CAPITOLUL 16

Trebuie să spun cuiva că duc o viaţă duplicitară?

□ Consumi alcool.

□ Eşti prieten cu persoane pe care părinţii le consideră o companie rea.

□ Asculţi muzică degradantă.

□ Te duci la chefuri zgomotoase.

□ Îţi dai întâlniri pe ascuns.

□ Vizionezi filme violente sau imorale ori joci videojocuri violente.

□ Ai un limbaj murdar.

 UITĂ-TE la lista de pe pagina alăturată. Faci vreunul din aceste lucruri fără ştirea părinţilor? Dacă da, probabil eşti conştient că ceea ce faci este greşit. Poate chiar eşti chinuit de remuşcări (Romani 2:15). Totuşi, ideea de a vorbi cu părinţii despre greşelile tale nu-ţi prea surâde. Iar când te gândeşti la reacţia lor, îţi zici că ar fi mai bine să nu le spui nimic, ca să nu sufere. Dar te-ai gândit că, prin acţiunile tale, tu de fapt duci o viaţă duplicitară? Ce te-a determinat să-ţi ascunzi faptele?

De ce e atrăgător spiritul de independenţă

Biblia spune că, la un moment dat în viaţă, ‘bărbatul lasă pe tatăl său şi pe mama sa’ (Geneza 2:24). La fel se poate spune şi despre femeie. E normal să-ţi doreşti să devii adult, să ai propriul mod de gândire şi să iei singur decizii. Unii tineri se răzvrătesc însă când părinţii nu-i lasă să facă lucruri pe care le consideră neînţelepte ori greşite.

E adevărat, unii părinţi ar putea părea excesiv de stricţi. „Abia dacă ne mai putem uita şi noi la un film“, se plânge o tânără pe nume Kim. Ea adaugă: „Tata ne-a interzis să ascultăm aproape orice fel de muzică!“. Văzându-se îngrădiţi de restricţii pe care le consideră nerezonabile, unii tineri încep să fie invidioşi pe colegii lor, care, pare-se, au parte de mai multă libertate.

O tânără pe nume Tammy aminteşte un alt motiv pentru care unii duc o viaţă duplicitară: dorinţa de a fi acceptaţi de colegii de şcoală. „Am început să vorbesc urât la şcoală“, îşi aminteşte ea. „În felul ăsta, mă simţeam şi eu ca ceilalţi. Apoi, m-am apucat de fumat şi de băut. Am început să ies cu băieţi, evident pe ascuns, pentru că părinţii mei erau stricţi şi nu mă lăsau să-mi dau întâlniri.“

Un adolescent pe nume Pete a trecut printr-o experienţă similară. „Am crescut într-o familie de Martori ai lui  Iehova. Dar mi-a fost tare frică să nu fiu luat peste picior de colegi“, spune el. Ce a făcut Pete ca să scape de sentimentele de teamă? „Am încercat să fiu cât mai popular. Când refuzam cadourile de sărbători ce mi se ofereau, minţeam şi găseam fel de fel de scuze“, mărturiseşte el. Însă micile compromisuri au dus, încetul cu încetul, la greşeli mult mai mari.

Nimic nu e ascuns

Dintotdeauna au existat oameni care au dus o viaţă duplicitară. Unii israeliţi din vechime au crezut că un asemenea mod de viaţă poate trece neobservat. Profetul Isaia i-a avertizat însă: „Vai de cei ce îşi ascund foarte adânc planurile dinaintea lui Iehova şi care îşi săvârşesc faptele într-un loc întunecos, în timp ce spun: «Cine ne vede şi cine ne cunoaşte?»“ (Isaia 29:15). Israeliţii uitaseră că Dumnezeu vede totul. La timpul potrivit, au trebuit să-i dea socoteală lui Dumnezeu pentru greşelile lor.

La fel stau lucrurile şi în prezent. Chiar dacă reuşeşti să-ţi ascunzi faptele de părinţi, ele nu rămân ascunse ochilor lui Iehova Dumnezeu. „Nu este creaţie care să nu fie dezvăluită privirii sale, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“, se arată în Evrei 4:13. Aşadar, la ce bun să te ascunzi? Ştii prea bine că pe Dumnezeu nu-l poţi îmbuna afişând un aer de pioşenie la întrunirile creştine. Iehova îşi dă seama când oamenii ‘îl onorează cu buzele, dar inima lor este departe de el’ (Marcu 7:6).

 Eşti conştient că cei ce duc o viaţă duplicitară îl supără pe Iehova? Poate te întrebi: „Chiar e posibil ca Iehova să se supere?“. Da! Când israeliţii din vechime n-au mai respectat Legea lui Dumnezeu, „l-au îndurerat pe Sfântul lui Israel“ (Psalmul 78:41). Cât de mult trebuie să sufere el astăzi când tineri crescuţi „în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova“ fac pe ascuns lucruri necuvenite! (Efeseni 6:4)

Îndreaptă lucrurile!

Eşti dator înaintea lui Dumnezeu, înaintea părinţilor şi chiar înaintea propriei persoane să spui ce faci în secret! Normal că te vei simţi stânjenit şi că, probabil, vei fi disciplinat (Evrei 12:11). Să zicem, de pildă, că ţi-ai făcut obiceiul să-ţi minţi părinţii şi, astfel, le-ai trădat încrederea. Să nu te mire dacă, pentru o vreme, ei îţi vor impune mai multe restricţii decât până acum. Cu toate acestea, a-ţi dezvălui greşelile e cel mai bun lucru pe care-l poţi face. De ce?

Gândeşte-te la următoarea ilustrare. Imaginează-ţi că eşti cu familia în excursie. Părinţii ţi-au spus să nu te îndepărtezi de ei. Dar când nu sunt atenţi, le încalci sfatul şi... te rătăceşti. Dintr-odată, pământul parcă-ţi fuge de sub  picioare şi începi să te afunzi în nisipuri mişcătoare. Ţi-ar fi oare prea ruşine ca să mai strigi după ajutor? Ţi-ar fi oare teamă că părinţii te-ar putea pedepsi deoarece nu le-ai luat în seamă avertismentele? Nu! Dimpotrivă, strigi cât poţi de tare!

La fel se întâmplă şi dacă duci o viaţă duplicitară: ai urgent nevoie de ajutor. Nu uita că nu poţi schimba trecutul, pe când viitorul, da! Oricât de dureros sau de greu ar fi, e înţelept să ceri ajutor înainte de a-ţi face şi mai mult rău ţie sau familiei tale. Dacă regreţi din inimă ce ai făcut, Iehova îţi va arăta îndurare (Isaia 1:18; Luca 6:36).

 Aşadar, spune-le părinţilor adevărul. Gândeşte-te că nu le va plăcea ce vor auzi şi caută să-i înţelegi. Acceptă disciplinarea. Astfel, le vei aduce bucurie şi lor, şi lui Iehova Dumnezeu şi vei simţi pacea care vine dintr-o conştiinţă curată (Proverbele 27:11; 2 Corinteni 4:2).

ÎN CAPITOLUL URMĂTOR

Ai multe în comun cu colegii de şcoală. Ce-ar trebui să ştii însă cu privire la prieteniile de la şcoală?

VERSETE-CHEIE

„Cine îşi acoperă fărădelegile nu va prospera, dar celui ce le mărturiseşte şi se lasă de ele i se va arăta îndurare.“ (Proverbele 28:13)

SFAT

Nu-ţi minimaliza greşelile, dar nici nu fi prea aspru cu tine. Aminteşte-ţi că Iehova este gata să ierte (Psalmul 86:5).

ŞTIAI CĂ . . . ?

Remuşcările sunt bune, pentru că te determină să te corectezi. Însă cine practică păcatul îşi înăbuşă conştiinţa. Ea devine insensibilă, asemenea unei arsuri cicatrizate (1 Timotei 4:2).

PLAN DE ACŢIUNE

Dacă duc o viaţă duplicitară, am să discut cu ․․․․․

Pot suporta disciplinarea dacă ․․․․․

Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․

CE PĂRERE AI?

● De ce duc unii tineri o viaţă duplicitară?

● Care sunt unele consecinţe ale vieţii duplicitare?

● De ce merită să abandonezi un asemenea stil de viaţă?

[Text generic pe pagina 140]

„Cred că tinerii ar trebui să le spună din start colegilor că sunt Martori ai lui Iehova şi că respectă norme morale înalte. Cu cât amână mai mult, cu atât le va fi mai greu.“ — Linda

[Legenda ilustraţiei de la pagina 141]

Dacă te afunzi în nisipurile mişcătoare ale unei vieţi duplicitare, trebuie să strigi după ajutor