Salt la conţinut

Salt la cuprins

CAPITOLUL 20

Operaţiunile de ajutorare îi aduc glorie lui Iehova

Operaţiunile de ajutorare îi aduc glorie lui Iehova

IDEEA PRINCIPALĂ

Iubirea creştină este transpusă în fapte când au loc dezastre

1, 2. a) Prin ce situaţie grea au trecut creştinii din Iudeea? b) Cum li s-a arătat iubire creştinilor din Iudeea?

 ESTE în jurul anului 46 e.n., iar Iudeea este bântuită de foamete. Discipolii evrei ai lui Cristos care locuiesc în Iudeea nu-şi permit să-şi cumpere alimentele, şi acelea puţine, care se vând la preţuri exorbitante. Le este foame şi trăiesc cu groaza că nici a doua zi nu vor avea ce să mănânce. Însă, în curând, vor simţi ocrotirea lui Iehova într-un mod în care niciun discipol al lui Cristos n-a simţit-o. Ce urmează să se întâmple?

2 Mişcaţi de suferinţa creştinilor evrei din Ierusalim şi din Iudeea, creştinii evrei şi neevrei din Antiohia Siriană strâng fonduri pentru fraţii lor. Apoi aleg dintre ei doi fraţi de încredere, pe Barnaba şi pe Saul, ca să le ducă donaţia bătrânilor creştini din Ierusalim. (Citeşte Faptele 11:27-30; 12:25.) Cât de impresionaţi trebuie să fi fost fraţii nevoiaşi din Iudeea de gestul de iubire făcut de fraţii lor din Antiohia!

3. a) Cum urmează slujitorii lui Dumnezeu din prezent modelul lăsat de creştinii din Antiohia? Daţi un exemplu. (Vezi şi chenarul „ Prima noastră operaţiune de ajutorare majoră din epoca modernă”.) b) La ce întrebări se va răspunde în acest capitol?

3 Acel eveniment din secolul I e.n. a fost primul caz consemnat în care creştinii dintr-o parte a lumii au trimis ajutoare creştinilor din altă parte a lumii. În prezent, noi urmăm modelul stabilit de fraţii din Antiohia. Când aflăm că într-o anumită zonă colaboratorii noştri sunt victimele unui dezastru sau trec printr-o încercare, le venim în ajutor. a Pentru a înţelege în ce fel operaţiunile noastre de ajutorare sunt în strânsă legătură cu alte activităţi teocratice, să aflăm răspunsul la trei întrebări: De ce considerăm că operaţiunile noastre de ajutorare fac parte din serviciul sacru? Care sunt obiectivele acestora? Ce foloase aduc operaţiunile de ajutorare?

De ce operaţiunile de ajutorare fac parte din ‘serviciul sacru’

4. Ce le-a spus Pavel corintenilor despre serviciul creştin?

4 În a doua scrisoare către corinteni, Pavel a explicat că serviciul sacru al unui creştin vizează două aspecte. Deşi scrisoarea sa le-a fost adresată creştinilor unşi, în prezent, cuvintele sale se aplică şi ‘altor oi’ ale lui Cristos (Ioan 10:16). Primul aspect este „misiunea împăcării”, adică lucrarea noastră de predicare şi de predare (2 Cor. 5:18-20; 1 Tim. 2:3-6). Al doilea aspect implică un serviciu îndeplinit în folosul fraţilor noştri. Pavel l-a numit „serviciul pentru sfinţi” (2 Cor. 8:4). În expresiile „misiunea împăcării” şi „serviciul pentru sfinţi”, cuvintele „misiunea” şi „serviciul” sunt traducerea unei forme a cuvântului grecesc diakonía. De ce este important acest lucru?

5. De ce este semnificativ că Pavel a numit acţiunile de ajutorare un serviciu creştin?

5 Folosind acelaşi cuvânt grecesc pentru a numi ambele activităţi, Pavel a pus acţiunile de ajutorare în aceeaşi categorie cu alte forme ale serviciului creştin îndeplinit de membrii congregaţiei. Anterior, el afirmase: „Sunt diferite servicii, dar este acelaşi Domn, sunt diferite lucrări, dar . . . toate aceste lucrări le înfăptuieşte unul şi acelaşi spirit” (1 Cor. 12:4-6, 11). De fapt, Pavel a asociat diferitele servicii din cadrul congregaţiei cu ‘serviciul sacru’ (Rom. 12:1, 6-8). b Nu este de mirare că el a considerat potrivit să-şi rezerve o parte din timpul său pentru ‘a le sluji sfinţilor’ (Rom. 15:25, 26).

6. a) În armonie cu explicaţiile apostolului Pavel, de ce fac parte operaţiunile de ajutorare din închinarea noastră? b) Descrieţi cum se desfăşoară în prezent operaţiunile noastre de ajutorare pe întregul glob. (Vezi chenarul „ În caz de dezastru”, de la pagina 214.)

6 Pavel i-a ajutat pe corinteni să înţeleagă de ce operaţiunile de ajutorare făceau parte din serviciul lor şi din închinarea adusă lui Iehova. Argumentaţia sa era următoarea: Creştinii care participă la acţiuni de ajutorare fac aceasta deoarece sunt „supuşi veştii bune despre Cristos” (2 Cor. 9:13). Prin urmare, ei îşi ajută colaboratorii întrucât doresc să pună în practică învăţăturile lui Cristos. Faptele pe care le fac cu iubire în folosul fraţilor lor, a susţinut Pavel, nu sunt altceva decât exprimări ale ‘bunătăţii nemeritate’ pe care ‘le-o dă Dumnezeu din belşug’ (2 Cor. 9:14; 1 Pet. 4:10). Astfel, cu referire la serviciul pe care îl înfăptuim pentru fraţii noştri aflaţi în nevoie, care include acţiuni de ajutorare în caz de dezastru, în Turnul de veghe din 1 decembrie 1975 s-a afirmat: „N-ar trebui să ne îndoim niciodată că Iehova Dumnezeu şi Fiul său Isus Cristos dau o mare importanţă acestui tip de serviciu”. Da, operaţiunile de ajutorare reprezintă o formă valoroasă a serviciului sacru (Rom. 12:1, 7; 2 Cor. 8:7; Evr. 13:16).

Obiectivele operaţiunilor de ajutorare

7, 8. Care este primul obiectiv al operaţiunilor noastre de ajutorare? Explicaţi.

7 Care sunt obiectivele operaţiunilor noastre de ajutorare? Pavel a răspuns la această întrebare în a doua sa scrisoare către corinteni. (Citeşte 2 Corinteni 9:11-15.) În aceste versete, el a subliniat trei obiective importante pe care le atingem participând la „acest serviciu public”, adică la operaţiuni de ajutorare. Să le analizăm pe fiecare în parte.

8 În primul rând, operaţiunile noastre de ajutorare îi aduc glorie lui Iehova. Să remarcăm că, în cele cinci versete amintite anterior, Pavel le îndreaptă fraţilor săi atenţia către Iehova Dumnezeu de multe ori. Apostolul le aminteşte să aducă „mulţumiri lui Dumnezeu” şi să fie bogaţi „în multe mulţumiri către Dumnezeu” (versetele 11, 12). El arată că, prin acţiunile de ajutorare, creştinii „îl glorifică pe Dumnezeu” şi îi aduc laude pentru „bunătatea . . . nemeritată” pe care Dumnezeu le-o dă din belşug (versetele 13, 14). Pavel încheie analiza sa referitoare la acţiunile de ajutorare declarând: „Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu” (versetul 15; 1 Pet. 4:11).

9. Cum îşi pot schimba unii oameni atitudinea ca urmare a operaţiunilor noastre de ajutorare? Daţi un exemplu.

9 Asemenea lui Pavel, slujitorii lui Iehova din prezent consideră acţiunile de ajutorare ocazii de a-i aduce glorie şi de a-i împodobi învăţăturile (1 Cor. 10:31; Tit 2:10). De fapt, operaţiunile de ajutorare au deseori un rol important în corectarea unor concepţii greşite pe care unii oameni le au despre Iehova şi despre Martorii săi. Iată un exemplu: O femeie dintr-o zonă afectată de un uragan îşi lipise pe uşă un bilet pe care scria: „În atenţia Martorilor lui Iehova: Nu sunaţi!”. Într-o zi, ea a văzut câţiva voluntari refăcând o casă distrusă, aflată peste drum de locuinţa ei. Zi de zi i-a observat pe acei lucrători care aveau o atitudine prietenoasă şi s-a dus să afle cine erau. Când a aflat că voluntarii erau Martori ai lui Iehova, ea a fost foarte impresionată şi a spus: „V-am judecat greşit”. Drept urmare, femeia a dezlipit biletul de pe uşă.

10, 11. a) Ce exemple dovedesc că atingem cel de al doilea obiectiv al operaţiunilor noastre de ajutorare? b) Ce publicaţie le este de folos celor care participă la operaţiuni de ajutorare? (Vezi chenarul „ Un instrument suplimentar pentru cei care participă la acţiuni de ajutorare”.)

10 În al doilea rând, ‘satisfacem din plin nevoile’ colaboratorilor noştri. (2 Cor. 9:12a) Suntem dornici să-i ajutăm pe fraţii şi surorile noastre să-şi satisfacă necesităţile stringente şi să le alinăm suferinţa deoarece membrii congregaţiei creştine formează „un singur corp”, iar „dacă un mădular suferă, toate celelalte mădulare suferă cu el” (1 Cor. 12:20, 26). Prin urmare, afecţiunea frăţească şi compasiunea îi îndeamnă pe numeroşi fraţi şi surori să renunţe fără întârziere la activităţile lor obişnuite, să-şi ia uneltele şi să meargă în zonele calamitate pentru a-şi ajuta colaboratorii (Iac. 2:15, 16). De pildă, după ce un tsunami a lovit Japonia în 2011, Filiala din Statele Unite a trimis o scrisoare comitetelor regionale de construcţii din Statele Unite, în care se punea întrebarea dacă ar fi disponibili „câţiva fraţi calificaţi” pentru a ajuta la reconstruirea sălilor Regatului de acolo. Care a fost reacţia? În câteva săptămâni, aproape 600 de voluntari au făcut cerere ca să participe la această acţiune şi au fost de acord să-şi plătească singuri călătoria până în Japonia. „Am fost de-a dreptul copleşiţi de această reacţie”, au afirmat reprezentanţii Filialei din Statele Unite. Când un frate din Japonia l-a întrebat pe un voluntar din străinătate de ce venise să ajute, acesta i-a spus: „Fraţii noştri din Japonia fac parte din «corpul» nostru. Simţim şi noi durerea şi suferinţa lor”. Îndemnaţi de iubire şi de spirit de sacrificiu, unii participanţi la operaţiuni de ajutorare şi-au riscat uneori viaţa pentru a-i ajuta pe colaboratorii lor (1 Ioan 3:16). c

11 Şi cei care nu sunt Martori apreciază operaţiunile noastre de ajutorare. De pildă, după ce un dezastru a lovit statul american Arkansas în 2013, un ziar a scris despre reacţia promptă a voluntarilor Martori, precizând: „Martorii lui Iehova îi organizează pe voluntarii lor atât de bine, încât aceştia pot acţiona în caz de dezastru cu eficienţă maximă”. Într-adevăr, aşa cum a spus apostolul Pavel, ‘satisfacem din plin nevoile’ fraţilor noştri din zonele calamitate.

12-14. a) De ce este foarte importantă atingerea celui de al treilea obiectiv al operaţiunilor noastre de ajutorare? b) Cum au subliniat unii fraţi că este important ca cei care au supravieţuit unui dezastru să continue să ia parte la activităţile spirituale?

12 În al treilea rând, le ajutăm pe victimele dezastrelor să-şi reia obiceiurile spirituale. De ce este important acest lucru? Pavel a afirmat că cei care primesc ajutor se vor simţi îndemnaţi să înalţe „multe mulţumiri către Dumnezeu” (2 Cor. 9:12b). Cum ar putea cei ce trec printr-un necaz să-şi exprime mai bine recunoştinţa faţă de Iehova decât reluându-şi obiceiurile spirituale cât mai repede? (Filip. 1:10) În Turnul de veghe din 1 decembrie 1945 s-a spus: „Pavel a aprobat . . . strângerea de contribuţii deoarece acestea le dădeau posibilitatea . . . fraţilor aflaţi în nevoie să primească un ajutor material şi astfel să se implice într-o măsură mai mare şi cu mai mult zel în lucrarea de depunere de mărturie a lui Iehova”. Obiectivul nostru este acelaşi şi în prezent. Reluându-şi activitatea de predicare, fraţii noştri îi întăresc nu numai pe semenii lor care suferă, ci şi pe ei înşişi. (Citeşte 2 Corinteni 1:3, 4.)

13 În continuare sunt amintite câteva comentarii ale unor fraţi care au primit ajutor după un dezastru, au început să meargă din nou în predicare şi s-au simţit astfel încurajaţi. „A fost o binecuvântare pentru familia noastră să participăm la serviciul de teren, a precizat un frate. Încercând să-i încurajăm pe alţii, am uitat pentru puţin timp de propriile griji şi probleme.” O soră a spus: „Concentrându-mă la activităţile spirituale, nu m-am mai gândit că totul în jurul meu era devastat. M-am simţit în siguranţă”. O altă soră a afirmat: „Deşi multe lucruri ne depăşeau, lucrarea de predicare ne-a ajutat pe mine şi familia mea să ne concentrăm la speranţa noastră. Vorbind cu alţii despre lumea nouă, mi-am întărit convingerea că toate lucrurile vor fi făcute noi”.

14 Participarea la întruniri este o altă activitate spirituală pe care fraţii noştri afectaţi de un dezastru trebuie să o reia cât mai repede. Să vedem ce i s-a întâmplat lui Kiyoko, o soră care avea peste 55 de ani. După ce a pierdut într-un tsunami totul, cu excepţia hainelor şi a sandalelor pe care le purta, ea nu ştia cum avea să supravieţuiască. Un bătrân i-a spus că vor ţine în maşina lui întrunirea ce trebuia să aibă loc în mod obişnuit în acea zi din săptămână. Kiyoko povesteşte: „Eram în maşină eu, acel bătrân de congregaţie, soţia lui şi încă o soră. Întrunirea a fost simplă, dar, ca prin minune, amintirea tsunamiului mi s-a şters din minte. Am simţit multă pace. Acea întrunire mi-a arătat ce putere are compania colaboratorilor creştini”. Referindu-se la întrunirile la care participase după un dezastru, altă soră a spus: „M-au ajutat să mă menţin pe linia de plutire” (Rom. 1:11, 12; 12:12).

Operaţiunile de ajutorare aduc foloase durabile

15, 16. a) Ce foloase urmau să aibă creştinii din Corint şi din alte locuri dacă le ofereau ajutor fraţilor lor? b) Care sunt şi în prezent foloasele acţiunilor de ajutorare?

15 Când a vorbit despre ajutorarea fraţilor, Pavel le-a explicat corintenilor şi ce foloase aveau să aibă ei şi alţi creştini dacă participau la această activitate. El a spus: „În timp ce fac implorări pentru voi, ei [creştinii evrei din Ierusalim care primiseră ajutorul creştinilor din Corint] doresc fierbinte să vă vadă, fiindcă Dumnezeu vă dă din belşug din bunătatea sa nemeritată” (2 Cor. 9:14). Da, generozitatea corintenilor avea să-i îndemne pe creştinii evrei să se roage pentru fraţii lor din Corint, inclusiv pentru cei din naţiuni, şi avea să le adâncească iubirea faţă de ei.

16 Aplicând la zilele noastre ceea ce a spus Pavel despre foloasele acţiunilor de ajutorare, Turnul de veghe din 1 decembrie 1945 a afirmat: „Faptul că unii slujitori devotaţi ai lui Dumnezeu contribuie la satisfacerea nevoilor altor slujitori are un efect unificator impresionant”. Cei ce participă la operaţiuni de ajutorare pot confirma aceasta. „Participarea la operaţiuni de ajutorare m-a făcut să mă simt mai aproape de fraţii mei ca oricând”, a spus un bătrân de congregaţie în urma unei inundaţii. O soră care a primit ajutor după un dezastru a spus cu recunoştinţă: „Familia noastră spirituală este o frântură din ce va însemna Paradisul”. (Citeşte Proverbele 17:17.)

17. a) Cum se aplică cuvintele din Isaia 41:13 la operaţiunile de ajutorare? b) Daţi câteva exemple care arată cum îl onorează operaţiunile de ajutorare pe Iehova şi cum întăresc ele unitatea poporului său. (Vezi şi chenarul „ Voluntari din întreaga lume oferă ajutor”.)

17 Când cei ce participă la acţiuni de ajutorare sosesc în zonele calamitate, fraţii care au fost victime ale unui dezastru simt într-un mod aparte cât de adevărată este următoarea promisiune a lui Dumnezeu: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă, eu, Cel care-ţi spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!»” (Is. 41:13). După ce a supravieţuit unui dezastru, o soră a spus: „M-am simţit deznădăjduită văzând urmările dezastrului, dar Iehova mi-a întins mâna. Ajutorul pe care l-am primit de la fraţi m-a lăsat fără cuvinte”. După ce zona lor a fost lovită de o calamitate, doi bătrâni au scris în numele congregaţiilor în care slujesc: „Cutremurul a provocat multă durere, însă am simţit ajutorul pe care ni-l dă Iehova prin intermediul fraţilor. Citiserăm despre acţiunile de ajutorare, dar acum au fost făcute chiar în folosul nostru”.

Poţi da o mână de ajutor?

18. Ce poţi face dacă doreşti să participi la acţiuni de ajutorare? (Vezi şi chenarul „ I-a influenţat cursul vieţii”.)

18 Dacă vrei să simţi şi tu bucuria pe care o aduce participarea la acţiuni de ajutorare, nu uita că participanţii la astfel de acţiuni sunt deseori aleşi din rândul celor care lucrează pe şantierele de construcţie a sălilor Regatului. Prin urmare, spune-le bătrânilor din congregaţia ta că ai dori să completezi o cerere. Un bătrân cu experienţă în ce priveşte operaţiunile de ajutorare ne aminteşte: „Mergeţi într-o zonă afectată de dezastru doar după ce aţi fost invitaţi de un comitet de ajutorare să faceţi aceasta”. Astfel, acţiunile noastre de ajutorare se vor desfăşura în mod ordonat.

19. De ce participarea la operaţiuni de ajutorare dovedeşte că suntem cu adevărat discipoli ai lui Cristos?

19 Acţiunile de ajutorare sunt într-adevăr o modalitate deosebită prin care putem să respectăm porunca lui Cristos ‘de a ne iubi unii pe alţii’. Arătând iubire, dovedim că suntem cu adevărat discipoli ai lui Cristos (Ioan 13:34, 35). Este o binecuvântare să avem atât de mulţi lucrători voluntari care îi aduc laude lui Iehova în timp ce le oferă ajutor în caz de dezastru susţinătorilor loiali ai Regatului.

a Acest capitol se concentrează asupra acţiunilor de ajutorare întreprinse în folosul fraţilor noştri de credinţă. Însă în multe cazuri au fost ajutate şi persoane care nu sunt Martore (Gal. 6:10).

b Pavel a folosit forma de plural a cuvântului diákonos (slujitor) pentru a-i descrie pe „slujitorii auxiliari” (1 Tim. 3:12).

c Vezi articolul „Ajutându-i pe cei care ne sunt înrudiţi în credinţă din Bosnia”, apărut în numărul din 1 noiembrie 1994 al Turnului de veghe, paginile 23-27.