DUPĂ Samson, în Israel a slujit ca profet şi judecător Samuel. Israeliţii i-au cerut cu insistenţă să fie conduşi de un rege, la fel ca alte naţiuni. Deşi această cerere a fost o insultă la adresa lui Iehova, întrucât el era Regele lor, Iehova i-a poruncit lui Samuel să se supună dorinţei poporului. Dumnezeu l-a ales ca rege pe Saul, un bărbat umil. Dar, cu timpul, Saul a devenit mândru şi neascultător. Drept urmare, Iehova l-a respins ca rege şi i-a dat lui Samuel însărcinarea de a numi pe altcineva în această poziţie. Cel ales a fost un tânăr pe nume David. Însă el avea să devină rege doar ani mai târziu.

Când era, se pare, un adolescent, David i-a vizitat pe fraţii săi care slujeau în armata lui Saul. Întreaga armată era îngrozită de un duşman, un războinic uriaş pe nume Goliat, care îi batjocorea pe israeliţi şi pe Dumnezeul lor. Cuprins de indignare, David a acceptat provocarea uriaşului de a se lupta cu el. Înarmat doar cu o praştie şi câteva pietre, tânărul a ieşit ca să-l înfrunte pe adversarul său, înalt de aproape trei metri. Când Goliat a început să-şi bată joc de David, acesta i-a răspuns că era mai bine înarmat decât el deoarece lupta în numele lui Iehova Dumnezeu! David l-a ucis pe Goliat cu o singură piatră. Apoi i-a luat sabia şi i-a tăiat capul. Văzând aceasta, armata filisteană a fugit cuprinsă de groază.

La început, Saul a fost impresionat de curajul lui David şi l-a numit în fruntea armatei sale. Dar, din cauza victoriilor lui David, Saul a devenit foarte gelos. Prin urmare, David a trebuit să fugă ca să-şi scape viaţa şi a trăit ani de zile ca fugar. Deşi Saul a încercat în repetate rânduri să-l ucidă, David i-a rămas loial regelui întrucât era conştient că Saul fusese numit rege de Iehova Dumnezeu. În cele din urmă, Saul a murit în luptă. La scurt timp după aceea, David a devenit rege, potrivit promisiunii lui Iehova.

Regele David a dorit cu ardoare să construiască un templu pentru Iehova. Însă Dumnezeu i-a spus că templul avea să fie construit de unul dintre urmaşii săi. Acesta a fost Solomon, fiul lui David. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a răsplătit pe David, încheind cu el un legământ aparte, potrivit căruia linia genealogică a lui David avea să constituie o dinastie regală cu totul deosebită. În cele din urmă, pe această linie avea să apară Eliberatorul promis în Eden, sau Sămânţa. Acesta urma să fie Mesia, adică „Unsul“, numit de Dumnezeu. Iehova a promis că Mesia avea să fie Conducătorul unui guvern, sau al unui regat, care urma să dăinuie pentru totdeauna.

Profund recunoscător, David a strâns mari cantităţi de materiale de construcţie şi de metale preţioase pentru construirea templului. Sub inspiraţie divină, el a compus şi mulţi psalmi. Spre sfârşitul vieţii, David a spus: „Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea“ (2 Samuel 23:2).

(Pe baza cărţilor 1 Samuel; 2 Samuel; 1 Cronici; Isaia 9:7; Matei 21:9; Luca 1:32; Ioan 7:42)