 Cronici 29:23). Astfel, Ierusalimul a fost un simbol al domniei lui Iehova.

Când şi cum a început să fie ‘călcată în picioare de naţiuni’ domnia lui Dumnezeu? Aceasta s-a întâmplat în 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost cucerit de babilonieni. Pe „tronul lui Iehova” nu a mai stat niciun rege, iar linia regală a lui David a fost întreruptă (2 Regi 25:1-26). Avea să dureze la nesfârşit această situaţie? Nu. Profeţia lui Ezechiel a spus despre Zedechia, ultimul rege care a domnit la Ierusalim: „Scoate turbanul şi dă jos coroana! . . . Ea nu va mai fi a nimănui până va veni cel ce are dreptul legal, şi lui i-o voi da” (Ezechiel 21:26, 27). Cel care avea „dreptul legal” la coroana davidică era Cristos Isus (Luca 1:32, 33). Prin urmare, întronarea lui Isus avea să marcheze sfârşitul perioadei în care Ierusalimul a fost „călcat în picioare”.

 Când urma să aibă loc acest eveniment remarcabil? Isus a arătat că ‘naţiunile’ aveau să domnească o perioadă determinată. Relatarea din Daniel, capitolul 4, ne ajută să calculăm această perioadă. Aici se vorbeşte despre visul profetic al lui Nebucadneţar, regele Babilonului. El a văzut un copac foarte înalt, care a fost tăiat. Trunchiul lui nu putea să mai crească deoarece era legat cu lanţuri de fier şi de bronz. Un înger a spus: „Şapte timpuri să treacă peste el” (Daniel 4:10-16).

În Biblie, copacii simbolizează uneori domnia (Ezechiel 17:22-24; 31:2-5). Tăierea copacului reprezintă întreruperea domniei divine exercitate prin regii de la Ierusalim. Însă, potrivit viziunii, ‘Ierusalimul avea să fie călcat în picioare’ doar o vreme, adică o perioadă de „şapte timpuri”. Cât urma să dureze această perioadă?

Din Revelaţia 12:6, 14 reiese că trei timpuri şi jumătate echivalează cu „o mie două sute şaizeci de zile”. „Şapte timpuri” înseamnă de două ori mai mult, adică 2 520 de zile. Însă naţiunile nu au încetat să ‘calce în picioare’ domnia lui Dumnezeu după numai 2 520 de zile de la căderea Ierusalimului. Este evident că profeţia se referea la o perioadă mult mai lungă. În armonie cu versetele din Numerele 14:34 şi Ezechiel 4:6, care vorbesc despre „o zi pentru un an”, putem spune că cele „şapte timpuri” aveau să dureze 2 520 de ani.

Cei 2 520 de ani au început în octombrie 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost cucerit de babilonieni, iar regele din linia davidică a fost îndepărtat de la tron, şi s-au încheiat în octombrie 1914. Atunci au luat sfârşit „timpurile fixate ale naţiunilor”, iar Isus Cristos a fost întronat în cer de Dumnezeu (Psalmul 2:1-6; Daniel 7:13, 14). *

 Isus a prezis că ‘prezenţa’ sa ca Rege ceresc urma să fie marcată de evenimente mondiale dramatice, precum războaie, foamete, cutremure şi epidemii (Matei 24:3-8; Luca 21:11). Acestea constituie dovezi convingătoare că Regatul ceresc al lui Dumnezeu a fost instaurat în 1914, an care a marcat şi începutul ‘zilelor din urmă’ ale acestui sistem rău (2 Timotei 3:1-5).