1–3. a) Ce adevăr incontestabil exprimă Biblia? b) Cum ne putem alege prieteni care ne vor influenţa în bine?

OAMENII sunt într-un anumit sens asemenea unui burete, având tendinţa de a absorbi tot ce este în jurul lor. Chiar şi fără să vrem, adoptăm foarte uşor atitudinile, normele şi trăsăturile de personalitate ale celor cu care suntem în relaţii apropiate.

² Biblia exprimă un adevăr incontestabil: „Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept, dar cine se întovărăşeşte cu cei fără minte o duce rău“ (Proverbele 13:20). Acest proverb nu se referă doar la relaţiile tangenţiale. Expresia verbală „a umbla cu“ sugerează o asociere continuă. * Comentând pe marginea acestui verset, o lucrare biblică de referinţă spune: „A umbla cu cineva presupune iubire şi ataşament“. Nu-i aşa că avem tendinţa să-i imităm pe cei pe care îi iubim? Într-adevăr, întrucât ne ataşăm afectiv de cei pe care îi iubim, aceştia pot avea asupra noastră o influenţă puternică în bine sau în rău.

³ Pentru a rămâne în iubirea lui Dumnezeu, este esenţial să ne căutăm prieteni care ne vor influenţa în bine. Cum putem face lucrul acesta? Simplu spus, iubindu-i pe aceia pe care îi iubeşte Dumnezeu şi făcându-ni-i prieteni pe  prietenii săi. Să ne gândim: Ce prieteni mai buni ne-am putea face dacă nu pe cei ce au calităţile pe care le aşteaptă Iehova de la prietenii săi? Aşadar, să vedem ce fel de persoane iubeşte Dumnezeu. Dacă avem clar în minte punctul de vedere al lui Iehova, vom fi mai bine pregătiţi să legăm prietenii sănătoase.

4. De ce are Iehova dreptul să fie selectiv când îşi alege prietenii, şi de ce l-a numit Iehova pe Avraam „prietenul meu“?

⁴ Când îşi face prieteni, Iehova este foarte selectiv. Şi are tot dreptul! El este Domnul Suveran al universului, iar prietenia cu el este cel mai mare privilegiu. Aşadar, pe cine alege ca prieten? Iehova se apropie de cei ce au încredere şi credinţă deplină în el. Să ne gândim, de exemplu, la patriarhul Avraam, un om bine-cunoscut pentru credinţa sa remarcabilă. Ce încercare mai mare a credinţei ar putea fi pentru un tată uman decât să i se ceară să-şi aducă fiul ca jertfă! * Totuşi, Avraam „l-a oferit drept jertfă, ca să spunem aşa, pe Isaac“, având deplina încredere că „Dumnezeu putea chiar să-l scoale din morţi“ (Evrei 11:17–19). Întrucât Avraam a dovedit o astfel de credinţă şi ascultare, Iehova l-a numit cu afecţiune „prietenul meu“ (Isaia 41:8; Iacov 2:21–23).

5. Cum îi consideră Iehova pe cei ce ascultă de el în mod loial?

⁵ Iehova apreciază mult ascultarea loială. El îi iubeşte pe cei ce sunt gata să pună loialitatea faţă de el mai presus de orice. (Citeşte 2 Samuel 22:26.) După cum am văzut în capitolul 1 al acestei cărţi, Iehova îşi găseşte plăcerea în  cei ce aleg să asculte de el din iubire. „Cel drept se bucură de o prietenie strânsă cu El“, se spune în Proverbele 3:32. Celor ce respectă cu loialitate cerinţele sale, Iehova le adresează invitaţia călduroasă de a fi oaspeţi în „cortul“ său; cu alte cuvinte, ei sunt bine veniţi să i se închine şi i se pot ruga lui oricând (Psalmul 15:1–5).

6. Cum putem dovedi că îl iubim pe Isus, şi ce simte Iehova faţă de cei ce îl iubesc pe Fiul său?

⁶ Iehova îi iubeşte pe cei ce îl iubesc pe Isus, Fiul său unic-născut. Isus a spus: „Dacă cineva mă iubeşte, va respecta cuvântul meu şi Tatăl meu îl va iubi, iar noi vom veni la el şi ne vom face locaşul cu el“ (Ioan 14:23). Cum ne putem dovedi iubirea pentru Isus? Numai dacă îndeplinim poruncile sale, inclusiv cea de a predica vestea bună şi de a face discipoli (Matei 28:19, 20; Ioan 14:15, 21). De asemenea, ne dovedim iubirea pentru Isus când ‘călcăm cât mai exact pe urmele lui’, imitându-l în cuvânt şi faptă atât cât ne permite condiţia noastră de oameni imperfecţi (1 Petru 2:21). Iar Iehova se bucură când vede eforturile celor ce, din iubire pentru Fiul său, Cristos, urmează calea trasată de el.

7. De ce este înţelept să ne alegem prieteni dintre prietenii lui Iehova?

⁷ Credinţă, loialitate, ascultare şi iubire pentru Isus şi pentru căile lui: acestea sunt câteva dintre calităţile pe care Iehova le aşteaptă de la prietenii Săi! Fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: Sunt aceste calităţi evidente la prietenii mei apropiaţi? Mi-am ales eu prieteni dintre prietenii lui Iehova? Aşa ar fi înţelept să procedăm. Cei ce cultivă calităţi sfinte şi predică vestea bună despre Regat cu zel pot avea o influenţă pozitivă asupra noastră, determinându-ne să trăim la înălţimea hotărârii noastre de a-i plăcea lui Dumnezeu. (Vezi chenarul  „Ce înseamnă un prieten bun?“.)

8. Ce te impresionează la prietenia dintre: a) Naomi şi Rut, b) cei trei tineri evrei, c) Pavel şi Timotei?

⁸ Scripturile conţin multe exemple de persoane care au primit binecuvântări pentru că au legat prietenii sănătoase. Poţi citi despre prietenia dintre Naomi şi nora ei Rut, dintre cei trei tineri evrei care au legat o prietenie strânsă în Babilon şi dintre Pavel şi Timotei (Rut 1:16; Daniel 3:17, 18; 1 Corinteni 4:17; Filipeni 2:20–22). Să ne îndreptăm însă atenţia asupra unui alt exemplu remarcabil: prietenia dintre David şi Ionatan.

9, 10. Ce a stat la baza prieteniei dintre David şi Ionatan?

⁹ Potrivit Bibliei, după ce David l-a omorât pe Goliat, „sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan a început să-l iubească la fel ca pe sufletul lui“ (1 Samuel 18:1). Acesta a fost începutul unei prietenii statornice care, în pofida considerabilei diferenţe de vârstă dintre cei doi, a durat până la moartea lui Ionatan pe câmpul de luptă (2 Samuel 1:26). * Ce a stat la baza legăturii puternice dintre aceşti doi prieteni?

¹⁰ Legătura dintre David şi Ionatan avea la bază iubirea pentru Dumnezeu şi dorinţa puternică de a-i rămâne fideli. Ei erau uniţi în sens spiritual. Fiecare manifesta calităţi care îl făceau plăcut în ochii celuilalt. Ionatan a fost fără îndoială impresionat de curajul şi de zelul tânărului care apăra neînfricat numele lui Iehova. La rândul lui, David l-a respectat pe bărbatul mai în vârstă care susţinea cu loialitate lucrurile stabilite de Iehova şi care dovedea altruism, căutând mai degrabă binele lui David, decât binele  său. De exemplu, să remarcăm ce s-a întâmplat într-un moment de răscruce din viaţa lui David, pe vremea când acesta era fugar şi locuia în pustiu ca să scape de furia tatălui lui Ionatan, răul rege Saul. Dovedind o remarcabilă loialitate, Ionatan a luat iniţiativa şi „s-a dus la David . . . , ca să-i întărească încrederea în Dumnezeu“ (1 Samuel 23:16). Imaginează-ţi ce trebuie să fi simţit David când  prietenul său drag a venit la el pentru a-i oferi sprijin afectiv şi pentru a-l încuraja! *

11. Ce ai învăţat despre prietenie din exemplul lui Ionatan şi al lui David?

¹¹ Ce învăţăm din exemplul lui Ionatan şi al lui David? În primul rând, înţelegem că ceea ce contează cel mai mult într-o prietenie sunt valorile spirituale comune. Când ne apropiem de cei ce au aceleaşi convingeri şi valori morale ca ale noastre, precum şi dorinţa de a-i rămâne fideli lui Dumnezeu, putem avea un schimb de idei, de sentimente  şi de experienţe care ne încurajează şi ne întăresc. (Citeşte Romani 1:11, 12.) Astfel de prieteni cu preocupări spirituale găsim printre cei uniţi cu noi în închinare. Dar înseamnă aceasta că oricine vine la întrunirile de la Sala Regatului poate fi un prieten bun? Nu neapărat.

12, 13. a) De ce trebuie să fim selectivi chiar şi atunci când ne alegem prietenii dintre colaboratorii creştini? b) Cu ce problemă s-au confruntat congregaţiile din primul secol, şi ce avertismente energice a dat Pavel?

¹² Pentru a avea prieteni care să ne zidească pe plan spiritual, trebuie să fim selectivi chiar şi în cadrul congregaţiei. Lucrul acesta n-ar trebui să ne surprindă. Poate că unii creştini din congregaţie au nevoie de mai mult timp ca să ajungă la maturitate spirituală, aşa cum unele fructe dintr-un pom au nevoie de mai mult timp ca să se coacă. Astfel, în orice congregaţie există creştini care se află în diferite stadii de creştere spirituală (Evrei 5:12—6:3). Desigur, noi manifestăm răbdare şi iubire faţă de cei ce sunt mai noi sau mai slabi în credinţă, fiindcă dorim să-i ajutăm să crească pe plan spiritual (Romani 14:1; 15:1).

¹³ Uneori, în congregaţie pot apărea situaţii care pretind să fim vigilenţi în ce priveşte tovărăşiile. Poate că unii au o conduită discutabilă. Poate că alţii nutresc resentimente sau un spirit de nemulţumire. Şi în congregaţiile din primul secol a existat o problemă asemănătoare. Deşi majoritatea membrilor congregaţiei erau fideli, unii aveau un comportament nepotrivit. Unii membri ai congregaţiei din Corint nu susţineau anumite învăţături creştine, de aceea apostolul Pavel a avertizat congregaţia astfel: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“ (1 Corinteni 15:12, 33). De asemenea, Pavel l-a atenţionat pe Timotei că până şi printre colaboratorii creştini erau, probabil, unii care nu acţionau corect. Astfel, el i-a spus lui  Timotei să se ferească de aceştia şi să nu şi-i facă prieteni. (Citeşte 2 Timotei 2:20–22.)

14. Cum putem aplica la prietenie principiul care stă la baza avertismentelor lui Pavel?

¹⁴ Cum putem aplica principiul care stă la baza avertismentelor lui Pavel? Evitând să avem o asociere strânsă cu cei ce pot avea o influenţă negativă asupra noastră, indiferent că este vorba de persoane din congregaţie sau din afara ei (2 Tesaloniceni 3:6, 7, 14). Trebuie să ne ocrotim spiritualitatea! Să nu uităm că, asemenea unui burete, care absoarbe ce este în jur, noi adoptăm atitudinile şi obiceiurile prietenilor noştri apropiaţi. Aşa cum nu putem să înmuiem un burete în oţet şi să ne aşteptăm să se umple cu apă, tot aşa nu putem să ne asociem cu cei ce exercită o influenţă negativă şi să ne aşteptăm să absorbim ceva pozitiv (1 Corinteni 5:6).

15. Ce poţi face pentru a găsi în congregaţie prieteni cu preocupări spirituale?

¹⁵ Din fericire, în congregaţie putem lega în mod sigur prietenii sănătoase (Psalmul 133:1). Cum poţi găsi prieteni cu preocupări spirituale printre colaboratorii creştini? Pe măsură ce vei cultiva calităţi şi obiceiuri plăcute lui Dumnezeu, cei ce au aceleaşi preocupări ca ale tale îţi vor căuta fără îndoială compania. Totodată, va trebui să faci câţiva paşi concreţi pentru a te lărgi şi pentru a lega noi prietenii. (Vezi chenarul  „Cum ne-am făcut prieteni buni“.) Caută-i pe cei ce manifestă calităţile pe care ai vrea să le ai şi tu. Urmează sfatul biblic de a te ‘lărgi’, străduindu-te să legi prietenii cu diferiţi colaboratori creştini, indiferent de rasa, naţionalitatea sau cultura lor (2 Corinteni 6:13). (Citeşte 1 Petru 2:17.) Nu te limita la cei de aceeaşi vârstă cu tine. Aminteşte-ţi că Ionatan era mult mai în vârstă decât David. Mulţi creştini mai în vârstă pot spori calitatea unei prietenii prin experienţa şi înţelepciunea lor.

16, 17. Dacă un colaborator creştin ne răneşte în vreun fel, de ce nu trebuie să ne îndepărtăm de congregaţie?

¹⁶ Întrucât membrii congregaţiei au personalităţi diferite şi provin din medii diferite, din când în când pot apărea probleme. Poate că un colaborator creştin spune sau face un lucru care ne răneşte sentimentele (Proverbele 12:18). Uneori, dezacordurile sunt alimentate de diferenţele de personalitate, de înţelegerea greşită a unor lucruri sau de diferenţele de opinie. Ne vom poticni din cauza unor astfel de probleme şi ne vom îndepărta de congregaţie? Dacă îi iubim cu adevărat pe Iehova şi pe aceia pe care îi iubeşte el, nu vom acţiona aşa.

¹⁷ În calitate de Creator şi Susţinător al vieţii, Iehova merită iubirea şi devoţiunea noastră absolută (Revelaţia 4:11). Iar congregaţia, pe care el o foloseşte cu bucurie, merită  sprijinul nostru loial (Evrei 13:17). Aşadar, dacă un colaborator creştin ne răneşte sau ne dezamăgeşte, nu ne vom îndepărta de congregaţie pentru a ne exprima astfel nemulţumirea. Şi cum am putea face aşa ceva? Nu Iehova ne-a jignit. Iubirea pentru Iehova nu ne va permite să-i întoarcem spatele nici lui, nici poporului său! (Citeşte Psalmul 119:165.)

18. a) Ce putem face pentru a promova pacea în congregaţie? b) Ce binecuvântări primim dacă alegem să iertăm când există motive întemeiate?

¹⁸ Iubirea pentru colaboratorii creştini ne îndeamnă să promovăm pacea în congregaţie. Iehova nu aşteaptă perfecţiune de la cei pe care îi iubeşte, de aceea nici noi n-ar trebui să aşteptăm. Iubirea ne ajută să trecem cu vederea greşelile minore şi să ne amintim că toţi suntem imperfecţi şi greşim (Proverbele 17:9; 1 Petru 4:8). Iubirea ne ajută să continuăm ‘să ne iertăm cu mărinimie unii pe alţii’ (Coloseni 3:13). Nu este întotdeauna uşor să aplicăm acest sfat. Dacă ne lăsăm copleşiţi de gânduri negative, am putea avea tendinţa să nutrim resentimente, considerând probabil că prin mânia noastră îl pedepsim într-un fel pe cel ce a greşit. În realitate însă, nutrind resentimente ne facem rău nouă înşine. Dar, dacă alegem să iertăm când există motive întemeiate, vom fi răsplătiţi cu bogate binecuvântări (Luca 17:3, 4). Ne vom bucura de pacea minţii şi a inimii, vom păstra pacea în congregaţie şi, mai presus de orice, ne vom ocroti relaţiile cu Iehova (Matei 6:14, 15; Romani 14:19).

19. În ce situaţii trebuie să rupem o prietenie?

¹⁹ Uneori, când cineva nu mai este membru al congregaţiei, trebuie să rupem prietenia cu el. Această situaţie apare când o persoană care încalcă legea lui Dumnezeu fără să se căiască este exclusă sau când cineva respinge credinţa, predând doctrine false sau dezasociindu-se. Cuvântul lui Dumnezeu  ne spune clar ‘să nu mai avem legături’ cu astfel de persoane (2 Ioan 9–11). * (Citeşte 1 Corinteni 5:11–13.) Poate fi o adevărată încercare să evităm pe cineva care ne-a fost probabil prieten sau care ne este rudă. Vom lua noi o poziţie fermă, arătând astfel că punem loialitatea faţă de Iehova şi faţă de legile sale drepte mai presus de orice? Să nu uităm că Iehova preţuieşte mult loialitatea şi ascultarea.

20, 21. a) De ce dispoziţia referitoare la excludere este o îngrijire plină de iubire? b) De ce este esenţial să ne alegem cu înţelepciune prietenii?

²⁰ Dispoziţia referitoare la excludere este, de fapt, o îngrijire plină de iubire din partea lui Iehova. În ce sens? Îndepărtarea din congregaţie a unui păcătos nepenitent dovedeşte iubire pentru numele sfânt al lui Iehova şi pentru tot ce reprezintă el (1 Petru 1:15, 16). Prin această măsură, congregaţia este păstrată curată. Membrii ei fideli sunt ocrotiţi de influenţa nesănătoasă a celui ce a păcătuit intenţionat şi pot aduce în continuare închinare în cadrul congregaţiei, ştiind că ea este un adăpost sigur în lumea rea de azi (1 Corinteni 5:7; Evrei 12:15, 16). Această disciplinare fermă este o dovadă de iubire şi faţă de cel ce a păcătuit. Ea poate fi tocmai zgâlţâirea de care are nevoie ca să-şi vină în fire şi să facă paşii necesari pentru a se întoarce la Iehova (Evrei 12:11).

²¹ Aşadar, este limpede că prietenii noştri apropiaţi pot avea o puternică influenţă modelatoare asupra noastră. De aceea, este esenţial să ne alegem cu înţelepciune prietenii. Dacă ne alegem prieteni dintre prietenii lui Iehova, dacă îi iubim pe aceia pe care îi iubeşte el, ne vom înconjura de cei mai buni prieteni cu putinţă. Ceea ce vom „absorbi“ de la ei ne va ajuta să trăim la înălţimea hotărârii noastre de a-i fi plăcuţi lui Iehova.