Salt la conţinut

Salt la cuprins

CAPITOLUL 1

„Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu“

„Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu“

„Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale, iar poruncile sale nu sunt grele.“ (1 IOAN 5:3)

1, 2. Ce te îndeamnă să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeu?

ÎL IUBEŞTI pe Dumnezeu? Dacă ţi-ai dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu, răspunsul tău va fi un da categoric — şi aşa şi trebuie să fie! Într-adevăr, este cât se poate de firesc să-l iubim pe Iehova. Iubirea noastră pentru Dumnezeu este de fapt un răspuns la iubirea lui pentru noi. Biblia redă această idee astfel: „Noi iubim pentru că el [Iehova] ne-a iubit primul“ (1 Ioan 4:19).

2 Iehova a luat iniţiativa de a ne iubi. El ne-a oferit o locuinţă deosebită: minunata noastră planetă. De asemenea, Dumnezeu se îngrijeşte de necesităţile noastre fizice şi materiale (Matei 5:43–48). Dar, şi mai important, el ne satisface necesităţile spirituale. Iehova ne pune la dispoziţie Cuvântul său, Biblia. În plus, ne invită să ne rugăm lui, asigurându-ne că ne va asculta şi ne va da spiritul său sfânt, ca să ne ajute (Psalmul 65:2; Luca 11:13). Mai presus de toate, el l-a trimis pe cel mai iubit Fiu al său ca Răscumpărător, pentru a ne elibera din păcat şi moarte. Cât de mare este iubirea pe care ne-o arată Iehova! (Citeşte Ioan 3:16; Romani 5:8.)

3. a) Ce trebuie să facem noi înşine pentru a rămâne în iubirea lui Dumnezeu? b) La ce întrebare importantă trebuie să reflectăm, şi unde se găseşte răspunsul?

3 Iehova doreşte să ne bucurăm pentru totdeauna de iubirea sa. Dar lucrul acesta depinde numai de noi. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă următorul îndemn: „Păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu . . . pentru viaţa veşnică“ (Iuda 21). Verbul „păstraţi-vă“ transmite ideea că, pentru a rămâne în iubirea lui Dumnezeu, noi înşine trebuie să facem ceva. Trebuie să răspundem în mod concret la iubirea sa. Aşadar, să reflectăm la această întrebare importantă: Cum îmi pot demonstra iubirea pentru Dumnezeu? Răspunsul se găseşte în cuvintele inspirate ale apostolului Ioan: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale, iar poruncile sale nu sunt grele“ (1 Ioan 5:3). Întrucât vrem să-i dovedim Dumnezeului nostru cât de mult îl iubim, este necesar să analizăm cu atenţie semnificaţia acestor cuvinte.

„IATĂ CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA DE DUMNEZEU“

4, 5. a) La ce se referă expresia „iubirea de Dumnezeu“? b) Descrie cum a început să încolţească iubirea pentru Iehova în inima ta.

4 „Iubirea de Dumnezeu“! La ce s-a gândit apostolul Ioan când a aşternut în scris aceste cuvinte? Expresia nu se referă la iubirea lui Dumnezeu pentru noi, ci la iubirea noastră pentru el. Îţi aminteşti de timpul când iubirea pentru Iehova a început să încolţească în inima ta?

Dedicarea şi botezul înseamnă începutul unei vieţi în care ascultăm de Iehova din iubire

5 Gândeşte-te cum a fost când ai aflat pentru prima oară adevărul despre Iehova şi despre scopurile sale şi când ai început să manifeşti credinţă. Atunci ai înţeles că, deşi te-ai născut în păcat şi prin urmare înstrăinat de Dumnezeu, Iehova ţi-a deschis prin Cristos calea spre perfecţiunea pierdută de Adam şi spre viaţa veşnică (Matei 20:28; Romani 5:12, 18). Astfel, ai devenit conştient de marele sacrificiu pe care l-a făcut Iehova când l-a trimis pe cel mai iubit Fiu al său să moară pentru tine. Inima ta a fost sensibilizată, astfel că ai început să simţi iubire pentru Dumnezeul care ţi-a arătat o iubire atât de mare. (Citeşte 1 Ioan 4:9, 10.)

6. Cum se exprimă adevărata iubire, şi ce te-a îndemnat iubirea pentru Dumnezeu să faci?

6 Dar acest sentiment nu a fost decât începutul adevăratei iubiri pentru Iehova. Iubirea nu este doar un sentiment şi nu se limitează la cuvinte. Adevărata iubire pentru Dumnezeu înseamnă mai mult decât a spune „îl iubesc pe Iehova“. Ca şi credinţa, adevărata iubire se vede din acţiunile pe care ne îndeamnă să le facem (Iacov 2:26). Mai exact, iubirea se exprimă prin fapte plăcute persoanei iubite. Aşadar, când iubirea pentru Iehova a prins rădăcini în inima ta, te-ai simţit îndemnat să-ţi trăieşti viaţa într-un mod plăcut Tatălui tău ceresc. Eşti un Martor botezat? Dacă da, înseamnă că aceste sentimente profunde de afecţiune şi devoţiune te-au determinat să iei cea mai importantă decizie din viaţa ta. Astfel, te-ai dedicat lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa şi ţi-ai simbolizat dedicarea prin botez. (Citeşte Romani 14:7, 8.) Îndeplinirea acestei promisiuni solemne făcute lui Iehova implică ceea ce menţionează apostolul Ioan în continuare.

„SĂ RESPECTĂM PORUNCILE SALE“

7. Care sunt unele dintre poruncile lui Dumnezeu, şi ce înseamnă a le respecta?

7 Ioan arată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: „Să respectăm poruncile sale“. Care sunt poruncile lui Dumnezeu? Iehova ne dă unele porunci concrete prin Cuvântul său, Biblia. De exemplu, el interzice anumite practici, cum ar fi beţia, fornicaţia, idolatria, furtul şi minciuna (1 Corinteni 5:11; 6:18; 10:14; Efeseni 4:28; Coloseni 3:9). A respecta poruncile lui Dumnezeu înseamnă a trăi în armonie cu normele morale prezentate clar în Biblie.

8, 9. Cum putem şti ce îi este plăcut lui Iehova chiar şi în situaţii pentru care nu există o lege biblică concretă? Dă un exemplu.

8 Dar, pentru a-i plăcea lui Iehova, este necesar să facem mai mult decât doar să ascultăm de poruncile sale concrete. Iehova nu ne îngrădeşte cu legi care să reglementeze orice aspect al vieţii. Prin urmare, zilnic ne putem confrunta cu situaţii pentru care nu există porunci biblice concrete. În astfel de cazuri, cum putem şti ce îi este plăcut lui Iehova? Biblia dă indicii clare despre modul de gândire al lui Dumnezeu. Pe măsură ce studiem Biblia, aflăm ce iubeşte şi ce urăşte Iehova (Proverbele 6:16–19). (Citeşte Psalmul 97:10.) În felul acesta, ajungem să discernem atitudinile şi acţiunile pe care le preţuieşte el. Cu cât vom învăţa mai mult despre personalitatea şi căile lui Iehova, cu atât mai mult vom lăsa ca modul său de gândire să ne influenţeze deciziile şi acţiunile. Astfel, chiar şi în situaţiile pentru care nu există o lege biblică concretă vom putea înţelege „care este voinţa lui Iehova“ (Efeseni 5:17).

9 De exemplu, în Biblie nu există nicio poruncă directă care să interzică vizionarea filmelor sau a programelor TV cu un conţinut foarte violent sau imoral. Dar chiar avem nevoie de o lege concretă împotriva vizionării unor astfel de emisiuni? Noi ştim cum priveşte Iehova aceste lucruri. Cuvântul său ne spune clar: „Sufletul [lui Iehova] îl urăşte negreşit pe cel ce iubeşte violenţa“ (Psalmul 11:5). De asemenea, Biblia spune: „Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe cei adulteri“ (Evrei 13:4). Dacă medităm la aceste cuvinte inspirate, putem înţelege bine voinţa lui Iehova. Prin urmare, nu vom alege să ne destindem privind scene şocante care înfăţişează astfel de practici detestate de Dumnezeul nostru. Noi ştim că Iehova se bucură când evităm degradarea morală, pe care lumea de azi încearcă să o prezinte drept destindere inofensivă. *

10, 11. De ce alegem să ascultăm de Iehova, şi cum este ascultarea noastră?

10 Care este principalul motiv ce ne determină să respectăm poruncile divine? De ce dorim să trăim zilnic în armonie cu ceea ce cunoaştem despre modul de gândire al lui Dumnezeu? Alegem o astfel de conduită doar pentru a scăpa de pedeapsă sau pentru a evita consecinţele triste ale ignorării voinţei lui Iehova? (Galateni 6:7) Nicidecum! Noi considerăm că ascultarea de Iehova este o ocazie extraordinară de a ne arăta iubirea pentru el. Aşa cum un copil este dornic să câştige zâmbetul aprobator al tatălui său, tot aşa şi noi dorim să câştigăm aprobarea lui Iehova (Psalmul 5:12). El este Tatăl nostru, iar noi îl iubim. Nimic nu ne aduce o bucurie mai mare sau o satisfacţie mai profundă decât faptul de a şti că ne trăim viaţa într-un mod care are „aprobarea lui Iehova“ (Proverbele 12:2).

11 Aşadar, noi nu ascultăm din constrângere sau doar când ne place sau punând condiţii. * Nu hotărâm să respectăm unele porunci şi să le ignorăm pe altele, ascultând numai când este convenabil pentru noi sau când nu ne este prea greu. Dimpotrivă, ‘ascultăm din inimă’ (Romani 6:17). Noi împărtăşim sentimentele psalmistului inspirat, care a scris: „Îmi voi găsi plăcerea în poruncile tale, pe care le iubesc“ (Psalmul 119:47). Da, noi ascultăm de Iehova din iubire! Recunoaştem că el merită, ba chiar pretinde, ascultarea noastră completă şi necondiţionată (Deuteronomul 12:32). Am dori ca Iehova să spună despre noi ceea ce spune Cuvântul său despre Noe. Referitor la acest patriarh fidel, care şi-a dovedit iubirea pentru Dumnezeu fiind ascultător zeci de ani, Biblia afirmă: „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai“ (Geneza 6:22).

12. Când îi bucură inima lui Iehova ascultarea noastră?

12 Cum consideră Iehova ascultarea noastră de bunăvoie? Cuvântul său spune că prin aceasta ‘îi bucurăm inima’ (Proverbele 27:11). Dar chiar îi bucurăm inima Domnului Suveran al universului prin ascultarea noastră? Cu siguranţă, şi aceasta din motive bine întemeiate! Iehova ne-a creat cu liber-arbitru, ceea ce înseamnă că avem libertate de alegere: putem alege să ascultăm sau să nu ascultăm de Dumnezeu (Deuteronomul 30:15, 16, 19, 20). Când alegem de bunăvoie să ascultăm de Iehova şi când decizia noastră vine dintr-o inimă plină de iubire pentru el, Tatăl nostru ceresc îşi găseşte plăcerea în aceasta şi se bucură nespus de mult (Proverbele 11:20). De asemenea, în felul acesta alegem cel mai bun mod de viaţă.

„PORUNCILE SALE NU SUNT GRELE“

13, 14. De ce se poate spune că „poruncile [lui Dumnezeu] nu sunt grele“, şi cum poate fi ilustrat lucrul acesta?

13 Apostolul Ioan face o afirmaţie foarte încurajatoare cu privire la cerinţele lui Iehova: „Poruncile sale nu sunt grele“. O altă traducere a Bibliei spune: „Poruncile sale nu sunt [apăsătoare, nota de subsol]“ (Cornilescu, 2001). * Cerinţele lui Iehova nu sunt nerezonabile sau apăsătoare, de aceea oamenilor imperfecţi nu le este imposibil să respecte legile sale.

14 Iată cum am putea ilustra lucrul acesta. Un prieten apropiat, care urmează să-şi schimbe locuinţa, te roagă să-l ajuţi să se mute. Cu această ocazie trebuie transportate multe bagaje. Unele dintre ele sunt destul de uşoare pentru a putea fi duse de o singură persoană, dar altele sunt grele şi nu pot fi ridicate decât de două persoane. Prietenul tău alege bagajele pe care ar vrea să le duci tu. Îţi va cere el să iei bagajele despre care ştie că sunt prea grele pentru tine? În niciun caz! El nu vrea să le duci singur şi să ţi se întâmple ceva rău. În mod asemănător, Dumnezeul nostru bun şi iubitor nu ne cere să respectăm nişte porunci prea grele (Deuteronomul 30:11–14). El nu ne-ar cere niciodată să purtăm o povară atât de apăsătoare. Iehova ne înţelege limitele, căci „ştie bine din ce suntem făcuţi, îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:14).

15. De ce putem avea încredere că poruncile lui Iehova sunt numai spre binele nostru?

15 Într-adevăr, poruncile lui Iehova nu sunt nicidecum grele; ele sunt numai spre binele nostru. (Citeşte Isaia 48:17.) Astfel, în trecut, Moise i-a putut spune lui Israel: „Iehova ne-a poruncit să îndeplinim toate aceste dispoziţii, să ne temem întotdeauna de Iehova, Dumnezeul nostru, spre binele nostru, ca să rămânem în viaţă, ca în ziua aceasta“ (Deuteronomul 6:24). Şi noi putem avea încredere că, atunci când ne-a dat legile sale, Iehova a avut în vedere ce este cel mai bine pentru noi, bunăstarea noastră de durată, da, veşnică. Şi cum ar putea fi altfel? Iehova are o înţelepciune infinită (Romani 11:33). Prin urmare, el ştie ce este cel mai bine pentru noi. Iehova este şi personificarea iubirii (1 Ioan 4:8). Iubirea, care constituie însăşi natura sa, guvernează tot ceea ce spune şi face el. Ea stă la baza tuturor poruncilor pe care Iehova le dă slujitorilor săi.

16. În pofida influenţelor lumii decăzute şi a înclinaţiilor cărnii imperfecte, de ce putem urma calea ascultării?

16 Dar lucrul acesta nu înseamnă că ascultarea de Dumnezeu este o cale uşoară. Avem de luptat împotriva influenţelor lumii decăzute, care „zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). De asemenea, avem de purtat o bătălie cu carnea imperfectă, care are tendinţa de a ne face să încălcăm legile lui Dumnezeu (Romani 7:21–25). Însă iubirea noastră pentru Dumnezeu poate ieşi învingătoare. Iehova îi binecuvântează pe cei ce doresc să-şi dovedească iubirea pentru el prin ascultare şi le dă spiritul său sfânt „celor ce ascultă de el ca stăpânitor“ (Faptele 5:32). Acest spirit produce în noi rodul său minunat, calităţi valoroase care ne ajută să urmăm calea ascultării (Galateni 5:22, 23).

17, 18. a) Ce vom analiza în această carte, şi, pe măsură ce vom face lucrul acesta, ce trebuie să avem în vedere? b) Ce vom examina în capitolul următor?

17 În această carte vom analiza principiile şi normele morale stabilite de Iehova, precum şi multe alte aspecte legate de voinţa sa. Pe măsură ce vom face lucrul acesta, este necesar să avem în vedere câteva lucruri importante: Iehova nu ne obligă să ascultăm de legile şi principiile sale; el doreşte să ascultăm de bunăvoie şi din inimă. De asemenea, Iehova ne cere să trăim într-un mod care ne va aduce bogate binecuvântări în prezent, iar în viitor, viaţă veşnică. În ceea ce ne priveşte, să considerăm ascultarea noastră fără rezerve drept o ocazie minunată de a-i arăta lui Iehova cât de mult îl iubim.

18 Pentru a ne ajuta să deosebim binele de rău, Iehova ne-a înzestrat în mod iubitor cu conştiinţă. Totuşi, pentru a fi un ghid demn de încredere, conştiinţa noastră trebuie instruită. Despre acest lucru vom discuta în capitolul următor.

^ par. 11 Chiar şi spiritele rele ascultă, dar din constrângere. Când Isus le-a poruncit să iasă din nişte oameni demonizaţi, demonii au fost obligaţi să-i recunoască autoritatea şi să asculte de el, chiar dacă n-au făcut-o de bunăvoie (Marcu 1:27; 5:7–13).

^ par. 13 Cuvântul grecesc tradus prin „grele, apăsătoare“ este folosit în Matei 23:4 pentru a descrie ‘sarcinile grele’, adică regulile şi tradiţiile omeneşti foarte amănunţite, pe care scribii şi fariseii le puseseră pe umerii oamenilor de rând. Acelaşi termen este redat în Faptele 20:29, 30 prin „asupritori“ şi se referă la apostaţii agresivi, care ‘vorbeau lucruri denaturate’ şi căutau să-i înşele pe alţii.