1, 2. Ce lucrare vastă a prezis Isus şi ce întrebare importantă se pune?

 CONDUCĂTORII politici fac deseori promisiuni care rămân neîmplinite. Chiar şi cei care au cele mai bune intenţii nu reuşesc să se ţină mereu de cuvânt. Din fericire, Regele mesianic, Isus Cristos, se deosebeşte de aceşti conducători, întrucât îşi respectă întotdeauna promisiunile.

² După ce a devenit Rege în 1914, Isus a fost gata să împlinească o profeţie pe care o făcuse cu aproximativ 1 900 de ani în urmă. Cu puţin timp înainte de moartea sa, Isus a prezis: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit” (Mat. 24:14). Împlinirea acestor cuvinte avea să fie o parte a semnului prezenţei lui Cristos ca Rege. Dar se pune o întrebare importantă: Cum putea Regele să adune o armată de persoane care să predice de bunăvoie în zilele din urmă, când oamenii aveau să fie egoişti, lipsiţi de iubire şi neinteresaţi de lucrurile spirituale? (Mat. 24:12; 2 Tim. 3:1-5) Este esenţial să cunoaştem răspunsul, întrucât acesta îi vizează pe toţi creştinii adevăraţi.

3. De ce anume era sigur Isus şi ce l-a ajutat să aibă încredere în continuatorii săi?

³ Să revenim la cuvintele profetice ale lui Isus. Expresia „va fi predicată” arată că Isus era sigur că în zilele din urmă aveau să existe persoane dispuse să-l susţină. El a dovedit astfel o mare încredere în continuatorii săi din zilele din urmă. Ce l-a ajutat să aibă această încredere? Isus a urmat exemplul Tatălui său (Ioan 12:45; 14:9). În existenţa sa preumană, el a văzut că Iehova are încredere în slujitorii săi, fiind sigur că ei sunt dispuşi să se ofere de bunăvoie. Să vedem cum şi-a exprimat Iehova încrederea în slujitorii săi.

4. Ce lucrare i-a îndemnat Iehova pe israeliţi să susţină şi cum au reacţionat ei?

⁴ Să ne amintim ce s-a întâmplat când Iehova i-a dat instrucţiuni lui Moise să construiască tabernacolul, sau cortul, care avea să fie centrul închinării pentru naţiunea Israel. Prin intermediul lui Moise, Iehova i-a invitat pe toţi israeliţii să susţină lucrarea de construire. Moise le-a spus: „Luaţi  din ce aveţi o contribuţie pentru Iehova. Orice om cu inimă binevoitoare s-o aducă drept contribuţie pentru Iehova”. Care a fost rezultatul? Israeliţii „aduceau o ofrandă benevolă în fiecare dimineaţă”. Poporul a adus atât de multe contribuţii, încât a trebuit ‘să fie oprit să mai aducă ceva’ (Ex. 35:5; 36:3, 6). Israeliţii au arătat că Iehova nu se înşelase având încredere în ei.

5, 6. Potrivit cu Psalmul 110:1-3, ce spirit s-a aşteptat Iehova, şi prin urmare şi Isus, să aibă închinătorii adevăraţi în timpul sfârşitului?

⁵ S-a aşteptat Iehova ca slujitorii săi din zilele din urmă să aibă acelaşi spirit? Da. Cu mai bine de 1 000 de ani înainte de naşterea lui Isus pe pământ, Iehova l-a inspirat pe David să scrie despre timpul când Mesia urma să înceapă să domnească. (Citeşte Psalmul 110:1-3.) Isus, Regele nou întronat, urma să aibă duşmani care aveau să i se împotrivească. Dar avea să aibă şi o armată de susţinători. Nu era nevoie ca aceştia să fie constrânşi să-i slujească Regelui. Chiar şi tinerii aveau să se ofere de bunăvoie, devenind o mulţime atât de mare, încât puteau fi asemănaţi cu nenumăratele picături de rouă care acoperă pământul în zori. a

⁶ Isus ştia că profeţia din Psalmul 110 se referea la el (Mat. 22:42-45). Prin urmare, putea fi sigur că urma să aibă susţinători loiali, dornici să predice vestea bună pe tot pământul. Ce dovedesc faptele? A adunat Regele în zilele din urmă o armată de persoane dispuse să predice?

7. Ce măsuri a luat Isus după întronarea sa ca să-şi pregătească susţinătorii pentru lucrarea ce trebuia înfăptuită?

⁷ La scurt timp după ce a fost întronat ca Rege, Isus a luat măsuri ca să-şi pregătească continuatorii pentru vasta lucrare ce trebuia înfăptuită. Aşa cum am văzut în capitolul 2, din 1914 până în prima parte a anului 1919, el a făcut  o inspecţie şi o lucrare de purificare (Mal. 3:1-4). Mai târziu în 1919, Isus a numit sclavul fidel în fruntea continuatorilor săi (Mat. 24:45). De atunci, acest sclav dă hrană spirituală poporului lui Dumnezeu prin intermediul cuvântărilor de la congrese şi al publicaţiilor, subliniind în repetate rânduri că toţi creştinii au responsabilitatea de a predica.

8-10. Cum au dat congresele un imbold lucrării de predicare? Exemplificaţi. (Vezi şi chenarul „ Congrese din perioada de început care au dat un imbold lucrării de predicare”.)

⁸ Cuvântările de la congrese. Dornici să primească îndrumare, Studenţii în Biblie au participat la un congres în Cedar Point (Ohio, SUA) în perioada 1-8 septembrie 1919. Acesta a fost primul congres important ţinut după Primul Război Mondial. În a doua zi de congres, fratele Rutherford a ţinut o cuvântare în care le-a spus în mod direct delegaţilor: „Misiunea unui creştin pe pământ . . . este să proclame mesajul despre regatul Domnului”.

⁹ Punctul culminant al congresului l-a constituit cuvântarea fratelui Rutherford, „Discurs către colaboratori”, prezentată trei zile mai târziu şi publicată ulterior în Turnul de veghe cu titlul „Vestiţi Regatul”. În această cuvântare, fratele Rutherford le-a spus celor prezenţi: „Când un creştin meditează, este normal să se întrebe: De ce sunt pe pământ? Iar răspunsul trebuie să fie: Prin graţia sa, Domnul m-a făcut ambasadorul său ca să duc lumii mesajul divin al împăcării, iar privilegiul şi datoria mea este să vestesc acest mesaj”.

¹⁰ Cu ocazia acelei cuvântări memorabile, fratele Rutherford a anunţat că avea să apară o nouă revistă, Epoca de aur (numită în prezent Treziţi-vă!), al cărei scop era să le arate oamenilor că Regatul este singura speranţă a omenirii. Apoi, el a întrebat câţi dintre cei prezenţi ar dori să distribuie această revistă. Într-un raport despre congres se spunea: „Reacţia a fost impresionantă! Şase mii de oameni s-au ridicat deodată în picioare”. b Era limpede, aşadar, că Regele avea susţinători dornici să anunţe Regatul.

11, 12. Ce s-a spus în Turnul de veghe din 1 iulie 1920 referitor la timpul când avea să se desfăşoare lucrarea prezisă de Isus?

¹¹ Publicaţiile. Cu ajutorul revistei Turnul de veghe, s-a înţeles tot mai clar importanţa lucrării de predicare a veştii bune despre Regat prezise de Isus. Să analizăm câteva exemple de la începutul anilor ’20 ai secolului trecut.

¹² Ce mesaj avea să fie anunţat ca împlinire a profeţiei din Matei 24:14? Când urma să se desfăşoare acea lucrare? Articolul intitulat „Evanghelia despre Regat”, din Turnul de veghe din 1 iulie 1920, a explicat care era mesajul: „Această veste bună se referă la sfârşitul vechii ordini mondiale şi la instaurarea regatului lui Mesia”. Articolul a arătat clar când avea să fie predicat mesajul despre Regat: „Acest mesaj  trebuie proclamat în perioada cuprinsă între Războiul cel Mare [Primul Război Mondial] şi «necazul cel mare»”. Articolul concluziona: „Acum este timpul . . . să proclamăm vestea bună întregii creştinătăţi”.

13. Cum i-a îndemnat Turnul de veghe din 15 martie 1921 pe creştinii unşi să se ofere de bunăvoie?

¹³ Slujitorii lui Dumnezeu nu aveau să fie constrânşi să facă lucrarea prezisă de Isus. Articolul „Să aveţi curaj”, apărut în Turnul de veghe din 15 martie 1921, a avut menirea de a-i impulsiona pe creştinii unşi să se pună la dispoziţie. Fiecare creştin uns era îndemnat să se întrebe: „Nu este cel mai mare privilegiu al meu şi, totodată, datoria mea să particip la această lucrare?”. Articolul adăuga: „Suntem convinşi că, atunci când veţi realiza aceasta [că este un privilegiu să luaţi parte la lucrare], veţi fi ca Ieremia, în inima căruia cuvântul Domnului era «ca un foc mistuitor închis în oasele sale», îndemnându-l să continue să vorbească” (Ier. 20:9). Acea încurajare reflecta încrederea pe care o aveau Iehova şi Isus în susţinătorii loiali ai Regatului.

14, 15. Cum i-a îndemnat Turnul de veghe din 15 august 1922 pe creştinii unşi să predice?

¹⁴ Cum ar trebui creştinii adevăraţi să le predice oamenilor mesajul despre Regat? Articolul intitulat „Serviciul este important”, un articol scurt, dar semnificativ, apărut în Turnul de veghe din 15 august 1922, i-a îndemnat pe creştinii unşi „să le ducă oamenilor mesajul tipărit şi să vorbească cu ei la uşile lor, depunându-le mărturie că regatul cerurilor este aproape”.

¹⁵ În mod evident, din anul 1919, Cristos a folosit sclavul fidel şi prevăzător pentru a sublinia de repetate ori că privilegiul şi datoria fiecărui creştin este să proclame mesajul despre Regat. Dar cum au reacţionat Studenţii în Biblie din acea perioadă la îndemnul de a lua parte la lucrarea de predicare a Regatului?

16. Cum au considerat unii bătrâni aleşi prin vot ideea că toţi creştinii trebuie să ia parte la lucrarea de predicare?

¹⁶ Între anii ’20 şi ’30 ai secolului trecut, unii au respins ideea că toţi creştinii unşi trebuie să participe la lucrarea de predicare. Turnul de veghe din 1 noiembrie 1927 a explicat ce s-a întâmplat: „Unii dintre cei care au rolul de bătrân în biserică [congregaţie] . . . refuză să-i încurajeze pe fraţii lor să ia parte la lucrare şi refuză să participe ei înşişi la lucrare. . . . Aceştia consideră ridicol îndemnul de a merge din casă în casă pentru a le duce oamenilor mesajul despre Dumnezeu, despre Regele numit de el şi despre regatul său”. Articolul a spus clar: „A sosit timpul ca cei fideli să-i însemneze pe aceştia, să-i evite şi să le spună că nu le vom mai încredinţa sarcina de bătrân unor astfel de oameni”. c

17, 18. a) Cum au reacţionat majoritatea fraţilor la îndrumarea primită de la sclavul fidel? b) Cum au reacţionat milioane de oameni în ultimii o sută de ani la îndemnul de a predica?

 ¹⁷ Din fericire, majoritatea fraţilor au urmat plini de entuziasm îndrumarea sclavului fidel. Ei au considerat că este un privilegiu să le împărtăşească altora mesajul despre Regat. În Turnul de veghe din 15 martie 1926 s-a spus: „Cei fideli vor anunţa în mod voluntar acest mesaj”. Creştinii fideli au acţionat potrivit cuvintelor profetice din Psalmul 110:3, dovedind că îl susţin de bunăvoie pe Regele mesianic.

¹⁸ În ultimul secol, milioane de oameni s-au oferit să ia parte la lucrarea de predicare a mesajului despre Regat. În următoarele capitole vom observa cum au predicat ei – metodele şi instrumentele pe care le-au folosit – şi ce rezultate au obţinut. Dar să vedem mai întâi de ce milioane de oameni au fost dispuşi să participe în mod voluntar la această lucrare de predicare, deşi trăiesc într-o lume egocentrică. În timp ce analizăm motivele, ar fi înţelept să ne întrebăm: Eu de ce le împărtăşesc semenilor vestea bună?

19. De ce urmăm îndemnul lui Isus de ‘a continua să căutăm mai întâi regatul’?

¹⁹ Isus ne-a îndemnat ‘să continuăm să căutăm mai întâi regatul’ (Mat. 6:33). De ce urmăm acest îndemn? În principal, pentru că înţelegem importanţa Regatului, rolul esenţial al acestuia în scopul lui Dumnezeu. Aşa cum am văzut în capitolul anterior, spiritul sfânt a dezvăluit treptat adevăruri impresionante cu privire la Regat. Când adevărul preţios despre Regat ne sensibilizează, ne simţim impulsionaţi să căutăm mai întâi Regatul.

20. Conform ilustrării lui Isus despre comoara ascunsă, ce reacţie urmau să aibă creştinii adevăraţi la îndemnul de a continua să caute mai întâi Regatul?

²⁰ Isus a ştiut cum aveau să reacţioneze creştinii adevăraţi la îndemnul de a continua să caute mai întâi Regatul. Să analizăm ilustrarea sa despre comoara ascunsă. (Citeşte Matei 13:44.) În timp ce munceşte la câmp, lucrătorul din ilustrare găseşte din întâmplare o comoară şi îşi dă seama imediat de valoarea acesteia. Ce face el? „De bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără câmpul acela.” Ce învăţăm de aici? Când găsim adevărul despre Regat şi ne dăm seama de valoarea lui, facem bucuroşi orice sacrificiu, astfel încât să păstrăm interesele Regatului acolo unde se cuvine, adică pe primul loc în viaţa noastră. d

21, 22. Cum arată susţinătorii loiali ai Regatului că acesta ocupă primul loc în viaţa lor? Daţi un exemplu.

²¹ Susţinătorii loiali ai Regatului dovedesc prin fapte, nu doar prin vorbe că pun Regatul pe primul loc. Ei îşi folosesc viaţa, capacităţile şi resursele în lucrarea de predicare. Mulţi fac sacrificii mari pentru a putea sluji cu timp integral. Toţi aceşti predicatori zeloşi au simţit că Iehova îi binecuvântează pe cei care caută mai întâi Regatul. Să vedem un exemplu din perioada de început a acestei lucrări.

 ²² Avery şi Lovenia Bristow au slujit în calitate de colportori (pionieri) în sudul Statelor Unite începând cu ultima parte a anilor ’20 ai secolului trecut. Ani mai târziu, Lovenia a spus: „De atunci, eu şi Avery am petrecut mulţi ani fericiţi în serviciul cu timp integral. De multe ori nu ştiam de unde vom face rost de bani pentru benzină sau alimente. Dar, într-un fel sau altul, Iehova s-a îngrijit mereu de necesităţile noastre. Noi doar am perseverat în lucrare. Întotdeauna am avut lucrurile necesare”. Lovenia şi-a amintit ce li s-a întâmplat odată, în timp ce slujeau în oraşul Pensacola (Florida). Mai aveau foarte puţini bani şi alimente. Când s-au întors la rulota în care locuiau, au găsit două sacoşe mari cu alimente împreună cu un bileţel pe care scria: „Cu iubire, din partea congregaţiei Pensacola”. Meditând la deceniile petrecute în serviciul cu timp integral, Lovenia a spus: „Iehova nu ne părăseşte niciodată. El nu ne dezamăgeşte când ne punem încrederea în el!”.

23. Cum consideri adevărul despre Regat şi ce eşti hotărât să faci?

²³ Nu toţi putem participa în aceeaşi măsură la lucrarea de predicare. Situaţia fiecăruia este diferită. Însă cu toţii putem predica vestea bună din tot sufletul, considerând acest lucru un mare privilegiu (Col. 3:23). Întrucât preţuim adevărul inestimabil despre Regat, noi suntem dispuşi, chiar dornici, să facem orice sacrificiu pentru a sluji într-o măsură deplină. Este aceasta şi hotărârea ta?

24. Care este una dintre cele mai mari realizări ale Regatului în zilele din urmă?

²⁴ Într-adevăr, pe parcursul ultimului secol, Regele a împlinit cuvintele profetice consemnate în Matei 24:14. Şi a făcut acest lucru fără să constrângă pe nimeni. După ce au ieşit din această lume egoistă, continuatorii săi s-au oferit de bunăvoie să predice. Lucrarea de predicare a veştii bune înfăptuită de ei pe întregul pământ face parte din semnul prezenţei lui Isus ca Rege şi este una dintre cele mai mari realizări ale Regatului în zilele din urmă.