După ce sărbătoresc Paştele în primăvara anului 30 e.n., Isus şi discipolii săi pleacă din Ierusalim. Însă ei nu se întorc direct acasă, în Galileea, ci merg în ţinutul Iudeii, unde botează mulţi oameni. Ioan Botezătorul face o lucrare asemănătoare de aproximativ un an, iar unii dintre discipolii săi sunt încă cu el, probabil în valea râului Iordan.

Isus însuşi nu botează pe nimeni, ci discipolii săi fac acest lucru sub îndrumarea sa. În această perioadă din serviciul lui Isus, atât el, cât şi Ioan îi învaţă pe iudeii care se căiesc de păcatele comise prin încălcarea legământului Legii lui Dumnezeu (Faptele 19:4).

Discipolii lui Ioan sunt invidioşi şi i se plâng cu privire la Isus, spunând: „Omul [Isus] care era cu tine . . . botează şi toţi se duc la el” (Ioan 3:26). Însă Ioan nu este invidios. El se bucură de rezultatele lucrării lui Isus şi vrea ca şi discipolii săi să se bucure. Ioan le aminteşte: „Voi îmi sunteţi martori că am spus: Nu sunt eu Cristosul, ci am fost trimis înaintea lui”. El clarifică această idee printr-o ilustrare uşor de înţeles pentru toţi: „Cine are mireasă este mire. Iar prietenul mirelui, când stă şi îl ascultă, se bucură mult de glasul mirelui. Această bucurie a mea a ajuns deplină” (Ioan 3:28, 29).

Ioan, asemenea prietenului unui mire, s-a bucurat în urmă cu câteva luni, când i-a prezentat pe discipolii săi lui Isus. Unii dintre aceştia l-au urmat pe Isus. Mai târziu, ei vor fi unşi cu spirit sfânt. Ioan doreşte ca şi actualii săi discipoli să-l urmeze pe Isus. De fapt, scopul lui Ioan este acela de a pregăti calea pentru serviciul lui Cristos. Ioan explică: „El trebuie să crească, iar eu să descresc” (Ioan 3:30).

Unul dintre discipolii lui Isus, numit tot Ioan, a consemnat mai târziu unele detalii referitoare la originea lui Isus şi la rolul său vital în salvarea omenirii: „Cine vine de sus este deasupra tuturor celorlalţi. . . . Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna lui. Cine manifestă credinţă în Fiul are viaţă veşnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:31, 35, 36). Acesta este un adevăr important pe care oamenii trebuie să-l ştie.

La scurt timp după ce spune că trebuie să descrească, cu alte cuvinte că rolul şi activitatea sa trebuie să se încheie, Ioan Botezătorul este arestat de regele Irod. Acesta s-a căsătorit cu Irodiada, soţia fratelui său vitreg Filip. Deoarece Ioan condamnă în public relaţia lor adulteră, Irod îl aruncă în închisoare. Auzind că Ioan a fost arestat, Isus, împreună cu discipolii săi, pleacă din Iudeea în Galileea (Matei 4:12; Marcu 1:14).